ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4104/2006

Asupra recursului din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 215 din 23 ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a fost admisă excepția lipsei de interes și a fost respinsă ca lipsită de interes cererea formulată de reclamantul G.Șt. împotriva pârâtei SC B.S.R. SRL, prin lichidator judiciar M.L.M.

Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu pârâta, rezilierea contractului de închiriere nr. 34289 din 24 aprilie 2001 înregistrat la A.F.P. Sector 3 București pentru expirarea termenului locațiunii.

Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță care, prin sentința civilă nr. 9505 din 1 noiembrie 2005, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii instanței de fond a fost anulat, ca netimbrat, instanța reținând că apelantul reclamant nu s-a conformat obligației legale de a timbra conform mențiunii de pe dovada de citare, făcând aplicațiunea dispozițiilor art. 11 și 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum și a art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Împotriva acestei decizii, a formulat recursul reclamantul G.Șt. criticând-o pentru nelegalitate.

Recurentul își subsumează criticile art. 304.5 C. proc. civ. și vizează faptul că instanța a soluționat apelul pe excepția netimbrării, cu nerespectarea principiilor contradictorialității, al dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Astfel, arată recurentul că, deși a formulat cerere de amânare, aceasta nu a fost luată în considerare instanța procedând la soluționarea cauzei chiar și în absența vreunei cereri de judecare în lipsă.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că recursul este nefondat.

Potrivit citației existente la dosarul instanței de apel apelantul reclamant a fost citat cu mențiunea de a timbra apelul cu 4 lei RON taxă judiciară de timbru și 0,15 lei RON timbru judiciar la sediul procesual pe care și l-a indicat la judecata fondului și care se regăsește și în cererea de amânare formulată la termenul fixat pentru soluționarea apelului.

În practicaua deciziei recurate se consemnează faptul că apelantul a transmis prin fax o cerere de amânare pentru lipsă de apărare.

În mod legal, însă, instanța de control judiciar a invocat și a rămas în pronunțare pe excepția de netimbrare a apelului, examinarea îndeplinirii obligației de timbrarea unei cereri în justiție având prevalență în raport de orice alte cereri.

Apărarea recurentului referitoare la faptul că avocatul care l-a reprezentat la fond nu avea mandat să-l reprezinte în apel, nu poate fi primită, la dosar neexistând înscrisuri care să confirme acest fapt.

Mai mult decât atât, în cererea de amânare pe care apelantul o formulează în nume propriu, este indicată aceeași adresă existentă în dosarul de fond și la care a fost legal citat și în apel.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că prin decizia recurată nu s-a încălcat niciunul dintre principiile enumerate de recurentă, instanța de control judiciar pronunțând o hotărâre legală, va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.Șt. împotriva deciziei nr. 367 din 9 iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2006.