ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 251/F din 2 martie

2011, pronunțată în Dosarul nr. 1448/3/2011 al Tribunalului București, secția I

penală, s-au dispus următoarele:

În baza art. 334 din

C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de

art. 275 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr.

78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 257

alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și cu referire la art. 320

1

alin. (7) din C.

proc. pen., a fost condamnată inculpata V.I. la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată.

În baza art. 71 C.

pen. i s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 14, 346

din C. proc. pen., art. 998, 999 C. civ. obligă pe inculpată la plata

următoarelor despăgubiri:

- 7.500 euro și 500

RON către partea civilă M.M.V.;

- 2.300 euro către

partea civilă M.D.B.;

- 5.200 euro către

partea civilă G.A.M.N.;

- 10.000 euro și 1.000

RON către partea civilă A.C.C.;

- 10.000 RON către

partea civilă L.C.

În baza art. 20 alin.

(1) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 163 din C. proc. pen. s-a instituit

măsura asigurătorie a sechestrului asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatei

până la concurența valorii daunelor materiale acordate.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut ca în perioada noiembrie 2009 - decembrie

2010, inculpata a pretins suma totală de 38.000 euro de la părțile civile

M.M.V., G.A.M.N., M.D.B., A.C.M. și L.C., primind de la aceștia suma de 25.000

euro și 12.500 RON, lăsându-le de înțeles părților civile că are influența

asupra unor funcționari din cadrul Primăriilor Sectoarelor 1 și 6, respectiv

Primăria Municipiului București, la care urma să intervină și prin intermediul

cărora urma să le obțină acestora apartamente construite de Agenția Națională a

Locuinței sau alte spații cu destinație comercială aflate în fondul imobiliar

al instituțiilor menționate.

Sumele de bani, în

concret 10.000 euro și 1.000 RON de la A.C.M., 7.500 euro și 500 RON de la

M.M.V., 7.500 euro de la M.B.D. și 10.500 RON de la L.C., au fost remise

inculpatei de părțile civile în tranșe de 500 - 1.000 euro, în noiembrie 2009 -

decembrie 2010, la perioade de aproximativ 2 - 3 săptămâni, inculpata fiind cea

care, de fiecare dată, apela telefonic părțile civile, cărora le preciza atât

în dialogurile telefonice, cât și în cele purtate personal, faptul că

funcționarii la care apela îi solicitau acești bani.

Împotriva hotărârii

instanței de fond au declarat apel Direcția Națională Anticorupție și inculpata

V.I..

În apelul declarat,

Direcția Națională Anticorupție a criticat sentința atacată cu privire la

greșita soluționare a acțiunii civile, greșita obligare a inculpatei la plata

despăgubirilor civile către denunțători în moneda europeană, fără a menționa

plata echivalentului în RON a acestora și temeiul greșit al restituirii sumelor

de bani.

În concluzie,

procurorul a solicitat, în baza art. 379 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.,

admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii instanței de fond și

pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

Inculpata a declarat

apel împotriva aceleiași sentințe, fără a-l motiva.

La termenul de

judecată din 25 mai 2011, personal, inculpata a declarat că își retrage apelul

formulat în cauză.

Prin Decizia penală

nr. 196 din 22 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Direcția Națională Anticorupție, a desființat în parte sentința atacată, numai

în ceea ce privește latura civilă a cauzei și, în temeiul art. 6

1

alin. (2) și (4) din Legea nr. 78/2000, a obligat inculpata să restituie

următoarele sume de bani:

- 2.300 euro

(echivalent în RON) și 500 RON părții civile M.M.V.;

- 5.200 euro -

echivalent în lei părții civile G.A.M.;

- 7.500 euro -

echivalent în lei părții civile M.D.B.;

- 10.000 euro

(echivalent în lei) și 1500 RON părții civile A.C.;

- 10.000 RON părții

civile L.C..

A luat act de

manifestarea de voință a inculpatei în sensul retragerii apelului.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței atacate.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a reținut că apelul vizează doar latura civilă a

cauzei.

