ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3137/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3137/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin sentința

penală nr. 516 din 15 noiembrie 2011 a Tribunalului lași a fost respinsă

excepția privind nulitatea absolută a urmăririi penale invocată de inculpatul I.I.

prin apărător și s-a dispus condamnarea inculpatului I.I. la pedeapsa de:

- 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. cu referire la art.

6 din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă

perioada reținerii și arestării preventive de la data de 6 ianuarie 2011 până

la data de 7 iulie 2011.

În condițiile și pe durata prevăzute de art. 71 C.

pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

ll-a și b) C. pen.

A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind

modificare a controlului judiciar, instituit cu privire la inculpat prin încheierea

de ședință din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 4945/99/2011.

S-a menținut controlul judiciar instituit cu privire

la inculpat prin încheierea de ședință din 6 iulie 2011 pronunțată de

Tribunalul lași în Dosarul nr. 4945/99/2011.

În temeiul dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 2.500 lei

cheltuielile judiciare

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut

următoarele:

La data de 26 noiembrie 2010, B.l.P. a formulat un

denunț din conținutul căruia rezultă că, în ziua de 24 noiembrie 2010,

inculpatul I.I., auzind discuția telefonică pe care denunțătorul a avut-o cu

fratele său B.C. referitor la o persoană care dorea să fie pusă în posesie cu o

suprafață de teren, a afirmat că poate interveni pe lângă prefectul județului

lași, T.S.D., în scopul de a facilita eliberarea unui titlu de proprietate

pentru o suprafață de teren situată în zona Bucium, jud. lași, în schimbul unei

sume de bani, urmând ca o parte din sumă să-i fie dată în acest scop

prefectului (vol. 1, fila 13).

Între denunțător și inculpat s-au purtat mai multe

discuții

telefonice sau directe în diferite

locații, care au fost interceptate și

înregistrate, în baza

autorizațiilor de interceptare și înregistrare emise de Tribunalul București.

În cursul discuției din 6 decembrie 2010, inculpatul

i-a solicitat denunțătorului actele care atestă dreptul unei persoane din

Republica Moldova asupra terenului situat pe amplasamentul fostei întreprinderi

Țesătura pentru a i le prezenta prefectului, precizându-i totodată, că suma de

bani pe care trebuie să o dea persoana interesată, în rezolvarea problemei, i-o

va comunica după ce va discuta cazul cu T.S.D., dându-i de înțeles că suma de

bani va cuprinde atât plata pentru intermediere, cât și suma destinată

prefectului.

Relevantă în acest sens este înregistrarea ambientală

a discuției purtate între B.l.P. și I.I., la data de 06 decembrie 2010 în

autoturismul condus de denunțător redată în procesul-verbal din 7 decembrie 2010

(vol. 2, fila 214-217).

Pentru a-i întări convingerea denunțătorului cu

privire la influența pe care o are asupra prefectului și că își dă silința în

rezolvarea problemei, în discuțiile purtate în dimineața zilei de 09 decembrie 2010

cu acesta, inculpatul I.I. i-a spus

denunțătorului

că a stabilit deja o întâlnire cu prefectul T.S.D.

, în ziua de 11

decembrie 2010, orele 14.30, întâlnire la care trebuia să aibă asupra lui

dosarul cererii de revendicare.

Denunțătorul B.l.P. a predat, la data de 10 decembrie 2010,

organelor de urmărire penală un dosar compus din două volume a câte 40 de file

fiecare, conținând documente (în copie) existente la dosarul de retrocedare al

numitei M.R., depus la Comisia Județeană de Fond Funciar lași,

Instituția Prefectului lași, precum și la alte

autorități care au atribuții

pe linia reconstituirii dreptului de

proprietate în domeniu imobiliar (vol. 1, filele 82-162).

Referitor la acest dosar de reconstituire, inculpatul I.I. s-a oferit să

intervină pe lângă prefectul T.S.D. pentru a emite ordinul prefectului prin

care M.R. să fie pusă în posesie pe suprafața de teren revendicată sau pe o

altă suprafață de valoare echivalentă situată în intravilanul mun. lași, pentru

această intervenție pretinzând în schimb suma de 100.000 euro, precizând că,

din această sumă 50.000 euro îi va da prefectului, iar restul (50.000 euro) îi

va opri el, ca plată pentru serviciul făcut.

La data de 11 decembrie 2010, B.l.P. s-a întâlnit cu inculpatul I.I. la

restaurantul M.P. din apropierea Gării lași și i-a înmânat dosarul de

retrocedare privind cererile succesive și actele aferente, formulate de M.R.

Ulterior, inculpatul I.I. a mers acasă la denunțător ș

i-a spus că s-a întâlnit cu prefectul T.S.D., la locuința acestuia din

cartierul T., lași și că acesta cunoștea dosarul în legătură cu cererea

formulată de M.R.

Pentru a fi credibil, inculpatul i-a relatat denunțătorului chiar și dialogul

pe care l-ar fi avut cu prefectul:

Prefect- "Tu cât mănânci de aici, cât îti iese la

afacerea asta? I.I.- „ O sută de mii de euro. Cincizeci îți dau ție și cu cincizeci

rămân eu."

Prefect- Bun. De acord. Vino cu banii și

rezolvăm." După câteva zile, denunțătorul (împuternicit de C.A. prin

procură notarială) s-a întâlnit din nou cu inculpatu I.I., iar la solicitarea

inculpatului de a-i da un avans de 25.000 euro pentru a-i remite prefectului,

în scopul anterior arătat, denunțătorul i-a spus că reprezentantul lui M.R. va

avansa prima tranșă din întreaga sumă convenită, numai după obținerea din

dosarul de retrocedare a unei copii conforme cu originalul a Ordinului

Prefectului din 2008, pentru a dovedi influența pe care inculpatul a afirmat că

o are asupra prefectului.

