ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3137/2012

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 516 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului lași a fost respinsă excepția privind nulitatea absolută a urmăririi penale invocată de inculpatul I.I. prin apărător și s-a dispus condamnarea inculpatului I.I. la pedeapsa de: - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la data de 6 ianuarie 2011 până la data de 7 iulie 2011. În condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.

A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind modificare a controlului judiciar, instituit cu privire la inculpat prin încheierea de ședință din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 4945/99/2011. S-a menținut controlul judiciar instituit cu privire la inculpat prin încheierea de ședință din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 4945/99/2011. În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.500 lei cheltuielile judiciare Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 26 noiembrie 2010, B.l.P. a formulat un denunț din conținutul căruia rezultă că, în ziua de 24 noiembrie 2010, inculpatul I.I., auzind discuția telefonică pe care denunțătorul a avut-o cu fratele său B.C.

referitor la o persoană care dorea să fie pusă în posesie cu o suprafață de teren, a afirmat că poate interveni pe lângă prefectul județului lași, T.S.D., în scopul de a facilita eliberarea unui titlu de proprietate pentru o suprafață de teren situată în zona Bucium, jud. lași, în schimbul unei sume de bani, urmând ca o parte din sumă să-i fie dată în acest scop prefectului (vol. 1, fila 13). Între denunțător și inculpat s-au purtat mai multe discuții telefonice sau directe în diferite locații, care au fost interceptate și înregistrate, în baza autorizațiilor de interceptare și înregistrare emise de Tribunalul București.

În cursul discuției din 6 decembrie 2010, inculpatul i-a solicitat denunțătorului actele care atestă dreptul unei persoane din Republica Moldova asupra terenului situat pe amplasamentul fostei întreprinderi Țesătura pentru a i le prezenta prefectului, precizându-i totodată, că suma de bani pe care trebuie să o dea persoana interesată, în rezolvarea problemei, i-o va comunica după ce va discuta cazul cu T.S.D., dându-i de înțeles că suma de bani va cuprinde atât plata pentru intermediere, cât și suma destinată prefectului. Relevantă în acest sens este înregistrarea ambientală a discuției purtate între B.l.P. și I.I., la data de 06 decembrie 2010 în autoturismul condus de denunțător redată în procesul-verbal din 7 decembrie 2010 (vol. 2, fila 214-217).

Pentru a-i întări convingerea denunțătorului cu privire la influența pe care o are asupra prefectului și că își dă silința în rezolvarea problemei, în discuțiile purtate în dimineața zilei de 09 decembrie 2010 cu acesta, inculpatul I.I. i-a spus denunțătorului că a stabilit deja o întâlnire cu prefectul T.S.D. , în ziua de 11 decembrie 2010, orele 14.30, întâlnire la care trebuia să aibă asupra lui dosarul cererii de revendicare. Denunțătorul B.l.P. a predat, la data de 10 decembrie 2010, organelor de urmărire penală un dosar compus din două volume a câte 40 de file fiecare, conținând documente (în copie) existente la dosarul de retrocedare al numitei M.R., depus la Comisia Județeană de Fond Funciar lași, Instituția Prefectului lași, precum și la alte autorități care au atribuții pe linia reconstituirii dreptului de proprietate în domeniu imobiliar (vol. 1, filele 82-162).

Referitor la acest dosar de reconstituire, inculpatul I.I. s-a oferit să intervină pe lângă prefectul T.S.D. pentru a emite ordinul prefectului prin care M.R. să fie pusă în posesie pe suprafața de teren revendicată sau pe o altă suprafață de valoare echivalentă situată în intravilanul mun. lași, pentru această intervenție pretinzând în schimb suma de 100.000 euro, precizând că, din această sumă 50.000 euro îi va da prefectului, iar restul (50.000 euro) îi va opri el, ca plată pentru serviciul făcut. La data de 11 decembrie 2010, B.l.P. s-a întâlnit cu inculpatul I.I. la restaurantul M.P. din apropierea Gării lași și i-a înmânat dosarul de retrocedare privind cererile succesive și actele aferente, formulate de M.R.

Ulterior, inculpatul I.I. a mers acasă la denunțător ș i-a spus că s-a întâlnit cu prefectul T.S.D., la locuința acestuia din cartierul T., lași și că acesta cunoștea dosarul în legătură cu cererea formulată de M.R. Pentru a fi credibil, inculpatul i-a relatat denunțătorului chiar și dialogul pe care l-ar fi avut cu prefectul: Prefect- "Tu cât mănânci de aici, cât îti iese la afacerea asta? I.I.- „ O sută de mii de euro. Cincizeci îți dau ție și cu cincizeci rămân eu." Prefect- Bun. De acord. Vino cu banii și rezolvăm." După câteva zile, denunțătorul (împuternicit de C.A. prin procură notarială) s-a întâlnit din nou cu inculpatu I.I., iar la solicitarea inculpatului de a-i da un avans de 25.000 euro pentru a-i remite prefectului, în scopul anterior arătat, denunțătorul i-a spus că reprezentantul lui M.R.

