ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 113/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata la data de 28 martie 2011 I.I. și I.V. au formulat în contradictoriu cu intimații C.M., G.V.T., Primăria mun. Tecuci și Consiliul Local Tecuci, contestație în anulare a deciziei nr. 5619 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatorii au susținut, că instanța de recurs nu a analizat motivul de recurs ce s-a bazat pe decizia nr. 134/1962 emisă de Sfatul Popular Tecuci din care rezulta că imobilul în litigiu, rechiziționat de stat, a constituit proprietatea S.E., precum și pe adresa din 26 februarie 1948 transmisă lui S.V.

prin care i s-a pus în vedere să predea cheile imobilului și biletul de ieșire din penitenciar din 1952-1954 pe numele S.V. Au arătat că din probele administrate în cauză rezultă indubitabil că odată cu încheierea actului de vânzare-cumpărare la 27 martie 1947 autentificat la grefa Tribunalului Tecuci s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra imobilului de la familia G. la S. și K., instanțele refuzând să lămurească pe deplin împrejurările cauzei, păstrând starea de incertitudine privind proprietatea bunului litigios și confirmând greșit că aceasta ar aparține numiților G. și C. Întrucât intimații sunt de rea-credință și cu intenție au refuzat să depună acest document la dosarul cauzei, precum și față de faptul că instanța de recurs nu a cercetat toate motivele de casare, au solicitat admiterea cererii cu consecința anularii deciziei instanței de recurs ca și a celor subsecvente și, în final, admiterea acțiunii formulate de defuncta C.R..

Au solicitat totodată repunerea în termenul legal de formulare a căii de atac deduse judecății, întrucât au aflat de existența acestui dosar din adresa din 10 martie 2010 ce le-a fost comunicată de Primăria Tecuci la data de 18 martie 2010. Au mai arătat că locuiesc pe raza jud. Bacău iar defuncta C.R. în județul Galați și dat fiind că înainte de a muri, datorită vârstei înaintate a suferit la pat o lungă perioadă de timp, pierzându-și facultățile mintale, precum și dat fiind distanța ce i-a împiedicat să fie permanentă în preajma acesteia, au fost în imposibilitate să urmărească cursul acestui proces și să aibă cunoștință de hotărârea contestată. Referitor la calea de atac dedusă judecății,cu privire la care prioritar va fi analizată declararea în termenul legal, se constată următoarele: Potrivit art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ. "împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”. În exercitarea acestei căi de atac, legiuitorul a adoptat sistemul unui termen dublu: un termen subiectiv de 15 zile, calculate cu începere de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, și un termen obiectiv de un an,socotit de la data când hotărârea ce se atacă a rămas irevocabilă. La expirarea termenului legal de formulare a contestației în anulare, de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, contestatorul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac a contestației în anulare, în conformitate cu prevederile art. 103 C. proc.

civ. Întrucât, în cauză, momentul invocat de contestatori ca fiind cel la care au luat cunoștință de hotărâre se plasează dincolo de termenul maxim legal de exercitare a acestei căi de atac - de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabila (8 octombrie 2008) și cum repunerea în termenul legal de formulare a căii de atac nu poate opera decât pentru cazul neexercitării în termenul legal a căii de atac (termenul subiectiv), se constată ca nefondată cererea de repunere în termenul legal de formulare a căii de atac deduse judecății. În consecință, față de cele ce preced, se va dispune respingerea ca tardivă a contestației în anulare formulate de contestatorii I.I. și I.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de declarare a contestației în anulare. Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de I.I. și I.V. împotriva deciziei nr. 5619 din 08 octombrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012.