În perioada 28 decembrie 2010 - 04 ianuarie 2011,

denunțătorul a purtat mai multe discuții (interceptate și înregistrate),

inclusiv telefonice, cu martora A.M.L. și denunțătorul, din conținutul cărora

rezultă că inculpatul a făcut numeroase demersuri pentru obținerea ordinului

mai sus indicat și a dat asigurări denunțătorului că îl va obține. Inculpatul i-a

comunicat denunțătorului că intenționează să-i dea prefectului un avans mai

mare, respectiv suma de 30.000 euro, pentru a-l determina să urgenteze

rezolvarea cererii, iar ei să-și oprească câte 10.000 euro din prima tranșă de

50.000 euro.

Relevante în acest sens sunt discuțiile dintre inculpat

și denunțător în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011 înregistrate și redate

în procesele-verbale (filelel 45-194, 219-220 vol. 2 u.p.)

Prin intermediul finei sale, martora A.M.L. și a

martorului E.M., consilier în cadrul Cancelariei Prefectului județului lași,

inculpatul a intrat in posesia unei copii a Ordinului Prefectului din 2008

Din declarațiile martorei B.A.M., concubina

inculpatului, rezultă că aceasta a întocmit și semnat în numele numitei M.R.,

cererea pentru eliberarea după documente din arhivă, înregistrată la instituția

Prefectului lași din 4 ianuarie 2011 (vol. 1, fila 61, vol. 2, fila 93).

Cererea a fost completată și semnată de martoră în

dimineața zilei de 4 ianuarie 2011, acasă, la solicitarea inculpatului, care

susținea că se grăbește, iar datele privind identitatea persoanei solicitante

i-au fost indicate de inculpat din documentele pe care le avea asupra lui.

Existând presupunerea justificată că scopul întâlnirii dintre

denunțător și inculpat este acela de a se remite suma de bani pretinsă, în luna

decembrie 2010 s-a procedat la marcarea sumei de 50.000 euro, provenită din

depozitul constituit la nivelul D.N.A.

În dimineața zilei de 5 ianuarie 2011 inculpatul a intrat în

posesia copiei Ordinului din 2008 al Prefectului județului lași și ca urmare

l-a contactat telefonic pe denunțător, stabilind să se întâlnească la

restaurantul M.P., pentru a-i înmâna actul respectiv în schimbul sumei de

50.000 euro.

În dimineața aceleiași zile, cei doi s-au întâlnit la

restaurantul M.P., iar inculpatul I.I. a fost prins în flagrant delict, primind

suma de 37.500 euro de la denunțătorul B.I., întrucât aceștia s-au înțeles să-i

dea prefectului numai un avans de 25.000 euro, iar ei să își oprească câte

12.500 euro, astfel că, potrivit înțelegerii, la data mai sus menționată,

denunțătorul i-a remis inculpatului suma de 40.000 euro, reținându-și pentru el

suma de 10.000 euro, iar inculpatul, din suma primită de 40.000 euro, i-a mai

dat denunțătorului 2.500 euro, pentru a avea în total 12.500 euro.

Concomitent cu primirea sumei de 37.500 euro, inculpatul I.I.

i-a remis denunțătorului o copie a Ordinului din 9 iunie 2008 al Prefectului

județului lași, pe care acesta din urmă i-l solicitase (vol. 1, filele 63 -

64).

La prinderea în flagrant, inițial, inculpatul a negat

că a avut o întâlnire cu denunțătorul, însă, ulterior a revenit și a menționat

că s-a întâlnit și a primit de la acesta o sumă de bani cu titlu de împrumut.

La percheziția domiciliară efectuată la locuința inculpatului

I.I. din municipiul lași, jud. lași, au fost găsite mai multe documente, în

copie, referitoare la solicitări ale numitei M.R., în legătură cu terenul în suprafață

de 37.459,96 mp, situat în mun. lași. Cu privire la aceste documente,

inculpatul I.I. a declarat că i-au fost date de denunțător, în perioada

noiembrie - decembrie 2010, având în vedere calitatea sa de avocat în Baroul

Republicii Moldova.

În cursul urmăririi penale la data de 11 ianuarie 2011,

inculpatul I.I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

precizând că recunoaște săvârșirea infracțiunii de trafic de influență și

faptul că i-a pretins denunțătorului suma de 50.000 euro, lăsând să se

înțeleagă că are influență asupra Prefectului județului lași T.S.D. pentru a-l

determina să faciliteze obținerea unei suprafețe de teren situată în lași, pe

amplasamentul fostei fabrici „Ț."

A mai arătat că denunțătorul i-a cerut, ca dovadă a

influentei sale asupra Prefectului lași, să-i aducă din dosarul existent la

Prefectura lași și depus de titularul dreptului terenului situat pe

amplasamentul fostei fabrici „Ț.", un document la care numai Prefectul și

câteva persoane din conducerea Prefecturii aveau acces.

Inculpatul a arătat că I-a asigurat pe B.l.P. despre

faptul că a discutat cu Prefectul județului lași T.S.D. despre facilitarea

obținerii terenului mai sus menționat și acesta a fost de acord.

De asemenea, I-a asigurat pe denunțător că a discutat

cu Prefectul județului lași - pentru a-i înmâna documentul solicitat, iar

răspunsul Prefectului a fost din nou afirmativ.