va avansa prima tranșă din întreaga sumă convenită, numai după obținerea din dosarul de retrocedare a unei copii conforme cu originalul a Ordinului Prefectului din 2008, pentru a dovedi influența pe care inculpatul a afirmat că o are asupra prefectului. În perioada 28 decembrie 2010 - 04 ianuarie 2011, denunțătorul a purtat mai multe discuții (interceptate și înregistrate), inclusiv telefonice, cu martora A.M.L. și denunțătorul, din conținutul cărora rezultă că inculpatul a făcut numeroase demersuri pentru obținerea ordinului mai sus indicat și a dat asigurări denunțătorului că îl va obține. Inculpatul i-a comunicat denunțătorului că intenționează să-i dea prefectului un avans mai mare, respectiv suma de 30.000 euro, pentru a-l determina să urgenteze rezolvarea cererii, iar ei să-și oprească câte 10.000 euro din prima tranșă de 50.000 euro.

Relevante în acest sens sunt discuțiile dintre inculpat și denunțător în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011 înregistrate și redate în procesele-verbale (filelel 45-194, 219-220 vol. 2 u.p.) Prin intermediul finei sale, martora A.M.L. și a martorului E.M., consilier în cadrul Cancelariei Prefectului județului lași, inculpatul a intrat in posesia unei copii a Ordinului Prefectului din 2008 Din declarațiile martorei B.A.M., concubina inculpatului, rezultă că aceasta a întocmit și semnat în numele numitei M.R., cererea pentru eliberarea după documente din arhivă, înregistrată la instituția Prefectului lași din 4 ianuarie 2011 (vol. 1, fila 61, vol. 2, fila 93). Cererea a fost completată și semnată de martoră în dimineața zilei de 4 ianuarie 2011, acasă, la solicitarea inculpatului, care susținea că se grăbește, iar datele privind identitatea persoanei solicitante i-au fost indicate de inculpat din documentele pe care le avea asupra lui.

Existând presupunerea justificată că scopul întâlnirii dintre denunțător și inculpat este acela de a se remite suma de bani pretinsă, în luna decembrie 2010 s-a procedat la marcarea sumei de 50.000 euro, provenită din depozitul constituit la nivelul D.N.A. În dimineața zilei de 5 ianuarie 2011 inculpatul a intrat în posesia copiei Ordinului din 2008 al Prefectului județului lași și ca urmare l-a contactat telefonic pe denunțător, stabilind să se întâlnească la restaurantul M.P., pentru a-i înmâna actul respectiv în schimbul sumei de 50.000 euro. În dimineața aceleiași zile, cei doi s-au întâlnit la restaurantul M.P., iar inculpatul I.I.

a fost prins în flagrant delict, primind suma de 37.500 euro de la denunțătorul B.I., întrucât aceștia s-au înțeles să-i dea prefectului numai un avans de 25.000 euro, iar ei să își oprească câte 12.500 euro, astfel că, potrivit înțelegerii, la data mai sus menționată, denunțătorul i-a remis inculpatului suma de 40.000 euro, reținându-și pentru el suma de 10.000 euro, iar inculpatul, din suma primită de 40.000 euro, i-a mai dat denunțătorului 2.500 euro, pentru a avea în total 12.500 euro. Concomitent cu primirea sumei de 37.500 euro, inculpatul I.I. i-a remis denunțătorului o copie a Ordinului din 9 iunie 2008 al Prefectului județului lași, pe care acesta din urmă i-l solicitase (vol. 1, filele 63 - 64). La prinderea în flagrant, inițial, inculpatul a negat că a avut o întâlnire cu denunțătorul, însă, ulterior a revenit și a menționat că s-a întâlnit și a primit de la acesta o sumă de bani cu titlu de împrumut.

La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului I.I. din municipiul lași, jud. lași, au fost găsite mai multe documente, în copie, referitoare la solicitări ale numitei M.R., în legătură cu terenul în suprafață de 37.459,96 mp, situat în mun. lași. Cu privire la aceste documente, inculpatul I.I. a declarat că i-au fost date de denunțător, în perioada noiembrie - decembrie 2010, având în vedere calitatea sa de avocat în Baroul Republicii Moldova. În cursul urmăririi penale la data de 11 ianuarie 2011, inculpatul I.I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, precizând că recunoaște săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și faptul că i-a pretins denunțătorului suma de 50.000 euro, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra Prefectului județului lași T.S.D.

pentru a-l determina să faciliteze obținerea unei suprafețe de teren situată în lași, pe amplasamentul fostei fabrici „Ț." A mai arătat că denunțătorul i-a cerut, ca dovadă a influentei sale asupra Prefectului lași, să-i aducă din dosarul existent la Prefectura lași și depus de titularul dreptului terenului situat pe amplasamentul fostei fabrici „Ț.", un document la care numai Prefectul și câteva persoane din conducerea Prefecturii aveau acces. Inculpatul a arătat că I-a asigurat pe B.l.P. despre faptul că a discutat cu Prefectul județului lași T.S.D. despre facilitarea obținerii terenului mai sus menționat și acesta a fost de acord. De asemenea, I-a asigurat pe denunțător că a discutat cu Prefectul județului lași - pentru a-i înmâna documentul solicitat, iar răspunsul Prefectului a fost din nou afirmativ.