Apelul este fondat,

actele dosarului evidențiind că instanța de judecată a acordat alte sume de

bani decât cele explicit solicitate de părțile civile.

Totodată, se constată

că în mod greșit inculpata a fost obligată la plata despăgubirilor civile către

denunțători în moneda europeană, fără a menționa că plata se face în

echivalentul în lei a acestor sume.

În fine, instanța de

fond a reținut și un temei legal greșit al restituirii sumelor remise

inculpatei de către părțile civile.

Împotriva acestei din

urmă hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Direcția Națională Anticorupție și inculpata V.I..

Parchetul și-a

întemeiat calea de atac pe cazul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

din C. proc. pen., criticile privind greșita soluționare a

acțiunii civile, cu referire la acordarea altor sume de bani decât cele

solicitate explicit de părțile civile.

Inculpata a declarat

recurs, pe care nu l-a motivat.

Examinând hotărârile

atacate în raport de cazurile de recurs invocate și dispozițiile art. 385

9

alin. (3) din C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și

materialului din dosarul cauzei, următoarele:

1 - Cu privire la

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție.

Se constată că la

pct. 2 din dispozitivul rechizitoriului nr. 345/P/2010 din 7 ianuarie 2011 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial București s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de numiții M.M.V., M.D.B., A.C.M., L.C. și L.A.F., în

raport cu săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6

1

alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, întrucât există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege,

respectiv cea prevăzută de art. 6

1

alin. (2) din același act

normativ.

În fapt,

susnumiții-cumpărători de influență în sensul art. 6

1

alin. (1) din

Legea nr. 78/2000, au denunțat faptele înainte ca organul de urmărire penală să

se fi sesizat cu privire la comiterea acestora.

Sub aspectul ce

interesează în cauză, cu referire la latura civilă a procesului penal, în

situația menționată, potrivit art. 6

1

alin. (4) din Legea nr.

78/2000, "banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei

care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2)".

În cauză, ambele

instanțe au apreciat corect sub aspectul incidenței normelor legale menționate,

însă au soluționat greșit acțiunea civilă, în sensul acordării altor sume decât

solicitate, recunoscute de inculpată ca fiind primite de la părțile civile. Din

examinarea actelor dosarului rezultă că:

- partea civilă L.C.

a solicitat restituirea sumei de 10.500 RON data inculpatei V.I., instanța de

fond obligând-o pe inculpată la plata sumei de 10.000 RON;

- partea civilă

M.M.V. a solicitat restituirea doar a sumei de bani deținută și dată personal

inculpatei, respectiv 1.750 euro, restul sumei de bani fiind dată de partenera

sa, partea civilă G.A.M.N., iar instanța de fond a obligat inculpata să

plătească acestuia suma de 7.500 euro și 500 RON;

- partea civilă

G.A.M.N. a solicitat restituirea sumei de 5.750 euro, iar instanța de fond a

obligat inculpata la plata în favoarea acestei părți civile a sumei 5.200 euro;

- partea civilă A.C.

a solicitat restituirea sumei de 10.000 euro și a sumei de 1.000 RON, iar

inculpata V.I. a fost obligată să restituie suma de 10.000 euro și 1.500 RON.

Deși instanța de apel

a admis apelul procurorului, greșelile menționate au fost înlăturate numai în

parte.

Se constată așadar că

recursul este fondat sub aspectul acestei critici, hotărârea atacată fiind supusă

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

teza a

II-a, invocat de procuror.

Alte motive de casare

susceptibile a fi luate în considerare din oficiu nu se constată.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) din C. proc. pen., Curtea

va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva Deciziei penale nr. 196

din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe

inculpata V.I. și va casa decizia penală atacată numai cu privire la greșita

soluționare a acțiunii civile.