Potrivit susținerilor inculpatului înțelegerea între el

și B.l.P. a fost aceea că o dată ce el îi va da documentul solicitat, fapt prin

care atesta influența sa asupra Prefectului județului lași, denunțătorul trebuia

să-și țină partea lui de promisiune și să-i dea suma de 50.000 euro, sumă ce-i era

dată în schimbul influenței pe care îl lăsase să se creadă că o exercitase și

urma să o mai exercite asupra Prefectului județului lași, în scopul facilitării

obținerii suprafeței de teren situată pe amplasamentul fostei fabrici „Ț."

Denunțătorul obișnuia să-i lase inculpatului

autoturismul lui, de culoare gri deschis, pentru a-și rezolva anumite probleme.

În data de 05 ianuarie 2011, în jurul orelor 10.00

inculpatul a obținut copia ordinului prefectului din 2008 și I-a anunțat

telefonic pe denunțător să se întâlnească să facă schimbul, respectiv să-i dea

acest document, iar denunțătorul să-i remită suma de 50.000 euro.

În jurul orelor 10.30 s-a întâlnit cu B.l.P., s-a urcat

în autoturismul lui, i-a dat documentul, iar acesta i-a dat suma 40.000 euro,

spunându-mi că suma ce i se cuvenea lui de 10.000 euro șt-a oprit-o deja și că

ar mai vrea încă 2.500 euro peste. Inculpatul a fost de acord și a numărat

2.500 euro din cei 40.000 euro primiți și i-a dat lui B.I.P.

În continuare, inculpatul i-a solicitat acestuia să-i

lase din nou autoturismul lui pentru a duce banii la domiciliul său.

Denunțătorul a fost de acord și, în dreptul Restaurantului M.P. din lași, I-a

lăsat pe B.I.P. și a trecut inculpatul la volan, continuându-și drumul spre

casă.

Inculpatul a ajuns la blocul unde locuiește, în scara

blocului, a fost oprit și legitimat de 2 ofițeri de poliție, iar ulterior s-a

prezentat un procuror de la D.N.A., care au găsit asupra sa suma de 37.500 euro

și s-a întocmit proces - verbal de constatare a infracțiunii flagrant.

La câteva zile după declarația de recunoaștere a

săvârșirii faptei, inculpatul a formulat un denunț sub aspectul comiterii unor

infracțiuni de corupție de către prefectul T.S.D. și alte persoane, confirmând

în mare parte faptele de corupție denunțate de B.I.P.

Denunțătorul știa, încă din anul 2009 că între inculpat

și prefectul T.S.D. există o relație de prietenie și de faceri.

În cursul cercetării judecătorești inculpatul a arătat

că a stabilit cu denunțătorul ca acesta să plătească cu titlu de consultanță

pentru demersurile întreprinse de inculpat în vederea retrocedării suprafeței

de pe amplasamentul fostei fabrici Ț., teren revendicat de M.R., 1% din

valoarea terenului, respectiv suma de 100.000 euro plătibilă în două tranșe. La

data de 5 ianuarie a intrat în posesia copiei ordinului prefectului emis în

2008, act prin care fusese respinsă cererea formulată de M.R. pentru

reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren situată în

lași. Ulterior evenimentele din 5 ianuarie finalizate cu prinderea în flagrant

a inculpatului s-au desfășurat în modalitatea descrisă mai sus, din suma de

40.000 euro primită de inculpat de la denunțător, denunțătorul oprindu-și suma

de 12.500 euro.

Întreaga sumă de 40.000 euro a fost recuperată, după

realizarea flagrantului.

Cu ocazia dezbaterilor

asupra fondului cauzei inculpatul prin

apărător a invocat excepția

nulității absolute a urmăririi penale,motivat de următoarele:

La dosarul cauzei nu există un denunț formulat de

denunțătorul B.l.P. referitor la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență

în legătură cu cererea de retrocedare a unor suprafețe de teren formulată de M.R.

La dosarul cauzei nu se regăsesc procesele-verbale de sesizare din oficiu

încheiate de organele de poliție sau de procuror în legătură cu săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență privind cazul M.

Art. 221 C. proc. pen. reglementează modurile de

sesizare, astfel potrivit alin. (1) al acestui articol, rezultă că organul de

urmărire penală este sesizat prin plângere sau denunț, ori se sesizează din

oficiu când află pe altă cale că s-a săvârșit o infracțiune.

În speță, sesizarea

organelor de urmărire penală s-a realizat

prin denunțul din 26 noiembrie

2011 formulat de denunțătorul B.l.P. (aflat la fila 13 din dosarul de urmărire

penală, vol. 1), Iar în procesul-verbal din 26 noiembrie 2010 încheiat la

sediul S.J.A.

lași s-a luat act de denunțul

formulat, acesta

fiind înaintat la aceeași zi la D.N.A.

Din modul de redactare al denunțului se constată că

acesta cuprinde toate datele prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen. cu

referire la art. 222 alin. (2)

1

, condiții în care nu era necesar a

se întocmi în cauză un proces-verbal de sesizare din oficiu în legătură cu

fapta de trafic de influență comisă de inculpat. Din acest punct de vedere se

constată că excepția invocată

nu este

fondată, întrucât urmărirea penală s-a făcut cu respectarea

tuturor

dispozițiilor legale în materie, iar la termenul de judecată 9 mai 2011,

instanța verificând regularitatea actului de sesizare, cu respectarea

principiului contradictorialității, a constatat

regularitatea actului de sesizare confirmând în acest mod faptul că

urmărirea

penală efectuată în cauză este legală și temeinică, neexistând nici un motiv

care să atragă nulitatea absolută a acesteia.

