ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2011

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 251/F din 2 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1448/3/2011 al Tribunalului București, secția I penală, s-au dispus următoarele: În baza art. 334 din C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 275 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și cu referire la art. 320 1 alin. (7) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata V.I. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată. În baza art. 71 C. pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 14, 346 din C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. obligă pe inculpată la plata următoarelor despăgubiri: - 7.500 euro și 500 RON către partea civilă M.M.V.; - 2.300 euro către partea civilă M.D.B.; - 5.200 euro către partea civilă G.A.M.N.; - 10.000 euro și 1.000 RON către partea civilă A.C.C.; - 10.000 RON către partea civilă L.C.

În baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 163 din C. proc. pen. s-a instituit măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei până la concurența valorii daunelor materiale acordate. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut ca în perioada noiembrie 2009 - decembrie 2010, inculpata a pretins suma totală de 38.000 euro de la părțile civile M.M.V., G.A.M.N., M.D.B., A.C.M. și L.C., primind de la aceștia suma de 25.000 euro și 12.500 RON, lăsându-le de înțeles părților civile că are influența asupra unor funcționari din cadrul Primăriilor Sectoarelor 1 și 6, respectiv Primăria Municipiului București, la care urma să intervină și prin intermediul cărora urma să le obțină acestora apartamente construite de Agenția Națională a Locuinței sau alte spații cu destinație comercială aflate în fondul imobiliar al instituțiilor menționate.

Sumele de bani, în concret 10.000 euro și 1.000 RON de la A.C.M., 7.500 euro și 500 RON de la M.M.V., 7.500 euro de la M.B.D. și 10.500 RON de la L.C., au fost remise inculpatei de părțile civile în tranșe de 500 - 1.000 euro, în noiembrie 2009 - decembrie 2010, la perioade de aproximativ 2 - 3 săptămâni, inculpata fiind cea care, de fiecare dată, apela telefonic părțile civile, cărora le preciza atât în dialogurile telefonice, cât și în cele purtate personal, faptul că funcționarii la care apela îi solicitau acești bani. Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat apel Direcția Națională Anticorupție și inculpata V.I.. În apelul declarat, Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința atacată cu privire la greșita soluționare a acțiunii civile, greșita obligare a inculpatei la plata despăgubirilor civile către denunțători în moneda europeană, fără a menționa plata echivalentului în RON a acestora și temeiul greșit al restituirii sumelor de bani.

În concluzie, procurorul a solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii instanței de fond și pronunțarea unei soluții legale și temeinice. Inculpata a declarat apel împotriva aceleiași sentințe, fără a-l motiva. La termenul de judecată din 25 mai 2011, personal, inculpata a declarat că își retrage apelul formulat în cauză.

Prin Decizia penală nr. 196 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a desființat în parte sentința atacată, numai în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, în temeiul art. 6 1 alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000, a obligat inculpata să restituie următoarele sume de bani: - 2.300 euro (echivalent în RON) și 500 RON părții civile M.M.V.; - 5.200 euro - echivalent în lei părții civile G.A.M.; - 7.500 euro - echivalent în lei părții civile M.D.B.; - 10.000 euro (echivalent în lei) și 1500 RON părții civile A.C.; - 10.000 RON părții civile L.C.. A luat act de manifestarea de voință a inculpatei în sensul retragerii apelului.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate. În motivarea acestei decizii, instanța de apel a reținut că apelul vizează doar latura civilă a cauzei. Apelul este fondat, actele dosarului evidențiind că instanța de judecată a acordat alte sume de bani decât cele explicit solicitate de părțile civile. Totodată, se constată că în mod greșit inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile către denunțători în moneda europeană, fără a menționa că plata se face în echivalentul în lei a acestor sume. În fine, instanța de fond a reținut și un temei legal greșit al restituirii sumelor remise inculpatei de către părțile civile. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpata V.I..

Parchetul și-a întemeiat calea de atac pe cazul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 din C. proc. pen., criticile privind greșita soluționare a acțiunii civile, cu referire la acordarea altor sume de bani decât cele solicitate explicit de părțile civile. Inculpata a declarat recurs, pe care nu l-a motivat. Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385 9 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, următoarele: 1 - Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție. Se constată că la pct. 2 din dispozitivul rechizitoriului nr. 345/P/2010 din 7 ianuarie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții M.M.V., M.D.B., A.C.M., L.C.