Inculpata V.I. va fi

obligată să restituie martorilor denunțători următoarele sume:

- A.C.M. - 10.000

euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății și

1.000 RON;

- M.M.V. - 1.750 euro

în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;

- G.A.M.N. - 5.750

euro în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;

- M.D.B. - 7.500 euro

în echivalentul în lei, la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;

- L.C. - 10.500 RON.

2 - Cu privire la

recursul declarat de inculpata V.I..

Din actele dosarului

rezultă că inculpata a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond.

Apelul declarat de

inculpată a fost retras în condițiile art. 369 din C. proc. pen., manifestare

de voință de care instanța de apel a luat act prin decizia pronunțată în cauză.

Împotriva deciziei

instanței de apel inculpata a declarat recurs.

Examinând hotărârea

pronunțată în apel se constată că retragerea apelului declarat de inculpată

împotriva hotărârii instanței de fond s-a făcut în condiții legale, cu referire

la cele determinate de legiuitor prin art. 369 alin. (1) din C. proc. pen..

Astfel,

apelanta-inculpată a fost prezentă în instanță, retragerea fiind făcută

personal de parte, până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel.

În aceste condiții

recursul declarat de inculpată urmează a fi privit ca inadmisibil.

Astfel,

admisibilitatea recursului este examinată, în toate cazurile, în raport de

condițiile de exercitare ce se cer a fi întrunite cumulativ, reglementate în

Partea Specială a C. proc. pen., Titlul II, Capitolul III, Secțiunea II,

referitoare la această cale de atac.

O altă interpretare

este exclusă, în raport de principiul stabilit prin art. 129 din Constituția

României, potrivit căruia părțile interesate pot exercita căile de atac numai

în condițiile legii, cu referire în acest caz la dispozițiile legii procesual

penale.

Este de reținut că,

corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual penală a

reglementat dreptul examinării cauzei penale în două grade de jurisdicție,

determinând hotărârile susceptibile a fi supuse controlului judiciar, căile de

atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare.

Reglementarea

menționată are aptitudinea de a răspunde exigențelor noii perspective asupra

justiției, generate de art. 21 din Constituția României, art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din

Protocolul Adițional la Convenție.

În cauză, secția

penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizată cu un recurs

declarat împotriva deciziei pronunțate în apel de Curtea de Apel București prin

care, cu privire la această parte, s-a luat act legal de retragerea apelului.

Or, decizia atacată cu recurs, definitivă fiind în condițiile art. 416 pct. 3

din C. proc. pen., nu se încadrează în categoria hotărârilor susceptibile de

reformare prin exercitarea acestei căi de atac, determinate de art. 385

1

din C. proc. pen., care privește exclusiv sentințe sau decizii, după caz,

nedefinitive.

Mai mult, prin art.

385

1

alin. (4) din C. proc. pen. legiuitorul a reglementat explicit

lipsa dreptului persoanelor prevăzute de art. 362 din același cod de a declara

recurs dacă nu au folosit calea apelului sau dacă apelul a fost retras.

Or, a admite o cale

de atac în condiții neprevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a

principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție

inadmisibilă în ordinea de drept.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) din C.

proc. pen. și ca urmare a admiterii excepției, Curtea va respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpata V.I. împotriva Deciziei penale nr.

196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală și va obliga

recurenta-inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A.

împotriva Deciziei penale nr. 196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București,

secția I penală, privind pe inculpata V.I..

Casează decizia

penală atacată numai cu privire la greșita soluționare a acțiunii civile.

Obligă inculpata V.I.

să restituie martorilor denunțători următoarele sume:

- A.C.M. - 10.000

euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății și 1.000

RON;

- M.M.V. - 1.750 euro

în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății și 500 RON;

- G.A.M.N. - 5.750

euro în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;

- M.D.B. - 7.500 euro

în echivalentul în lei la cursul de schimb B.N.R. din ziua plății;

- L.C. - 10.500 RON.

Respinge, ca

inadmisibil recursul declarat de inculpata V.I. împotriva Deciziei penale nr.

196 din 22 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 25 octombrie 2011.