În drept, fapta inculpatului I.I., care în cursul lunii

decembrie 2010 a pretins de la denunțător

suma totală de 100.000

euro plătibilă în două tranșe câte 50.000 euro

lăsându-l să creadă

că are influență asupra

prefectului din lași, pentru a-l determina pe

acesta să elibereze titlul

de proprietate pentru suprafața de teren de 37.459,96 mp situată în lași, pe

amplasamentul fostei fabrici Țesătura, sumă din care, la data de 5 ianuarie 2011,

a primit de la denunțător 37.500 euro, fiind prins în flagrant, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art.

257 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru

această infracțiune la o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție al cărei

cuantum a fost stabilit în funcție de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.,

gradul de pericol social ridicat al faptei, modalitatea concretă de săvârșire,

urmările produse, având în vedere că traficarea influenței pe care o persoană o

are pe lângă un funcționar reală sau presupusă, afectează prestigiul,

autoritatea, credibilitatea organelor, instituțiilor, organismelor statului,

precum și încrederea în corectitudinea și cinstea funcționarilor care-și

desfășoară activitatea în cadrul acestora. De asemenea s-au avut avea în vedere

circumstanțele personale ale inculpatului, cunoscut cu condamnări pentru care

s-a împlinit termenul de reabilitare.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă

perioada reținerii și arestării preventive de la data de 6 ianuarie 2011 până

la data de 7 iulie 2011.

În condițiile și pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a ll-a și b) C. pen.

În aplicarea acestui articol s-au avut în vedere și

jurisprudența C.E.D.O. și dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituția

României potrivit cărora, „restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți

trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o".

Pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de

trafic de influență îl face pe acesta incompatibil cu exercitarea drepturilor

de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și

dreptului de a ocupa o funcție, implicând exercițiul autorității de stat

(prevăzute la art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen.), întrucât exercitarea

acestor drepturi presupune o conduită și o ținută morală ireproșabilă.

A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind

modificarea a controlului judiciar instituit cu privire la inculpat prin

încheierea de ședință din 6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași, aceasta

fiind neprobată

În vederea bunei desfășurări a procesului penal și pentru

a evita sustragerea inculpatului de la judecată, instanța a menținut controlul

judiciar instituit cu privire la inculpatul I.I. prin încheierea de ședință din

6 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen.,

sentința penală pronunțată de tribunal a fost apelată de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație - D.N.A. - Serviciul Teritorial lași și de inculpatul I.I.,

pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, depuse în scris și prezentate oral

de procuror, s-a invocat netemeinicia sentinței penale pronunțată de tribunal

sub aspectul modului d e individualizare a pedepsei aplicate.

Reprezentantul parchetului a susținut că în operațiunea

de individualizare a pedepsei nu s-a făcut o corectă adecvare cauzală a

criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., ignorându-se gradul de

pericol social în concret al faptei comise, conturat de modalitatea de acțiune

a inculpatului prin implicarea unor funcționari cu atribuții de control la

nivelul Prefecturii lași și solicitarea unei sume mari de bani (100.000 euro),

rezonanța socială a faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, ceea

ce impune o nouă individualizare judiciară a pedepsei.

Criticile formulate de inculpatul I.I., prin apărătorul

ales, vizează aspecte de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii.

Sub aspectul nelegalității s-a invocat încălcarea

dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal și care

atrage nulitatea actului în condițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen.,

respectiv:

- administrarea probelor în cursul urmăririi penale în

afara cadrului procesual cerut de lege, în condițiile în care la dosarul

cauzei nu există un denunț formulat de

denunțătorul B.I.P.

referitor la săvârșirea infracțiunii de trafic de

influență în legătură cu cererea de retrocedare a unor suprafețe de teren

formulată de M.R., și nu se regăsesc procesele verbale de sesizare din oficiu

întocmite de organele de urmărire penală în legătură cu săvârșirea infracțiunii

menționate;

- nulitatea absolută a hotărârii pronunțată de o

instanță necompetentă de a judeca în fond prezenta cauză - Tribunalul lași -,

în condițiile în care inculpatul este avocat într-unui din barourile din

Republica Moldova, iar competența de judecată după calitatea persoanei revine

Curții de Apel lași, potrivit art. 28

1

alin. (1) lit. b) C. proc.

pen.;

- nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la

competență în privința autorizării interceptării convorbirilor telefonice și a înregistrărilor

ambientale, precum și a proceselor verbale de consemnare a convorbirilor telefonice

și ambientale, ceea ce atrage sancțiunea nulității absolute a acestor probe,

conform art. 197 alin. (2) C. proc. pen.;

- încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, prin

neasigurarea reală și efectivă a unui drept la apărare, fiind respinse,

nemotivat, cererile de audiere în calitate de martori a prefectului Județului

lași și a numitei M.R.

Sub aspectul netemeiniciei s-a susținut, în principal,

greșita interpretare a probelor administrate, probe ce nu susțin învinuirile

aduse, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție, astfel încât se impune

achitarea.

Într-o teză subsidiară, s-a solicitat să se dea

eficientă maximă circumstanțelor atenuante judiciare, cu consecința reducerii

cuantumului pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 55 din 15 martie 2012 a Curții

de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca

nefondate apelurile declarate în cauză

A fost respinsă cererea formulată de inculpat privind

modificarea controlului judiciar instituit prin încheierea de ședință din data

de 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași în Dosarul nr. 4945/99/2011.

