ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4121/2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4121/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 10838 din

17 noiembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei, ca

neîntemeiată și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC D.C. SRL împotriva

pârâtei R.A.D.E.F.

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că există identitate între persoana pârâtei și persoana

despre care reclamanta pretinde că este titularul obligației deduse judecății

câtă vreme reclamanta invocă contractul de închiriere din 1 iunie 2001 în care pârâta

este parte drept izvor al acestei obligații și în consecință, tribunalul a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive.

Referitor la fondul cauzei, tribunalul

a reținut, în esență, că potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) O.U.G. nr.

88/1997 privind privatizarea societăților comerciale (pe care reclamanta și-a

întemeiat acțiunea), regiile autonome care au în derulare contracte de

închiriere, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar, cu clauză

irevocabilă de vânzare cu locatorii, în situația în care aceștia au efectuat

investiții reprezentând mai mult de 15 % din valoarea acelor active, iar

dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol prevăd că vânzarea se desfășoară cu

acordul instituției publice implicate.

Cu privire la activele utilizate de

întreprinderile mici și mijlocii, în baza contractului de locație de gestiune

încheiată cu regia autonomă, art. 12 alin. (1) lit. b) Legea nr. 346/2004

privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii

prevede că activele utilizate de aceste întreprinderi vor fi vândute la

solicitarea locatorului la prețul negociat, stabilit în baza unui raport de

evaluare întocmit de un expert și acceptat de parte, după deducerea investițiilor

tăcute de locator.

Reclamanta deține activul

Cinematograful D.S., conform contractului de locație de gestiune din 2 aprilie

1966, prelungit prin contractul de închiriere din 1 iunie 2001, până la data de

31 decembrie

2014

.

Prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea

O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 și pentru modificarea

Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005, art. 67 O.G. nr. 39, articol

care prevedea posibilitatea vânzării sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic

aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F., a fost

abrogat.

Din analiza acestor împrejurări rezultă

că în prezent nu mai există dispoziții speciale pentru vânzarea acestor active aflate

în proprietatea privată a statului și în administrarea R.A.D.E.F., ca efect al abrogării

art. 67 din O.G. nr. 39/2007, al anulării H.G. nr. 1874 din 21 decembrie 2006.

În această situație devin aplicabile dispozițiile

de drept comun prevăzute de art. 12 din Legea nr. 346/2004.

În prezent, însă, reclamanta nu își mai

poate exercita acest drept întrucât Legea nr. 303 din 3 decembrie 2008 a prevăzut

la punctul 8 că „de la data intrării în vigoare a acestei legi, sălile și grădinile

de spectacol cinematografic prevăzute în anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005 aflate

în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F., împreună cu terenurile

și bunurile mobile aferente trec în domeniul public al unităților administrativ

- teritoriale, locale, comunale, orășenești, municipale și ale sectoarelor Municipiului

București și în administrarea consiliilor locale respective".

Cum Cinematograful D.S. din București,

este menționat în anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005, rezultă că prin efectul dispozițiilor

legale anterior menționate, acest imobil a trecut din domeniul privat al Statului

Român și din administrarea pârâtei R.A.D.E.F. în domeniul public al Municipiului

București, astfel încât cu privire la acest imobil operează interdicția de înstrăinare

deoarece în conformitate cu dispozițiile art. 136 alin. (4) teza întâi din Constituție

„Bunurile proprietate publică sunt inalienabile".

Apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței comerciale nr. 10838/2010 a fost admis, prin decizia civilă nr. 448

din 14 octombrie 2011, pronunțată de secția a Vl-a comercială la Curtea de Apel

București și în consecință s-a schimbat, în tot, sentința, în sensul admiterii acțiunii

și obligării pârâtei să încheie contractul de vânzare-cumpărare a activului denumit

„D.S.", situat în București.

Pentru a pronunța această decizie, curtea

a reținut, în esență, că în temeiul Legii nr. 303/2008 imobilele menționate în anexa

1 la O.G. nr. 39/2005 au trecut de drept în proprietatea domeniului public al unităților

administrativ - teritoriale, iar punerea în aplicare a acestui transfer din domeniul

privat al statului și din administrarea R.A.D.E.F. în domeniul public al unităților

administrativ - teritoriale se realizează prin procedura protocolului, așa cum prevede

pct. 8 din art. II Legea nr. 303/2008.

Ulterior, însă, curtea constată că mai

multe imobile aflate în administrarea pârâtei, printre care și cel în litigiu a

fost trecut pe lista activelor disponibile și în mod indirect a fost modificat textul

Legii nr. 303/2008 care trecea imobilul în litigiu în patrimoniul Municipiului București.

Astfel, în anexa 1 din O.G. nr. 39/2005

imobilul în litigiu era prevăzut la poz. 306 ca imobil disponibil ce putea fi vândut.

Ulterior, prin anexa nr. 1 la Legea

nr. 303/2008 imobilul în litigiu a fost trecut în patrimoniul Municipiului București.

În fine, prin anexa 1 O.U.G. nr. 47/2011

imobilul în litigiu este prevăzut la poz. 125, iar acest număr nu se încadrează

în cele din intervalul 134 - 166 care, așa cum rezultă din alin. (2) al acestui

act normativ, trec în proprietatea publică a statului.

Este adevărat că, acest din urmă act normativ

este lipsit de claritate întrucât bunurile care, în temeiul Legii nr. 303/2008 trecuseră

în proprietatea domeniului public al unităților administrativ -teritoriale, așa

cum este și cel din litigiu, nu au fost din nou trecute în mod expres în domeniul

public și de aceea se consideră că din moment ce nu a fost încheiat protocolul de

predare dreptul nu a fost transmis. Pentru acest motiv Guvernul a reglementat din

nou, pe calea Ordonanței de Urgență, regimul bunurilor aflate în administrarea R.A.D.E.F.,

refăcând lista imobilelor care trec în domeniul public al statului și al celor care

sunt disponibile, cum este și cel în litigiu.

