ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2011
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor
de față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 251/F din 2 martie
2011, pronunțată în Dosarul nr. 1448/3/2011 al Tribunalului București, secția I
penală, s-au dispus următoarele:
În baza art. 334 din
C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de
art. 275 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea
prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr.
78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza art. 257
alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 320
1
alin. (7) din C.
proc. pen., a fost condamnată inculpata V.I. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.
În baza art. 71 C.
pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei
principale.
În baza art. 14, 346
din C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. obligă pe inculpată la plata
următoarelor despăgubiri:
- 7.500 euro și 500
RON către partea civilă M.M.V.;
- 2.300 euro către
partea civilă M.D.B.;
- 5.200 euro către
partea civilă G.A.M.N.;
- 10.000 euro și 1.000
RON către partea civilă A.C.C.;
- 10.000 RON către
partea civilă L.C.
În baza art. 20 alin.
(1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 163 din C. proc. pen. s-a instituit
măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei
până la concurența valorii daunelor materiale acordate.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut ca în perioada noiembrie 2009 - decembrie
2010, inculpata a pretins suma totală de 38.000 euro de la părțile civile
M.M.V., G.A.M.N., M.D.B., A.C.M. și L.C., primind de la aceștia suma de 25.000
euro și 12.500 RON, lăsându-le de înțeles părților civile că are influența
asupra unor funcționari din cadrul Primăriilor Sectoarelor 1 și 6, respectiv
Primăria Municipiului București, la care urma să intervină și prin intermediul
cărora urma să le obțină acestora apartamente construite de Agenția Națională a
Locuinței sau alte spații cu destinație comercială aflate în fondul imobiliar
al instituțiilor menționate.
Sumele de bani, în
concret 10.000 euro și 1.000 RON de la A.C.M., 7.500 euro și 500 RON de la
M.M.V., 7.500 euro de la M.B.D. și 10.500 RON de la L.C., au fost remise
inculpatei de părțile civile în tranșe de 500 - 1.000 euro, în noiembrie 2009 -
decembrie 2010, la perioade de aproximativ 2 - 3 săptămâni, inculpata fiind cea
care, de fiecare dată, apela telefonic părțile civile, cărora le preciza atât
în dialogurile telefonice, cât și în cele purtate personal, faptul că
funcționarii la care apela îi solicitau acești bani.
Împotriva hotărârii
instanței de fond au declarat apel Direcția Națională Anticorupție și inculpata
V.I..
În apelul declarat,
Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința atacată cu privire la
greșita soluționare a acțiunii civile, greșita obligare a inculpatei la plata
despăgubirilor civile către denunțători în moneda europeană, fără a menționa
plata echivalentului în RON a acestora și temeiul greșit al restituirii sumelor
de bani.
În concluzie,
procurorul a solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.,
admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii instanței de fond și
pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
Inculpata a declarat
apel împotriva aceleiași sentințe, fără a-l motiva.
La termenul de
judecată din 25 mai 2011, personal, inculpata a declarat că își retrage apelul
formulat în cauză.
Prin Decizia penală
nr. 196 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis
apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -
Direcția Națională Anticorupție, a desființat în parte sentința atacată, numai
în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, în temeiul art. 6
1
alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000, a obligat inculpata să restituie
următoarele sume de bani:
- 2.300 euro
(echivalent în RON) și 500 RON părții civile M.M.V.;
- 5.200 euro -
echivalent în lei părții civile G.A.M.;
- 7.500 euro -
echivalent în lei părții civile M.D.B.;
- 10.000 euro
(echivalent în lei) și 1500 RON părții civile A.C.;
- 10.000 RON părții
civile L.C..
A luat act de
manifestarea de voință a inculpatei în sensul retragerii apelului.
A menținut celelalte
dispoziții ale sentinței atacate.
În motivarea acestei
decizii, instanța de apel a reținut că apelul vizează doar latura civilă a
cauzei.
Apelul este fondat,
actele dosarului evidențiind că instanța de judecată a acordat alte sume de
bani decât cele explicit solicitate de părțile civile.
Totodată, se constată
că în mod greșit inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile către
denunțători în moneda europeană, fără a menționa că plata se face în
echivalentul în lei a acestor sume.
În fine, instanța de
fond a reținut și un temei legal greșit al restituirii sumelor remise
inculpatei de către părțile civile.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpata V.I..
Parchetul și-a
întemeiat calea de atac pe cazul de recurs prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
din C. proc. pen., criticile privind greșita soluționare a
acțiunii civile, cu referire la acordarea altor sume de bani decât cele
solicitate explicit de părțile civile.
Inculpata a declarat
recurs, pe care nu l-a motivat.
Examinând hotărârile
atacate în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385
9
alin. (3) din C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și
materialului din dosarul cauzei, următoarele:
1 - Cu privire la
recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
- Direcția Națională Anticorupție.
Se constată că la
pct. 2 din dispozitivul rechizitoriului nr. 345/P/2010 din 7 ianuarie 2011 al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția
Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București s-a dispus neînceperea
urmăririi penale față de numiții M.M.V., M.D.B., A.C.M., L.C. și L.A.F., în
raport cu săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6
1
alin. (1) din
Legea nr. 78/2000, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege,
respectiv cea prevăzută de art. 6
1
alin. (2) din același act
normativ.
În fapt,
susnumiții-cumpărători de influență în sensul art. 6
1
alin. (1) din
Legea nr. 78/2000, au denunțat faptele înainte ca organul de urmărire penală să
se fi sesizat cu privire la comiterea acestora.
Sub aspectul ce
interesează în cauză, cu referire la latura civilă a procesului penal, în
situația menționată, potrivit art. 6
1
alin. (4) din Legea nr.