S-a menținut controlul judiciar instituit prin

încheierea de ședință menționată.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma

motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în

limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea de Apel a

constatat următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație - D.N.A. București, s-au dispus următoarele:

- trimiterea în judecată a inculpatului I.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen.;

- scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.S.D.

sub aspectul săvârșirii de luare de mită prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 254 alin. (1) C. pen.;

- neînceperea urmăririi penale față de B.I.P. sub

aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 6 ind. 1 alin. (1) din Legea nr.

78/2000;

- disjungerea cauzei cu privire la inculpatul I.I. și

învinuita B.A.M. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals în

înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals, săvârșite în realizarea

scopului urmărit, prin comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. de art.

25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., respectiv, art. 17

lit. c) din Legea nr. 78/2000 și declinarea la Parchetul de pe lângă

Judecătoria lași pentru continuarea urmăririi penale.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în

esență, că în luna decembrie 2010, inculpatul I.I. a pretins suma totală de

100.000 euro (plătibilă în 2 tranșe a câte 50.000 euro fiecare), iar pe data de

5 ianuarie 2010 a fost prins în flagrant primind suma de 37.500 euro, cu titlu

de mită, de la denunțătorul B.I.P., prevalându-se de influența sa asupra

prefectului județului lași, pentru a-l determina să elibereze cu celeritate

titlul de proprietate pentru suprafața de 37.459,96 m.p., situată în municipiul

lași, (amplasamentul fostei fabrici „Ț.").

Analizând modul în care a fost efectuată urmărirea

penală în cauză se constată că numitul B.I.P. la data de 1 septembrie 2010 și

26 noiembrie 2010 a denunțat săvârșirea mai multor fapte de corupție de către T.S.D.

- Prefectul Județului lași și președintele Comisiei Județene de Fond Funciar -

în înțelegere și prin intermediul inculpatului I.I., constând în pretinderea

unor sume de bani în scopul de a facilita eliberarea unor titluri de

proprietate pentru suprafețe de teren situate pe raza municipiului lași, iar la

datele de 7 septembrie 2010 și 5 octombrie 2010 a fost audiat de procuror.

Potrivit actului de denunț, ca modalitate de sesizare a

organelor judiciare, au fost începute cercetările care vizau trei persoane,

respectiv, pe domnul prefect T.S.D., care la data săvârșirii faptelor descrise

în denunț avea calitatea de subprefect și președinte al Comisiei Județene de

Fond Funciar, inculpatul I.I., intermediarul dintre prefect și domnul A.L.,

acesta din urmă fiind cel care dorea să obțină, contra unei sume de bani,

soluționarea favorabilă a cererilor de eliberare a titlurilor de proprietate

pentru trei suprafețe de teren.

Potrivit art. 223 C. proc. pen., denunțul este

încunoștiințarea făcută de către o persoană fizică sau de către o persoană

juridică despre săvârșirea unei infracțiuni.

Din lectura textului de lege nu rezultă obligativitatea

pentru denunțător de a preciza calificarea juridică a faptei sau de a prezenta

detalii cu privire la circumstanțele faptice, împrejurare ce nu poate determina

alte efecte procesuale și un alt regim judiciar decât cel care urmează a se

aplica în realitate.

Astfel, din conținutul denunțului formulat de B.l.P. la

data de 26 noiembrie 2012 rezultă că, în ziua de 24 noiembrie 2010, inculpatul I.I.,

auzind discuția telefonică pe care denunțătorul a avut-o cu fratele său B.C.,

referitor la o persoană care dorea să fie pusă în posesie cu o suprafață de

teren, a afirmat că poate interveni pe lângă

prefectul județului lași, T.S.D., în scopul de a facilita eliberarea unui

titlu

de proprietate pentru o suprafață de teren situată în zona Bucium, jud. lași,

în schimbul unei sume de bani, urmând ca o parte din sumă să-i fie dată în

acest scop prefectului (vol. 1, fila 13).

Apreciind că pentru a verifica informațiile obținute și

de a le aduce la nivelul unor constatări care să determine începerea urmării

penale, procurorul a solicitat autorizarea interceptării și înregistrării

convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon, precum și interceptarea

și înregistrarea audio-video a convorbirilor purtate în mediul ambiental de

către denunțătorul B.I.P. și făptuitorii T.S.D., I.I., A.L., atât între ei, cât

și de către aceștia cu alte persoane în legătură cu infracțiunile de luare de

mită (T.S.D.), complicitate la infracțiunea de luare de mită (I.I.) și dare de

mită (A.L.).

Tribunalul București, prin încheierea de ședință din

camera

de consiliu din data de 8 septembrie

2010 a autorizat interceptarea

și

înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon, precum și

interceptarea și înregistrarea audio-video a convorbirilor

purtate în

mediul ambiental.

Prin rezoluția procurorului din 27 decembrie 2010 s-a

dispus începerea urmăririi penale pentru complicitate la infracțiunea de

luare de mită prev. de art. 26 C. pen. raportat la

art. 6 din Legea

nr. 78/2000 cu referire la art. 254 C. pen., iar prin

ordonanța din 6 ianuarie 2011 s-a dispus schimbarea încadrării juridice a

faptei reținute, din complicitate la infracțiunea de luare de mită în

infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art.

6 din Legea nr.

78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen. infracțiune

pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată.

