ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 589/2010

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 415 din 19 decembrie 2008, Tribunalul Harghita, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpata K.Ș.G. pentru infracțiunile de contrabandă cu droguri de mare risc prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic cu droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 118 lit. f) C. pen., a dispus confiscarea substanțelor ridicate cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante încheiat în data de 6 noiembrie 2007. În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din data de 6 decembrie 2007, DIICOT - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă cu droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că la data de 06 noiembrie 2007, organele de urmărire penală au oprit în trafic, în municipiul Miercurea Ciuc, autoturismul marca V. cu nr. de înmatriculare "X" condus de inculpată, al cărui proprietar nu a fost stabilit de organul de urmărire penală.

În urma percheziționării autoturismului, sub scaunul șoferului, în interiorul unei perechi de mănuși, învelite în staniol, au fost descoperite două pungulițe din plastic conținând o substanță pulverulentă alb-gălbuie. În urma analizei de laborator, s-a constatat că pachețelele conțineau 14,40 g, respectiv 20,96 g amfetamină. S-a mai reținut că inculpata nu a recunoscut săvârșirea faptelor. Din probele administrate în cursul cercetării judecătorești, instanța de fond a stabilit că situația de fapt a fost corect determinată, reținând totodată că autoturismul marca V. aparține martorului D.E., atât inculpata, cât și martorul declarând că sunt căsătoriți, deși dosarul cauzei nu cuprinde un act de stare civilă în acest sens.

Instanța de fond a mai reținut că în urma analizei probelor biologice ridicate de la inculpată, s-a constatat că aceasta nu este consumatoare de droguri. În apărare inculpata a susținut că o posibilă explicație a existenței drogurilor în mașina soțului său ar fi aceea că substanțele interzise au fost puse acolo de una dintre persoanele cu care s-a întâlnit în timpul șederii sale în România, însă niciuna dintre aceste persoane nu a recunoscut o asemenea faptă. Tribunalul Harghita a constatat că nu există probe care să demonstreze faptul că drogurile s-au aflat în autoturismul condus de inculpată încă înainte ca aceasta să intre în România, împrejurare necesară pentru constatarea elementelor constitutive ale infracțiunii de contrabandă cu droguri.

Totodată, s-a apreciat că nu există probe din care să rezulte cu certitudine faptul că inculpata a avut cunoștință despre prezența drogurilor în mașina pe care o conducea, fiind aplicabile dispozițiile art. 66 alin. (1) C. proc. pen. Pe de altă parte, în favoarea inculpatei s-a reținut faptul că aceasta nu era consumatoare de droguri, iar autoturismul în care au fost găsite substanțele interzise nu-i aparținea. Față de cele reținute, instanța a dispus achitarea inculpatei. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, care a solicitat desființarea sentinței atacate și condamnarea inculpatei. În motivarea apelului, Parchetul a susținut că soluția de achitare este nelegală întrucât în mașina condusă de inculpată, sub scaunul șoferului, s-au găsit drogurile aduse de aceasta din Austria, neexistând date sau indicii că drogurile ar fi fost introduse de altcineva în mașină.

În apel, inculpata nu a dorit să dea declarație, invocând dispozițiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 45/A din 10 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 3849.1/96/2007, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita împotriva sentinței anterior menționate, care a fost integral desființată și, în rejudecare, a dispus următoarele: - condamnarea inculpatei K.S.G., în baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic internațional de droguri și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

pentru o perioadă de 3 ani. - condamnarea aceleiași inculpate, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) raportat la art. 76 lit. a) C. pen., la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic intern de droguri și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru o perioadă de 3 ani. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, a fost interzisă exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și arestării preventive de la 6 noiembrie 2007 până la 9 noiembrie 2007. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităților de 13,95 g amfetamină cu cofeină și 19,80 g amfetamină cu cofeină rămase după efectuarea analizelor de laborator și a ambalajelor probelor nr. 1a și probei nr. 1b, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 333456 din 07 noiembrie 2007. În baza art. 5 lit. a) din Legea nr. 381/2004, s-a dispus comunicarea unei copii de pe hotărârea Agenției Naționale Antidrog. Inculpata a fost obligată la plata sumei de 5.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în primă instanță și în apel.

Instanța de apel, pe baza analizei tuturor probelor aflate la dosar, a stabilit că inculpata se face vinovată de săvârșirea celor două infracțiuni, apreciind că susținerile acesteia, în sensul că alte persoane i-au pus drogurile în mașină, nu se confirmă. La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., faptul că inculpata nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar și faptul că aceasta este la primul contact cu legea penală, astfel că s-a apreciat ca fiind oportună reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpata D.K.Ș.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe cazurile prevăzute de art. 385 9 pct. 6 și 18 C. proc. pen., solicitându-se aplicarea dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. Concluziile apărătorului recurentei inculpate și ale reprezentantului Parchetului au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Examinând recursul declarat de inculpată, prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., întrucât la data de 6 noiembrie 2007, după organizarea flagrantului, recurenta a fost condusă la sediul organelor de urmărire penală unde a fost audiată fără a i se pune în vedere că are dreptul de a fi asistată de un apărător sau de a nu da nicio declarație, Curtea constată că o asemenea critică nu poate fi primită.

Așa cum rezultă din dosarul de urmărire penală, declarația învinuitei K.Ș.G. din data de 6 noiembrie 2007, continuată în ziua de 7 noiembrie 2007 a fost semnată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat R.M., cu delegație avocațială depusă la fila 74 din același dosar. Cu acest prilej, învinuitei i s-au adus la cunoștință drepturile procesuale în sensul că are dreptul să nu facă declarații și dreptul de a fi asistată de apărător, sens în care a fost prezent apărătorul desemnat din oficiu, iar împrejurarea că data eliberării împuternicirii avocațiale este 7 noiembrie 2007 nu atrage aplicarea dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen. Pe de altă parte, nici critica potrivit căreia infracțiunile pentru care a fost trimisă în judecată inculpata nu pot coexista, nu apare ca fiind întemeiată, această problemă fiind tranșată în teorie, dar și în practica judiciară.

În speță, este neîndoielnic faptul că inculpata a trecut cu drogurile prin vamă, neexistând probe că o altă persoană le-ar fi pus în mașină. Astfel, Curtea reține că vinovăția inculpatei este dovedită de ansamblul probator administrat în cauză, stabilindu-se în mod corect situația de fapt anterior redată, care a fost încadrată corespunzător și în drept. Prin urmare, în drept, fapta inculpatei care în data de 4 noiembrie 2007 a introdus în România o cantitate de aproximativ 36 g droguri de mare risc, ascunse sub scaunul din stânga față a mașinii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic internațional de droguri, reglementată de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, fapta inculpatei care în perioada 04 - 06 noiembrie 2007 a deținut și a transportat la bordul autoturismului marca V., cu nr. de înmatriculare "X", fără drept, cantitatea de aproximativ 36 g droguri de mare risc, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic intern de droguri de mare risc, reglementată de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata D.K.Ș.G. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat, în cuantum de 350 RON, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata D.K.Ș.G. împotriva Deciziei penale nr. 45/A din 10 aprilie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 februarie 2010.