Potrivit susținerilor inculpatului înțelegerea între el și B.l.P. a fost aceea că o dată ce el îi va da documentul solicitat, fapt prin care atesta influența sa asupra Prefectului județului lași, denunțătorul trebuia să-și țină partea lui de promisiune și să-i dea suma de 50.000 euro, sumă ce-i era dată în schimbul influenței pe care îl lăsase să se creadă că o exercitase și urma să o mai exercite asupra Prefectului județului lași, în scopul facilitării obținerii suprafeței de teren situată pe amplasamentul fostei fabrici „Ț." Denunțătorul obișnuia să-i lase inculpatului autoturismul lui, de culoare gri deschis, pentru a-și rezolva anumite probleme. În data de 05 ianuarie 2011, în jurul orelor 10.00 inculpatul a obținut copia ordinului prefectului din 2008 și I-a anunțat telefonic pe denunțător să se întâlnească să facă schimbul, respectiv să-i dea acest document, iar denunțătorul să-i remită suma de 50.000 euro.

În jurul orelor 10.30 s-a întâlnit cu B.l.P., s-a urcat în autoturismul lui, i-a dat documentul, iar acesta i-a dat suma 40.000 euro, spunându-mi că suma ce i se cuvenea lui de 10.000 euro șt-a oprit-o deja și că ar mai vrea încă 2.500 euro peste. Inculpatul a fost de acord și a numărat 2.500 euro din cei 40.000 euro primiți și i-a dat lui B.I.P. În continuare, inculpatul i-a solicitat acestuia să-i lase din nou autoturismul lui pentru a duce banii la domiciliul său. Denunțătorul a fost de acord și, în dreptul Restaurantului M.P. din lași, I-a lăsat pe B.I.P. și a trecut inculpatul la volan, continuându-și drumul spre casă. Inculpatul a ajuns la blocul unde locuiește, în scara blocului, a fost oprit și legitimat de 2 ofițeri de poliție, iar ulterior s-a prezentat un procuror de la D.N.A., care au găsit asupra sa suma de 37.500 euro și s-a întocmit proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrant.

La câteva zile după declarația de recunoaștere a săvârșirii faptei, inculpatul a formulat un denunț sub aspectul comiterii unor infracțiuni de corupție de către prefectul T.S.D. și alte persoane, confirmând în mare parte faptele de corupție denunțate de B.I.P. Denunțătorul știa, încă din anul 2009 că între inculpat și prefectul T.S.D. există o relație de prietenie și de faceri. În cursul cercetării judecătorești inculpatul a arătat că a stabilit cu denunțătorul ca acesta să plătească cu titlu de consultanță pentru demersurile întreprinse de inculpat în vederea retrocedării suprafeței de pe amplasamentul fostei fabrici Ț., teren revendicat de M.R., 1% din valoarea terenului, respectiv suma de 100.000 euro plătibilă în două tranșe.

La data de 5 ianuarie a intrat în posesia copiei ordinului prefectului emis în 2008, act prin care fusese respinsă cererea formulată de M.R. pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren situată în lași. Ulterior evenimentele din 5 ianuarie finalizate cu prinderea în flagrant a inculpatului s-au desfășurat în modalitatea descrisă mai sus, din suma de 40.000 euro primită de inculpat de la denunțător, denunțătorul oprindu-și suma de 12.500 euro. Întreaga sumă de 40.000 euro a fost recuperată, după realizarea flagrantului. Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului cauzei inculpatul prin apărător a invocat excepția nulității absolute a urmăririi penale,motivat de următoarele: La dosarul cauzei nu există un denunț formulat de denunțătorul B.l.P.

referitor la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în legătură cu cererea de retrocedare a unor suprafețe de teren formulată de M.R. La dosarul cauzei nu se regăsesc procesele-verbale de sesizare din oficiu încheiate de organele de poliție sau de procuror în legătură cu săvârșirea infracțiunii de trafic de influență privind cazul M. Art. 221 C. proc. pen. reglementează modurile de sesizare, astfel potrivit alin. (1) al acestui articol, rezultă că organul de urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din oficiu când află pe altă cale că s-a săvârșit o infracțiune. În speță, sesizarea organelor de urmărire penală s-a realizat prin denunțul din 26 noiembrie 2011 formulat de denunțătorul B.l.P.