78/2000, "banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei
care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2)".
În cauză, ambele
instanțe au apreciat corect sub aspectul incidenței normelor legale menționate,
însă au soluționat greșit acțiunea civilă, în sensul acordării altor sume decât
solicitate, recunoscute de inculpată ca fiind primite de la părțile civile. Din
examinarea actelor dosarului rezultă că:
- partea civilă L.C.
a solicitat restituirea sumei de 10.500 RON data inculpatei V.I., instanța de
fond obligând-o pe inculpată la plata sumei de 10.000 RON;
- partea civilă
M.M.V. a solicitat restituirea doar a sumei de bani deținută și dată personal
inculpatei, respectiv 1.750 euro, restul sumei de bani fiind dată de partenera
sa, partea civilă G.A.M.N., iar instanța de fond a obligat inculpata să
plătească acestuia suma de 7.500 euro și 500 RON;
- partea civilă
G.A.M.N. a solicitat restituirea sumei de 5.750 euro, iar instanța de fond a
obligat inculpata la plata în favoarea acestei părți civile a sumei 5.200 euro;
- partea civilă A.C.
a solicitat restituirea sumei de 10.000 euro și a sumei de 1.000 RON, iar
inculpata V.I. a fost obligată să restituie suma de 10.000 euro și 1.500 RON.
Deși instanța de apel
a admis apelul procurorului, greșelile menționate au fost înlăturate numai în
parte.
Se constată așadar că
recursul este fondat sub aspectul acestei critici, hotărârea atacată fiind supusă
cazului de casare prevăzut de art. 385
9
pct. 17
2
teza a
II-a, invocat de procuror.
Alte motive de casare
susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată.
Pentru aceste
considerente, în baza art. 385
15
pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Curtea
va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 196
din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe
inculpata V.I. și va casa decizia penală atacată numai cu privire la greșita
soluționare a acțiunii civile.
Inculpata V.I. va fi
obligată să restituie martorilor denunțători următoarele sume:
- A.C.M. - 10.000
euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății și
1.000 RON;
- M.M.V. - 1.750 euro
în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;
- G.A.M.N. - 5.750
euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;
- M.D.B. - 7.500 euro
în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;
- L.C. - 10.500 RON.
2 - Cu privire la
recursul declarat de inculpata V.I..
Din actele dosarului
rezultă că inculpata a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond.
Apelul declarat de
inculpată a fost retras în condițiile art. 369 din C. proc. pen., manifestare
de voință de care instanța de apel a luat act prin decizia pronunțată în cauză.
Împotriva deciziei
instanței de apel inculpata a declarat recurs.
Examinând hotărârea
pronunțată în apel se constată că retragerea apelului declarat de inculpată
împotriva hotărârii instanței de fond s-a făcut în condiții legale, cu referire
la cele determinate de legiuitor prin art. 369 alin. (1) din C. proc. pen..
Astfel,
apelanta-inculpată a fost prezentă în instanță, retragerea fiind făcută
personal de parte, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel.
În aceste condiții
recursul declarat de inculpată urmează a fi privit ca inadmisibil.
Astfel,
admisibilitatea recursului este examinată, în toate cazurile, în raport de
condițiile de exercitare ce se cer a fi întrunite cumulativ, reglementate în
Partea Specială a C. proc. pen., Titlul II, Capitolul III, Secțiunea II,
referitoare la această cale de atac.
O altă interpretare
este exclusă, în raport de principiul stabilit prin art. 129 din Constituția
României, potrivit căruia părțile interesate pot exercita căile de atac numai
în condițiile legii, cu referire în acest caz la dispozițiile legii procesual
penale.
Este de reținut că,
corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual penală a
reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicție,
determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, căile de
atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.
Reglementarea
menționată are aptitudinea de a răspunde exigențelor noii perspective asupra
justiției, generate de art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din
Protocolul Adițional la Convenție.
În cauză, secția
penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu un recurs
declarat împotriva deciziei pronunțate în apel de Curtea de Apel București prin
care, cu privire la această parte, s-a luat act legal de retragerea apelului.
Or, decizia atacată cu recurs, definitivă fiind în condițiile art. 416 pct. 3
din C. proc. pen., nu se încadrează în categoria hotărârilor susceptibile de
reformare prin exercitarea acestei căi de atac, determinate de art. 385
1
din C. proc. pen., care privește exclusiv sentințe sau decizii, după caz,
nedefinitive.
Mai mult, prin art.
385
1
alin. (4) din C. proc. pen. legiuitorul a reglementat explicit
lipsa dreptului persoanelor prevăzute de art. 362 din același cod de a declara
recurs dacă nu au folosit calea apelului sau dacă apelul a fost retras.
Or, a admite o cale
de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a
principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție
inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecință, pentru
considerentele ce preced, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. a) din C.
proc. pen. și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge, ca
inadmisibil, recursul declarat de inculpata V.I. împotriva Deciziei penale nr.
196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală și va obliga
recurenta-inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform
dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.
împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București,
secția I penală, privind pe inculpata V.I..
Casează decizia
penală atacată numai cu privire la greșita soluționare a acțiunii civile.
Obligă inculpata V.I.
să restituie martorilor denunțători următoarele sume:
- A.C.M. - 10.000
euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății și 1.000
RON;
- M.M.V. - 1.750 euro
în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății și 500 RON;
- G.A.M.N. - 5.750
euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;
- M.D.B. - 7.500 euro
în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;
- L.C. - 10.500 RON.
Respinge, ca
inadmisibil recursul declarat de inculpata V.I. împotriva Deciziei penale nr.
196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă recurenta
inculpată la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va
avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 25 octombrie 2011.