În cursul cercetării

judecătorești, Tribunalul lași, prin sentința

penală nr. 270/2011 a

declinat în favoarea Curții de Apel lași soluționarea cauzei penale înregistrată

sub nr. 4945/99/2011 privindu-l pe inculpatul I.I., în baza art. 42 C. proc.

pen., reținând că, potrivit dispozițiilor art. 28

1

pct. 1 C. proc.

pen., Curtea de Apel este competentă să judece infracțiunile săvârșite de

avocați, iar din actele dosarului rezultă că inculpatul I.I. are calitatea de

avocat stagiar, fiind înscris în Baroul de avocați din Republica Moldova.

Curtea de Apel lași, prin sentința penală nr. 80 din 27

mai 2011 în baza art. 42 alin. (1) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului lași și, în baza art. 43 alin. (1) C. proc.

pen., constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul

instanței superioare, respectiv, Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru

soluționarea conflictului negativ de competență, în condițiile în care,

inculpatul, deși are calitatea de avocat stagiar în Republica Moldova, potrivit

legii române a avocaturii, nu îndeplinește condiția de a fi membru al U.N.B.

din România, fiind o persoană fără calitate specială.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu

soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul lași și

Curtea de Apel lași a constatat că prima instanță este competentă material să

soluționeze cauza, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de influență, prevăzută și pedepsită de art. 6 din Legea

nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin. (1) C. pen., infracțiune care, potrivit

ar. 27 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. este soluționată în primă instanță de

tribunal.

În conformitate cu disp. art. 28

1

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. curtea de apel este competentă să judece, între altele,

infracțiunile săvârșite de avocați.

Din examinarea textului, se constată că această

competență a fost consacrată legislativ în considerarea calității de avocat,

profesie care, potrivit art. 1 din Legea nr. 51/1995 (republicată) pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat se exercită numai de avocații

înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al U.N.B.R.

Art. 13 alin. (1)-(6) din aceeași lege stabilește

condițiile în care un avocat, cetățean al unui stat străin, poate exercita

profesia de avocat în România, una din condițiile esențiale fiind înscrierea sa

în tabloul special, ținut de fiecare barou. In aceste condiții, acesta

dobândește legal calitatea de avocat în România, caz în care îi sunt aplicabile

dispozițiile referitoare la competența după calitatea persoanei.

Chiar dacă inculpatul are calitatea de avocat stagiar

în Republica Moldova, nu a dobândit, conform legii române a avocaturii,

calitatea de avocat, neputând exercita legal profesia de avocat pe teritoriul

României, în condițiile în care nu a făcut dovada înscrierii sale în tabelul

special al avocaților ținut de U.N.B.R.

Ca atare, în mod corect s-a apreciat că inculpatul din

prezenta cauză este o persoană fără calitate specială care a comis infracțiunea

de trafic de influență și, prin urmare, competența de judecată în prima

instanță, după materie și după calitatea persoanei, revine tribunalului.

Sub acest aspect, nu pot fi primite criticile formulate

de inculpat ce vizează nulitatea absolută a probelor obținute în cursul

urmăririi penale și a hotărârii pronunțate în prima instanță prin nerespectarea

dispozițiilor legale referitoare la competență.

Tribunalul lași, instanță competentă material să judece

cauza, prin analiza atentă și coroborarea probelor administrate în cauză, prin

înlăturarea declarațiilor vădit nesincere a reținut în mod corect situația de

fapt și vinovăția inculpatului.

De asemenea, prima instanță a verificat probele

administrate prin prisma apărărilor inculpatului, argumentând soluția de

înlăturare acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a

întemeiat soluția de condamnare dispusă față de inculpat, rezolvând astfel

fondul cauzei și făcând posibil controlul judiciar.

în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin.

(2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor, instanța de fond

procedând la o justă încadrare în drept a faptei comisă de inculpatul I.I.,

activitatea infracțională desfășurată întrunind, atât obiectiv, cât și

subiectiv .conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de influentă.

Examinând conținutul constitutiv al infracțiunii pentru

care a fost trimis în judecată inculpatul I.I., prin raportare la probatoriul

administrat, prima instanță a reținut că aspectele prezentate în considerentele

rechizitoriului au fost conturate și cu ocazia administrării probelor în faza

cercetării judecătorești, probele administrate confirmând existența

infracțiunii de prevăzută de art. 6 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257 alin.

(1) C. pen.

Traficul de influență, așa cum este reglementat în art.

257 C. pen., nu condiționează comiterea faptei de existența unui subiect activ

calificat și nici de existența unei influențe reale asupra funcționarului

determinat să facă sau să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de

serviciu. Ceea ce este însă necesar pentru existența acestei infracțiuni, este,

printre altele, ca influența de care se prevalează făptuitorul să se refere la

un funcționar ale cărui atribuții sunt de natură să permită rezolvarea

favorabilă a pretențiilor celui care solicită intervenția.

Împrejurarea că persoana care urmează a efectua actul

solicitat de cumpărătorul de influență nu lucrează în compartimentul competent

a efectua solicitarea petentului, nu poate conduce la concluzia că traficul de

influență s-ar fi realizat pe lângă un funcționar necompetent, fiind suficient

că inculpatul a invocat influența pe care o are asupra unui funcționar, prin

indicarea autorității publice.

Mai mult, consumarea infracțiunii are loc în momentul

pretinderii banilor, nefiind necesar ca intervenția să se fi făcut și nici ca

suma de bani să se fi primit.