(aflat la fila 13 din dosarul de urmărire penală, vol. 1), Iar în procesul-verbal din 26 noiembrie 2010 încheiat la sediul S.J.A. lași s-a luat act de denunțul formulat, acesta fiind înaintat la aceeași zi la D.N.A. Din modul de redactare al denunțului se constată că acesta cuprinde toate datele prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 222 alin. (2) 1 , condiții în care nu era necesar a se întocmi în cauză un proces-verbal de sesizare din oficiu în legătură cu fapta de trafic de influență comisă de inculpat.

Din acest punct de vedere se constată că excepția invocată nu este fondată, întrucât urmărirea penală s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în materie, iar la termenul de judecată 9 mai 2011, instanța verificând regularitatea actului de sesizare, cu respectarea principiului contradictorialității, a constatat regularitatea actului de sesizare confirmând în acest mod faptul că urmărirea penală efectuată în cauză este legală și temeinică, neexistând nici un motiv care să atragă nulitatea absolută a acesteia.

În drept, fapta inculpatului I.I., care în cursul lunii decembrie 2010 a pretins de la denunțător suma totală de 100.000 euro plătibilă în două tranșe câte 50.000 euro lăsându-l să creadă că are influență asupra prefectului din lași, pentru a-l determina pe acesta să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de teren de 37.459,96 mp situată în lași, pe amplasamentul fostei fabrici Țesătura, sumă din care, la data de 5 ianuarie 2011, a primit de la denunțător 37.500 euro, fiind prins în flagrant, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru această infracțiune la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție al cărei cuantum a fost stabilit în funcție de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea concretă de săvârșire, urmările produse, având în vedere că traficarea influenței pe care o persoană o are pe lângă un funcționar reală sau presupusă, afectează prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, instituțiilor, organismelor statului, precum și încrederea în corectitudinea și cinstea funcționarilor care-și desfășoară activitatea în cadrul acestora. De asemenea s-au avut avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut cu condamnări pentru care s-a împlinit termenul de reabilitare.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la data de 6 ianuarie 2011 până la data de 7 iulie 2011. În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și b) C. pen. În aplicarea acestui articol s-au avut în vedere și jurisprudența C.E.D.O.

și dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituția României potrivit cărora, „restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o". Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de trafic de influență îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptului de a ocupa o funcție, implicând exercițiul autorității de stat (prevăzute la art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.), întrucât exercitarea acestor drepturi presupune o conduită și o ținută morală ireproșabilă.

A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind modificarea a controlului judiciar instituit cu privire la inculpat prin încheierea de ședință din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași, aceasta fiind neprobată În vederea bunei desfășurări a procesului penal și pentru a evita sustragerea inculpatului de la judecată, instanța a menținut controlul judiciar instituit cu privire la inculpatul I.I. prin încheierea de ședință din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași. În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen., sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație - D.N.A. - Serviciul Teritorial lași și de inculpatul I.I., pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, depuse în scris și prezentate oral de procuror, s-a invocat netemeinicia sentinței penale pronunțată de tribunal sub aspectul modului d e individualizare a pedepsei aplicate. Reprezentantul parchetului a susținut că în operațiunea de individualizare a pedepsei nu s-a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ignorându-se gradul de pericol social în concret al faptei comise, conturat de modalitatea de acțiune a inculpatului prin implicarea unor funcționari cu atribuții de control la nivelul Prefecturii lași și solicitarea unei sume mari de bani (100.000 euro), rezonanța socială a faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, ceea ce impune o nouă individualizare judiciară a pedepsei.

Criticile formulate de inculpatul I.I., prin apărătorul ales, vizează aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii. Sub aspectul nelegalității s-a invocat încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal și care atrage nulitatea actului în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., respectiv: - administrarea probelor în cursul urmăririi penale în afara cadrului procesual cerut de lege, în condițiile în care la dosarul cauzei nu există un denunț formulat de denunțătorul B.I.P.

referitor la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în legătură cu cererea de retrocedare a unor suprafețe de teren formulată de M.R., și nu se regăsesc procesele verbale de sesizare din oficiu întocmite de organele de urmărire penală în legătură cu săvârșirea infracțiunii menționate; - nulitatea absolută a hotărârii pronunțată de o instanță necompetentă de a judeca în fond prezenta cauză - Tribunalul lași -, în condițiile în care inculpatul este avocat într-unui din barourile din Republica Moldova, iar competența de judecată după calitatea persoanei revine Curții de Apel lași, potrivit art. 28 1 alin. (1) lit. b) C. proc.

pen.; - nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la competență în privința autorizării interceptării convorbirilor telefonice și a înregistrărilor ambientale, precum și a proceselor verbale de consemnare a convorbirilor telefonice și ambientale, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acestor probe, conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.; - încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, prin neasigurarea reală și efectivă a unui drept la apărare, fiind respinse, nemotivat, cererile de audiere în calitate de martori a prefectului Județului lași și a numitei M.R. Sub aspectul netemeiniciei s-a susținut, în principal, greșita interpretare a probelor administrate, probe ce nu susțin învinuirile aduse, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, astfel încât se impune achitarea.

