ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5042/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 3 noiembrie

2008, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea

calității de lucrător al Securității pentru pârâtul C.L. care, în perioada 1978

- 1984 a desfășurat activități prin care au fost încălcate flagrant drepturi și

libertăți fundamentale ale omului.

Curtea de Apel, secția

de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința civilă nr. 3757 din

6 noiembrie 2009 prin care a admis acțiunea și a constatat calitatea pârâtului de

lucrător al Securității.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut existența acestei calități, motivat de faptul că pârâtul

a funcționat ca ofițer de securitate și a desfășurat activități specifice, în scopul

susținerii puterii totalitar comuniste, prin măsurile dispuse îngrădind și chiar

suprimând în concret dreptul unor persoane la libertatea de exprimare și la libera

circulație.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâtul C.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a învederat

că profilul activității sale, desfășurate în sectorul contrainformații economice,

nu a avut nicio legătură cu instrumentarea unor cazuri specifice activității de

informații interne, respectiv de propagandă împotriva orânduirii socialiste ori

de trecere frauduloasă a frontierei sau de lipsire de dreptul de a călători în străinătate.

Pârâtul a mai arătat că,

activând pentru prevenirea săvârșirii unor infracțiuni de sabotaj, diversiune, subminarea

economiei naționale și scurgerea unor secrete de stat, nu a instrumentat niciun

caz specific acestui domeniu prin trimiterea în justiție sau prin aplicarea altor

măsuri coercitive.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, potrivit art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, este lucrător al Securității orice persoană care, având calitatea de

ofițer sau de subofițer al Securității sau al miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989 a desfășurat activități

prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din nota de constatare

întocmită de direcția de specialitate a reclamantului și din documentele anexate

rezultă faptul că pârâtul, prin activitatea desfășurată ca ofițer de securitate,

a fost implicat în exercitarea unor acțiuni de represiune, care au vizat îngrădirea

unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, care justifică reținerea calității

de lucrător al Securității.

Contrar susținerilor pârâtului

în sensul că nu a avut legătură cu activitatea de informații interne, rezultă din

actele dosarului că ofițerul C.L. a pretins și primit de la persoane recrutate ca

informatori nu numai date referitoare la protejarea domeniului economic, ci și informații

privind identificarea persoanelor cu manifestări dușmănoase, a celor cu relații

în rândul cetățenilor străini sau a românilor fugiți din țară, ori a celor care

ascultau și transmiteau știrile unor posturi de radio considerate reacționare.

Rapoartele întocmite de

pârât, notele informative primite de acesta, acte aflate la dosar, demonstrează

că sunt îndeplinite cerințele art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 astfel cum a

fost modificată și completată prin Legea de aprobare nr. 293/2008, în sensul că

pârâtul, ofițer angajat al Securității, a desfășurat o serie de activități prin

care a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, îndeosebi libertatea

conștiinței și libertatea de exprimare.

În raport de cele expuse

mai sus, sentința atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge recursul

declarat în cauză ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.L. împotriva sentinței civile nr. 3575 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 noiembrie 2010.