Ca urmare a propriului examen al cauzei, Curtea reține,

sub aspectul situației de fapt, că între inculpatul I.I. și denunțătorul B.I.P.

s-au purtat mai multe discuții telefonice sau directe în diferite locații în

legătură cu intervenția la prefectul Județului lași, T.S.D., în scopul de a

facilita eliberarea titlului de proprietate pentru terenul situat pe

amplasamentul fostei întreprinderi „Țesătura", urmând să primească în

schimb o sumă de bani care va cuprinde atât plata pentru intermediere, cât și

suma destinată prefectului.

Referitor la intervenția pe lângă prefect pentru a

emite ordinul prin care M.R. să fie pusă în posesie cu suprafața de teren

revendicată sau cu o altă suprafață de valoare echivalentă, situată în

intravilanul municipiului lași, inculpatul a pretins în schimb suma de 100.000

euro, cu precizarea că, din această sumă 50.000 euro îi va fi remisă

prefectului, iar restul - 50.000 euro - va reprezenta contravaloarea

serviciului său de intermediere.

Materialul probator existent la dosar - denunțul și

declarațiile martorului B.l.P., convorbirile telefonice, procesele verbale de

redare a convorbirilor ambientale purtate între denunțător și inculpat,

procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul verbal de

percheziție domiciliară - a reușit să răstoarne prezumția de nevinovăție de

care se bucură orice persoană, conform art. 66 C. proc. pen. și să dovedească,

mai presus de orice dubiu, că inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății.

Potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul nu este

obligat să-și dovedească nevinovăția, însă, atunci când există probe de

vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie, ceea ce, în cauză,

apelantul nu a făcut.

Față de acuzațiile aduse, în cursul urmăririi penale

inculpatul I.I. a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

precizând că a pretins denunțătorului suma de 50.000 euro lăsând să se

înțeleagă că are influență asupra prefectului T.S.D. pentru a-l determina să

faciliteze obținerea unei suprafețe de teren, situată în lași, pe amplasamentul

fostei fabrici „Ț.", asigurându-l că a vorbit cu prefectul și că acesta a

fost de acord și ca dovadă a influenței sale să-i prezinte copia Ordinului

prefectului din 9 iunie 2008 în schimbul sumei de 50.000 euro.

Ulterior, în cursul cercetării judecătorești,

inculpatul a revenit asupra declarațiilor inițiale, susținând că a stabilit cu

denunțătorul ca acesta să plătească cu titlu de consultanță pentru demersurile

întreprinse în vederea retrocedării suprafeței de 37.459,96 mp teren, situat în

lași, str. Socola nr. 159, și revendicat de M.R., 1% din valoarea terenului,

respectiv, suma de 100.000 euro, ce urma a fi remisă în două tranșe.

Susținerile inculpatului sunt contrazise de probatoriul

administrat, din care rezultă cu certitudine că inculpatul a pretins

denunțătorului suma de 100.000 euro pentru a interveni pe lângă Prefectul

Județului lași în vederea eliberării cu celeritate a titlului de proprietate

pentru suprafața de teren respectivă.

Convorbirile interceptate, declarațiile martorilor, ale

inculpatului, înscrisurile depuse la dosar, confirmă aspectele reținute de

prima instanță cu privire la starea de fapt și vinovăția inculpatului. în mod

evident, în baza înțelegerii prealabile avută cu denunțătorul, inculpatul a

pretins și a primit o sumă importantă în scopul de a interveni pe lângă

Prefectul Județului lași pentru eliberarea cu celeritate a titlului de

proprietate pentru suprafața de teren de 37.459,96 mp.

Activitatea magistratului de coroborare a probelor și

formularea de concluzii logice nu poate echivala cu judecarea cauzei pe bază de

supoziții, cum invocă apărarea, ci constituie o modalitate legală și firească

de apreciere a complexului cauzei.

În cursul cercetării judecătorești au fost respectate

drepturile procesuale ale inculpatului, care a avut posibilitatea reală și

efectivă de a-și proba nevinovăția, instanța, la adoptarea soluției criticate

de inculpat, a analizat și coroborat probele și astfel, și-a format convingerea

potrivit art. 62 raportat la art. 63 C. proc. pen.

Totodată, în mod întemeiat, prima instanță a evaluat

utilitatea, pertinența și concludenta probelor propuse în apărare (audierea în

calitate de martori a prefectului Județului lași și a numitei M.R.) și,

raportându-se la materialul probator legal administrat în cauză, a

concluzionat, în mod corect, că probele nu sunt utile în raport de persoanele,

faptele și împrejurările ce constituie obiectul judecății. De altfel,

probațiunea are ca scop lămurirea cauzei sub toate aspectele, dar nu are o

sferă nedeterminată, c\limitată în raport de obiectul cauzei.

În acest context, Curtea apreciază că prima instanță a

făcut o evaluare juridică corectă, activitatea infracțională desfășurată de

inculpat întrunind, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv,

elemente constitutive ale infracțiunii de trafic de influentă.

Aspectele reiterate în apel de inculpat privind greșita

interpretare a probelor administrate, nu pot fi reținute. Apărările

inculpatului, prezentate în esență în fața primei instanțe nu sunt susținute de

elementele doveditoare concrete și rămân la stadiul de interpretări personale

subiective, înlăturate motivat de prima instanță, având în vedere că

activitatea și scopul inculpatului rezultă cu claritate din probatoriul

administrat.

Analizând hotărârea apelată și sub aspectul

tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea constată că, în

operațiunea de individualizare a pedepsei, prima instanță a făcut o corectă

adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., analizând

complexitatea pericolului social al faptei deduse judecății, elementele

obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, circumstanțele

personale ale inculpatului.