Într-o teză subsidiară, s-a solicitat să se dea eficientă maximă circumstanțelor atenuante judiciare, cu consecința reducerii cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei. Prin Decizia penală nr. 55 din 15 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind modificarea controlului judiciar instituit prin încheierea de ședință din data de 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 4945/99/2011. S-a menținut controlul judiciar instituit prin încheierea de ședință menționată.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a constatat următoarele: Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație - D.N.A. București, s-au dispus următoarele: - trimiterea în judecată a inculpatului I.I., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.; - scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.S.D. sub aspectul săvârșirii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.; - neînceperea urmăririi penale față de B.I.P.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 ind. 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; - disjungerea cauzei cu privire la inculpatul I.I. și învinuita B.A.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, săvârșite în realizarea scopului urmărit, prin comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., respectiv, art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și declinarea la Parchetul de pe lângă Judecătoria lași pentru continuarea urmăririi penale. În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că în luna decembrie 2010, inculpatul I.I.

a pretins suma totală de 100.000 euro (plătibilă în 2 tranșe a câte 50.000 euro fiecare), iar pe data de 5 ianuarie 2010 a fost prins în flagrant primind suma de 37.500 euro, cu titlu de mită, de la denunțătorul B.I.P., prevalându-se de influența sa asupra prefectului județului lași, pentru a-l determina să elibereze cu celeritate titlul de proprietate pentru suprafața de 37.459,96 m.p., situată în municipiul lași, (amplasamentul fostei fabrici „Ț."). Analizând modul în care a fost efectuată urmărirea penală în cauză se constată că numitul B.I.P. la data de 1 septembrie 2010 și 26 noiembrie 2010 a denunțat săvârșirea mai multor fapte de corupție de către T.S.D.

- Prefectul Județului lași și președintele Comisiei Județene de Fond Funciar - în înțelegere și prin intermediul inculpatului I.I., constând în pretinderea unor sume de bani în scopul de a facilita eliberarea unor titluri de proprietate pentru suprafețe de teren situate pe raza municipiului lași, iar la datele de 7 septembrie 2010 și 5 octombrie 2010 a fost audiat de procuror. Potrivit actului de denunț, ca modalitate de sesizare a organelor judiciare, au fost începute cercetările care vizau trei persoane, respectiv, pe domnul prefect T.S.D., care la data săvârșirii faptelor descrise în denunț avea calitatea de subprefect și președinte al Comisiei Județene de Fond Funciar, inculpatul I.I., intermediarul dintre prefect și domnul A.L., acesta din urmă fiind cel care dorea să obțină, contra unei sume de bani, soluționarea favorabilă a cererilor de eliberare a titlurilor de proprietate pentru trei suprafețe de teren.

Potrivit art. 223 C. proc. pen., denunțul este încunoștiințarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană juridică despre săvârșirea unei infracțiuni. Din lectura textului de lege nu rezultă obligativitatea pentru denunțător de a preciza calificarea juridică a faptei sau de a prezenta detalii cu privire la circumstanțele faptice, împrejurare ce nu poate determina alte efecte procesuale și un alt regim judiciar decât cel care urmează a se aplica în realitate. Astfel, din conținutul denunțului formulat de B.l.P.

la data de 26 noiembrie 2012 rezultă că, în ziua de 24 noiembrie 2010, inculpatul I.I., auzind discuția telefonică pe care denunțătorul a avut-o cu fratele său B.C., referitor la o persoană care dorea să fie pusă în posesie cu o suprafață de teren, a afirmat că poate interveni pe lângă prefectul județului lași, T.S.D., în scopul de a facilita eliberarea unui titlu de proprietate pentru o suprafață de teren situată în zona Bucium, jud. lași, în schimbul unei sume de bani, urmând ca o parte din sumă să-i fie dată în acest scop prefectului (vol. 1, fila 13). Apreciind că pentru a verifica informațiile obținute și de a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmării penale, procurorul a solicitat autorizarea interceptării și înregistrării convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon, precum și interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către denunțătorul B.I.P.