și L.A.F., în raport cu săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, respectiv cea prevăzută de art. 6 1 alin. (2) din același act normativ. În fapt, susnumiții-cumpărători de influență în sensul art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, au denunțat faptele înainte ca organul de urmărire penală să se fi sesizat cu privire la comiterea acestora. Sub aspectul ce interesează în cauză, cu referire la latura civilă a procesului penal, în situația menționată, potrivit art. 6 1 alin. (4) din Legea nr. 78/2000, "banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2)". În cauză, ambele instanțe au apreciat corect sub aspectul incidenței normelor legale menționate, însă au soluționat greșit acțiunea civilă, în sensul acordării altor sume decât solicitate, recunoscute de inculpată ca fiind primite de la părțile civile.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că: - partea civilă L.C. a solicitat restituirea sumei de 10.500 RON data inculpatei V.I., instanța de fond obligând-o pe inculpată la plata sumei de 10.000 RON; - partea civilă M.M.V. a solicitat restituirea doar a sumei de bani deținută și dată personal inculpatei, respectiv 1.750 euro, restul sumei de bani fiind dată de partenera sa, partea civilă G.A.M.N., iar instanța de fond a obligat inculpata să plătească acestuia suma de 7.500 euro și 500 RON; - partea civilă G.A.M.N. a solicitat restituirea sumei de 5.750 euro, iar instanța de fond a obligat inculpata la plata în favoarea acestei părți civile a sumei 5.200 euro; - partea civilă A.C. a solicitat restituirea sumei de 10.000 euro și a sumei de 1.000 RON, iar inculpata V.I.

a fost obligată să restituie suma de 10.000 euro și 1.500 RON. Deși instanța de apel a admis apelul procurorului, greșelile menționate au fost înlăturate numai în parte. Se constată așadar că recursul este fondat sub aspectul acestei critici, hotărârea atacată fiind supusă cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 2 teza a II-a, invocat de procuror. Alte motive de casare susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpata V.I.

și va casa decizia penală atacată numai cu privire la greșita soluționare a acțiunii civile. Inculpata V.I. va fi obligată să restituie martorilor denunțători următoarele sume: - A.C.M. - 10.000 euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății și 1.000 RON; - M.M.V. - 1.750 euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății; - G.A.M.N. - 5.750 euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății; - M.D.B. - 7.500 euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății; - L.C. - 10.500 RON. 2 - Cu privire la recursul declarat de inculpata V.I.. Din actele dosarului rezultă că inculpata a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond.

Apelul declarat de inculpată a fost retras în condițiile art. 369 din C. proc. pen., manifestare de voință de care instanța de apel a luat act prin decizia pronunțată în cauză. Împotriva deciziei instanței de apel inculpata a declarat recurs. Examinând hotărârea pronunțată în apel se constată că retragerea apelului declarat de inculpată împotriva hotărârii instanței de fond s-a făcut în condiții legale, cu referire la cele determinate de legiuitor prin art. 369 alin. (1) din C. proc. pen.. Astfel, apelanta-inculpată a fost prezentă în instanță, retragerea fiind făcută personal de parte, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel. În aceste condiții recursul declarat de inculpată urmează a fi privit ca inadmisibil.

Astfel, admisibilitatea recursului este examinată, în toate cazurile, în raport de condițiile de exercitare ce se cer a fi întrunite cumulativ, reglementate în Partea Specială a C. proc. pen., Titlul II, Capitolul III, Secțiunea II, referitoare la această cale de atac. O altă interpretare este exclusă, în raport de principiul stabilit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii, cu referire în acest caz la dispozițiile legii procesual penale. Este de reținut că, corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual penală a reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.

Reglementarea menționată are aptitudinea de a răspunde exigențelor noii perspective asupra justiției, generate de art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul Adițional la Convenție. În cauză, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu un recurs declarat împotriva deciziei pronunțate în apel de Curtea de Apel București prin care, cu privire la această parte, s-a luat act legal de retragerea apelului. Or, decizia atacată cu recurs, definitivă fiind în condițiile art. 416 pct. 3 din C. proc. pen., nu se încadrează în categoria hotărârilor susceptibile de reformare prin exercitarea acestei căi de atac, determinate de art. 385 1 din C. proc.

pen., care privește exclusiv sentințe sau decizii, după caz, nedefinitive. Mai mult, prin art. 385 1 alin. (4) din C. proc. pen. legiuitorul a reglementat explicit lipsa dreptului persoanelor prevăzute de art. 362 din același cod de a declara recurs dacă nu au folosit calea apelului sau dacă apelul a fost retras. Or, a admite o cale de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de inculpata V.I.

împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală și va obliga recurenta-inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpata V.I.. Casează decizia penală atacată numai cu privire la greșita soluționare a acțiunii civile. Obligă inculpata V.I. să restituie martorilor denunțători următoarele sume: - A.C.M. - 10.000 euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății și 1.000 RON; - M.M.V. - 1.750 euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății și 500 RON; - G.A.M.N. - 5.750 euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății; - M.D.B. - 7.500 euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R.

din ziua plății; - L.C. - 10.500 RON. Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de inculpata V.I. împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 25 octombrie 2011.