Față de prevederile art. 52 C. pen., față de

modalitatea concretă în care a fost concepută și desfășurată activitatea infracțională,

cuantumul sumei de bani traficate, natura relațiilor sociale lezate, impactul

social produs de infracțiune, atitudinea inculpatului manifestată pe parcursul

procesului penal, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată, sub aspectul

cuantumului și modalității de executare, este de natură să răspundă cerinței

scopului preventiv, coercitiv și educativ, asigurând, totodată, o proporție

echitabilă între gradul de pericol social al faptei și profilul socio-moral al

inculpatului.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei,

Curtea constată că periculozitatea socială a faptei săvârșite, relevată de

împrejurările în care a fost comisă, frecvența unor astfel de fapte și

necesitatea protejării societății, împotriva potențialelor acte susceptibile să

aducă atingere creditului moral și social de care trebuie să se bucure

funcționarii în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în vederea asigurării

unei bune desfășurări a activităților de interes public, nu justifică

aprecierea că simpla pronunțare a unei condamnări, chiar și sub condiția

respectării unor obligații și măsuri de supraveghere, constituie un avertisment

suficient pentru a nu mai fi săvârșite noi infracțiuni, așa cum impun

dispozițiile art. 86

1

alin. (1) lit. c) C. pen.fiind benefică

izolarea de societate a inculpatului prin aplicarea pedepsei închisorii cu

executare efectivă, într-un cuantum judicios individualizat.

Cu privire la cererea formulată de inculpat privind

modificarea controlului judiciar instituit prin încheierea de ședință din data

de 06 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul lași, prin încuviințarea părăsirii

localității de domiciliu, ca o derogare de la obligațiile dispuse în

conformitate cu disp. art. 160

2

alin. (3) C. proc. pen., Curtea o

apreciază ca nefondată pentru următoarele considerente:

În speță,

intervenția autorității în viața inculpatului are la bază

necesitatea

bunei desfășurări a procesului penal, care, fiind consecința săvârșirii unei

infracțiuni, nu poate decât să justifice

restricțiile

aduse libertății de mișcare a inculpatului.

Prin urmare, inculpatul nu poate invoca tocmai

necesitatea protejării exclusive a interesului personal, în detrimentul

desfășurării procesului penal, acesta asumându-și obligațiile specifice

controlului judiciar odată cu formularea cererii și neputând absolutiza

importanța unor chestiuni ce țin de viața

privată,

în încercarea de a se sustrage controlului judiciar.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial

lași și inculpatul I.I.

Parchetul a invocat cazul de casare prev.de

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând majorarea pedepsei

aplicate inculpatului, considerată a fi prea blândă față de pericolul social

deosebit al faptei comise, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului.

Inculpatul Istrati

Igor a invocat de asemenea cazul de casare

prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., reținerea de circumstanțe

atenuante judiciare, precum și

stabilirea unei modalități neprivative de

libertate de executare a pedepsei.

Oral, cu ocazia dezbaterilor, s-a solicitat și

achitarea inculpatului cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât

la data

comiterii faptei prefectul nu mai

avea în atribuții emiterea ordinului

solicitat de denunțător.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor

formulate și a cazurilor de casare în care acestea se încadrează, respectiv art.

385

9

pct. 12 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că ambele

recursuri sunt nefondate.

În ce privește cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., din probatoriul administrat în cauză rezultă că suma de

bani solicitată de inculpat a reprezentat prețul influenței pe care acesta a

pretins că o are față de prefectul județului lași, pentru a obține eliberarea

cu celeritate a unui titlu de proprietate.

Potrivit legislației în vigoare la data comiterii

faptei, prefectul era președintele comisiei județene pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, organism care avea în

competență emiterea titlurilor de proprietate, după validarea propunerilor

înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale.

Or, pentru existența infracțiunii de trafic de

influență este necesar pe de o parte ca instituția din care face parte

funcționarul asupra căruia autorul pretinde că are influență, să aibă

competența de a efectua actul în vederea căruia se trafica influența, iar pe de

altă parte ca respectivul funcționar să aibă competența funcțională, nu

neapărat exclusivă, de a efectua actul solicitat (este suficient ca el să aibă

anumite sarcini concrete în legătură cu actul respectiv).

În aceste condiții, susținerile inculpatului în sensul

că nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, prin raportare

la atribuțiile prefectului în legătură cu eliberarea titlului de proprietate,

nu pot fi primite, așa încât solicitarea de achitare nu este întemeiată.

În ce privește cazul de casare prev.de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată de asemenea că acesta nu este incident

în cauză.

Pedeapsa aplicată inculpatului, de 4 ani închisoare cu

executare în regim de detenție, este corect individualizată prin raportare la

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., neimpunându-se prin urmare nici

majorarea, dar nici reducerea acesteia.

Atât instanța de fond, cât și cea de apel au apreciat

în mod corespunzător gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea și

împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, cuantumul sumei de bani

traficate, dar și circumstanțele personale ale inculpatului.

În ce privește conduita sa procesuală, aceasta a fost

una oscilantă, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea

dispozițiilor de favoare înscrise în art. 320

1

C. proc. pen.

În consecință, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată

inculpatului răspunde necesităților de constrângere și reeducare înscrise în art.

52 C. pen., astfel încât criticile Parchetului și ale inculpatului sunt

deopotrivă nefondate.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. Curtea va respinge căile de atac declarate, cu obligarea

recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192

alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial

lași și inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 15 martie 2012 a

Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 lei cu

titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2012.