și făptuitorii T.S.D., I.I., A.L., atât între ei, cât și de către aceștia cu alte persoane în legătură cu infracțiunile de luare de mită (T.S.D.), complicitate la infracțiunea de luare de mită (I.I.) și dare de mită (A.L.). Tribunalul București, prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 8 septembrie 2010 a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon, precum și interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental. Prin rezoluția procurorului din 27 decembrie 2010 s-a dispus începerea urmăririi penale pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 254 C. pen., iar prin ordonanța din 6 ianuarie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute, din complicitate la infracțiunea de luare de mită în infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată. În cursul cercetării judecătorești, Tribunalul lași, prin sentința penală nr. 270/2011 a declinat în favoarea Curții de Apel lași soluționarea cauzei penale înregistrată sub nr. 4945/99/2011 privindu-l pe inculpatul I.I., în baza art. 42 C. proc. pen., reținând că, potrivit dispozițiilor art. 28 1 pct. 1 C. proc.

pen., Curtea de Apel este competentă să judece infracțiunile săvârșite de avocați, iar din actele dosarului rezultă că inculpatul I.I. are calitatea de avocat stagiar, fiind înscris în Baroul de avocați din Republica Moldova. Curtea de Apel lași, prin sentința penală nr. 80 din 27 mai 2011 în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului lași și, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul instanței superioare, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului negativ de competență, în condițiile în care, inculpatul, deși are calitatea de avocat stagiar în Republica Moldova, potrivit legii române a avocaturii, nu îndeplinește condiția de a fi membru al U.N.B.

din România, fiind o persoană fără calitate specială. Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul lași și Curtea de Apel lași a constatat că prima instanță este competentă material să soluționeze cauza, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiune care, potrivit ar. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. este soluționată în primă instanță de tribunal. În conformitate cu disp. art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. curtea de apel este competentă să judece, între altele, infracțiunile săvârșite de avocați.

Din examinarea textului, se constată că această competență a fost consacrată legislativ în considerarea calității de avocat, profesie care, potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995 (republicată) pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat se exercită numai de avocații înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al U.N.B.R. Art. 13 alin. (1)-(6) din aceeași lege stabilește condițiile în care un avocat, cetățean al unui stat străin, poate exercita profesia de avocat în România, una din condițiile esențiale fiind înscrierea sa în tabloul special, ținut de fiecare barou. In aceste condiții, acesta dobândește legal calitatea de avocat în România, caz în care îi sunt aplicabile dispozițiile referitoare la competența după calitatea persoanei.

Chiar dacă inculpatul are calitatea de avocat stagiar în Republica Moldova, nu a dobândit, conform legii române a avocaturii, calitatea de avocat, neputând exercita legal profesia de avocat pe teritoriul României, în condițiile în care nu a făcut dovada înscrierii sale în tabelul special al avocaților ținut de U.N.B.R. Ca atare, în mod corect s-a apreciat că inculpatul din prezenta cauză este o persoană fără calitate specială care a comis infracțiunea de trafic de influență și, prin urmare, competența de judecată în prima instanță, după materie și după calitatea persoanei, revine tribunalului. Sub acest aspect, nu pot fi primite criticile formulate de inculpat ce vizează nulitatea absolută a probelor obținute în cursul urmăririi penale și a hotărârii pronunțate în prima instanță prin nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la competență.

Tribunalul lași, instanță competentă material să judece cauza, prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate în cauză, prin înlăturarea declarațiilor vădit nesincere a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului. De asemenea, prima instanță a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpatului, argumentând soluția de înlăturare acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare dispusă față de inculpat, rezolvând astfel fondul cauzei și făcând posibil controlul judiciar. în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, instanța de fond procedând la o justă încadrare în drept a faptei comisă de inculpatul I.I., activitatea infracțională desfășurată întrunind, atât obiectiv, cât și subiectiv .conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de influentă.

Examinând conținutul constitutiv al infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată inculpatul I.I., prin raportare la probatoriul administrat, prima instanță a reținut că aspectele prezentate în considerentele rechizitoriului au fost conturate și cu ocazia administrării probelor în faza cercetării judecătorești, probele administrate confirmând existența infracțiunii de prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. Traficul de influență, așa cum este reglementat în art. 257 C. pen., nu condiționează comiterea faptei de existența unui subiect activ calificat și nici de existența unei influențe reale asupra funcționarului determinat să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu.

Ceea ce este însă necesar pentru existența acestei infracțiuni, este, printre altele, ca influența de care se prevalează făptuitorul să se refere la un funcționar ale cărui atribuții sunt de natură să permită rezolvarea favorabilă a pretențiilor celui care solicită intervenția. Împrejurarea că persoana care urmează a efectua actul solicitat de cumpărătorul de influență nu lucrează în compartimentul competent a efectua solicitarea petentului, nu poate conduce la concluzia că traficul de influență s-ar fi realizat pe lângă un funcționar necompetent, fiind suficient că inculpatul a invocat influența pe care o are asupra unui funcționar, prin indicarea autorității publice. Mai mult, consumarea infracțiunii are loc în momentul pretinderii banilor, nefiind necesar ca intervenția să se fi făcut și nici ca suma de bani să se fi primit.

Ca urmare a propriului examen al cauzei, Curtea reține, sub aspectul situației de fapt, că între inculpatul I.I. și denunțătorul B.I.P. s-au purtat mai multe discuții telefonice sau directe în diferite locații în legătură cu intervenția la prefectul Județului lași, T.S.D., în scopul de a facilita eliberarea titlului de proprietate pentru terenul situat pe amplasamentul fostei întreprinderi „Țesătura", urmând să primească în schimb o sumă de bani care va cuprinde atât plata pentru intermediere, cât și suma destinată prefectului. Referitor la intervenția pe lângă prefect pentru a emite ordinul prin care M.R. să fie pusă în posesie cu suprafața de teren revendicată sau cu o altă suprafață de valoare echivalentă, situată în intravilanul municipiului lași, inculpatul a pretins în schimb suma de 100.000 euro, cu precizarea că, din această sumă 50.000 euro îi va fi remisă prefectului, iar restul - 50.000 euro - va reprezenta contravaloarea serviciului său de intermediere.

Materialul probator existent la dosar - denunțul și declarațiile martorului B.l.P., convorbirile telefonice, procesele verbale de redare a convorbirilor ambientale purtate între denunțător și inculpat, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de percheziție domiciliară - a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de care se bucură orice persoană, conform art. 66 C. proc. pen. și să dovedească, mai presus de orice dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății. Potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, însă, atunci când există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, ceea ce, în cauză, apelantul nu a făcut.

Față de acuzațiile aduse, în cursul urmăririi penale inculpatul I.I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, precizând că a pretins denunțătorului suma de 50.000 euro lăsând să se înțeleagă că are influență asupra prefectului T.S.D. pentru a-l determina să faciliteze obținerea unei suprafețe de teren, situată în lași, pe amplasamentul fostei fabrici „Ț.", asigurându-l că a vorbit cu prefectul și că acesta a fost de acord și ca dovadă a influenței sale să-i prezinte copia Ordinului prefectului din 9 iunie 2008 în schimbul sumei de 50.000 euro.

Ulterior, în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale, susținând că a stabilit cu denunțătorul ca acesta să plătească cu titlu de consultanță pentru demersurile întreprinse în vederea retrocedării suprafeței de 37.459,96 mp teren, situat în lași, str. Socola nr. 159, și revendicat de M.R., 1% din valoarea terenului, respectiv, suma de 100.000 euro, ce urma a fi remisă în două tranșe. Susținerile inculpatului sunt contrazise de probatoriul administrat, din care rezultă cu certitudine că inculpatul a pretins denunțătorului suma de 100.000 euro pentru a interveni pe lângă Prefectul Județului lași în vederea eliberării cu celeritate a titlului de proprietate pentru suprafața de teren respectivă.

Convorbirile interceptate, declarațiile martorilor, ale inculpatului, înscrisurile depuse la dosar, confirmă aspectele reținute de prima instanță cu privire la starea de fapt și vinovăția inculpatului. în mod evident, în baza înțelegerii prealabile avută cu denunțătorul, inculpatul a pretins și a primit o sumă importantă în scopul de a interveni pe lângă Prefectul Județului lași pentru eliberarea cu celeritate a titlului de proprietate pentru suprafața de teren de 37.459,96 mp. Activitatea magistratului de coroborare a probelor și formularea de concluzii logice nu poate echivala cu judecarea cauzei pe bază de supoziții, cum invocă apărarea, ci constituie o modalitate legală și firească de apreciere a complexului cauzei.

În cursul cercetării judecătorești au fost respectate drepturile procesuale ale inculpatului, care a avut posibilitatea reală și efectivă de a-și proba nevinovăția, instanța, la adoptarea soluției criticate de inculpat, a analizat și coroborat probele și astfel, și-a format convingerea potrivit art. 62 raportat la art. 63 C. proc. pen. Totodată, în mod întemeiat, prima instanță a evaluat utilitatea, pertinența și concludenta probelor propuse în apărare (audierea în calitate de martori a prefectului Județului lași și a numitei M.R.) și, raportându-se la materialul probator legal administrat în cauză, a concluzionat, în mod corect, că probele nu sunt utile în raport de persoanele, faptele și împrejurările ce constituie obiectul judecății.

De altfel, probațiunea are ca scop lămurirea cauzei sub toate aspectele, dar nu are o sferă nedeterminată, c\limitată în raport de obiectul cauzei. În acest context, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o evaluare juridică corectă, activitatea infracțională desfășurată de inculpat întrunind, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elemente constitutive ale infracțiunii de trafic de influentă. Aspectele reiterate în apel de inculpat privind greșita interpretare a probelor administrate, nu pot fi reținute. Apărările inculpatului, prezentate în esență în fața primei instanțe nu sunt susținute de elementele doveditoare concrete și rămân la stadiul de interpretări personale subiective, înlăturate motivat de prima instanță, având în vedere că activitatea și scopul inculpatului rezultă cu claritate din probatoriul administrat.

Analizând hotărârea apelată și sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată că, în operațiunea de individualizare a pedepsei, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., analizând complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului.

Față de prevederile art. 52 C. pen., față de modalitatea concretă în care a fost concepută și desfășurată activitatea infracțională, cuantumul sumei de bani traficate, natura relațiilor sociale lezate, impactul social produs de infracțiune, atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul procesului penal, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, este de natură să răspundă cerinței scopului preventiv, coercitiv și educativ, asigurând, totodată, o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al inculpatului.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei, Curtea constată că periculozitatea socială a faptei săvârșite, relevată de împrejurările în care a fost comisă, frecvența unor astfel de fapte și necesitatea protejării societății, împotriva potențialelor acte susceptibile să aducă atingere creditului moral și social de care trebuie să se bucure funcționarii în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în vederea asigurării unei bune desfășurări a activităților de interes public, nu justifică aprecierea că simpla pronunțare a unei condamnări, chiar și sub condiția respectării unor obligații și măsuri de supraveghere, constituie un avertisment suficient pentru a nu mai fi săvârșite noi infracțiuni, așa cum impun dispozițiile art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen.fiind benefică izolarea de societate a inculpatului prin aplicarea pedepsei închisorii cu executare efectivă, într-un cuantum judicios individualizat.

Cu privire la cererea formulată de inculpat privind modificarea controlului judiciar instituit prin încheierea de ședință din data de 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași, prin încuviințarea părăsirii localității de domiciliu, ca o derogare de la obligațiile dispuse în conformitate cu disp. art. 160 2 alin. (3) C. proc. pen., Curtea o apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente: În speță, intervenția autorității în viața inculpatului are la bază necesitatea bunei desfășurări a procesului penal, care, fiind consecința săvârșirii unei infracțiuni, nu poate decât să justifice restricțiile aduse libertății de mișcare a inculpatului.

Prin urmare, inculpatul nu poate invoca tocmai necesitatea protejării exclusive a interesului personal, în detrimentul desfășurării procesului penal, acesta asumându-și obligațiile specifice controlului judiciar odată cu formularea cererii și neputând absolutiza importanța unor chestiuni ce țin de viața privată, în încercarea de a se sustrage controlului judiciar. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial lași și inculpatul I.I. Parchetul a invocat cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, considerată a fi prea blândă față de pericolul social deosebit al faptei comise, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Inculpatul Istrati Igor a invocat de asemenea cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, precum și stabilirea unei modalități neprivative de libertate de executare a pedepsei. Oral, cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat și achitarea inculpatului cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât la data comiterii faptei prefectul nu mai avea în atribuții emiterea ordinului solicitat de denunțător. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art. 385 9 pct. 12 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că ambele recursuri sunt nefondate.

În ce privește cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., din probatoriul administrat în cauză rezultă că suma de bani solicitată de inculpat a reprezentat prețul influenței pe care acesta a pretins că o are față de prefectul județului lași, pentru a obține eliberarea cu celeritate a unui titlu de proprietate. Potrivit legislației în vigoare la data comiterii faptei, prefectul era președintele comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, organism care avea în competență emiterea titlurilor de proprietate, după validarea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale.

Or, pentru existența infracțiunii de trafic de influență este necesar pe de o parte ca instituția din care face parte funcționarul asupra căruia autorul pretinde că are influență, să aibă competența de a efectua actul în vederea căruia se trafica influența, iar pe de altă parte ca respectivul funcționar să aibă competența funcțională, nu neapărat exclusivă, de a efectua actul solicitat (este suficient ca el să aibă anumite sarcini concrete în legătură cu actul respectiv). În aceste condiții, susținerile inculpatului în sensul că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, prin raportare la atribuțiile prefectului în legătură cu eliberarea titlului de proprietate, nu pot fi primite, așa încât solicitarea de achitare nu este întemeiată.

În ce privește cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată de asemenea că acesta nu este incident în cauză. Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare cu executare în regim de detenție, este corect individualizată prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se prin urmare nici majorarea, dar nici reducerea acesteia. Atât instanța de fond, cât și cea de apel au apreciat în mod corespunzător gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, cuantumul sumei de bani traficate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului. În ce privește conduita sa procesuală, aceasta a fost una oscilantă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea dispozițiilor de favoare înscrise în art. 320 1 C. proc.

pen. În consecință, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului răspunde necesităților de constrângere și reeducare înscrise în art. 52 C. pen., astfel încât criticile Parchetului și ale inculpatului sunt deopotrivă nefondate. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge căile de atac declarate, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial lași și inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 15 martie 2012 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2012.