Împotriva deciziei nr. 448/2011 a declarat

recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei, în sensul

respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 10838/2010

și menținerii acestei sentințe, ca fiind legală și temeinică.

În motivarea recursului se susține, în

esență, că inițial imobilul a fost înscris în anexa 1 a O.G. nr. 39/2005 la poz.

101, aflându-se potrivit acestei ordonanțe, în domeniul privat al statului și în

administrarea R.A.D.E.F..

Acest regim juridic stabilit prin O.G.

nr. 39/2005 a fost modificat prin Legea nr. 303/2008 privind aprobarea O.U.G.

nr. 7/2008 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia,

precum și pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005.

Pct. 8 Legea nr. 303/2008 dispune imperativ

că „la data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol

cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările și

completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului și în administrarea

R.A.D.E.F., împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, trec în domeniul

public al unităților administrativ - teritoriale locale, comunale, orășenești, municipale

și al sectoarelor municipiului București, după caz, și în administrarea consiliilor

locale respective".

Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 303/2008, toate sălile și grădinile de spectacol cinematografic menționate

în anexa 1 a O.G. nr. 39/2005 au trecut în domeniul public al unităților administrativ

- teritoriale și în administrarea consiliilor locale.

Astfel fiind, pârâta precizează că în temeiul

Legii nr. 303/2008 Cinematograful D.S. se află în prezent în domeniul public al

unității administrativ - teritoriale Municipiul București), fiind un bun inalienabil

potrivit art. nr. 136 Constituție și în baza O.U.G. nr. 47/2011 acesta se află în

administrarea R.A.D.E.F. și în consecință în mod nelegal curtea de apel a dispus

obligarea pârâtei să încheie contractul de vânzare - cumpărare cu reclamanta, deoarece

pârâta nu este proprietara bunului și deci nu îl poate vinde.

Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând

respingerea recursului, ca nefondat, susținând în esență, că bunul se află în proprietatea

pârâtei și deci poate fi înstrăinat. Detaliind, pârâta susține că potrivit dispozițiilor

Legii nr. 303/2008 trecerea cinematografului în proprietatea domeniului public se

face pe baza unui protocol încheiat între primarul unității teritorial - administrative

beneficiare și reprezentantul R.A.D.E.F., în termen de 6 luni de la intrarea în

vigoare a legii, însă în speță nu s-a încheiat acest protocol și în consecință nu

a operat transferul de proprietate.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele de recurs și susținerile din întâmpinare constată

că problema de drept care trebuie dezlegată se referă la titularul dreptului de

proprietate asupra bunului (Cinematograful D.S.), în raport de care pârâta poate

fi obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare, în situația în care dreptul

de proprietate aparține pârâtei, pentru ca aceasta să poată exercita un drept de

dispoziție, materializat în înstrăinarea dreptului de proprietate.

Din succesiunea actelor normative incidente

în speță se constată că potrivit O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, Cinematograful

D.S. se află înscris în anexa nr. 1 a ordonanței, la poz. nr. 101, anexă care cuprinde

sălile și grădinile de spectacol cinematografic care se află în proprietatea privată

a statului și în administrarea R.A.D.E.F..

O.G. nr. 39/2005, a fost aprobată, prin

Legea nr. 328/2006, cu modificări și completări, însă dispozițiile referitoare la

dreptul de proprietate privată al statului asupra Cinematografului D.S. au fost

menținute.

În

art. II pct. 1 al O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea și

completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea

Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia se stipulează

expres că la data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile și grădinile de spectacol

cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 O.G. nr. 39/2005, aflate în domeniul privat

al statului și în administrarea R.A.D.E.F., împreună cu terenurile și bunurile mobile

aferente, trec în domeniul public al unităților administrativ - teritoriale locale,

comunale, orășenești, municipale și al sectoarelor Municipiului București, după

caz și în administrarea consiliilor locale respective.

Art.4 al O.U.G. nr. 7/2008 prevede că odată

cu transferul imobilelor prevăzute la pct. 1 consiliile locale respective vor prelua

activul și pasivul fiecărei săli pe care o primesc în administrare, iar articolul

5 reglementează punerea în aplicare a dispozițiilor pct. 1 - 4, și anume pe baza

unui protocol încheiat între primarul unității administrativ - teritoriale beneficiare

și reprezentantul mandatat de către conducerea R.A.D.E.F. în termen de 6 luni de

la intrarea în vigoare a legii;

acest protocol va fi asumat de către consiliile locale, prin hotărâre.

O.U.G. nr. 7/2008 a fost aprobată prin

Legea nr. 303 din 3 decembrie 2008, privind aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 pentru modificarea

și completarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia, precum și pentru modificarea

Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea O.G. nr. 39/2005 privind cinematografia. În

articolul unic al legii se precizează că aprobarea O.U.G. nr. 7/2008 se face cu

modificări și completări, iar la pct. 8 se stipulează modificările art. II pct.

1 al O.U.G. nr. 7/2008 și anume:

- „8. În cazul în care se constată nerespectarea

de către reprezentanții administrației publice locale a obligațiilor ce le revin,

conform protocoalelor de preluare încheiate, precum și prevederilor prezentei legii,

Ministerul Culturii și Cultelor va iniția procedurile necesare pentru trecerea respectivelor

imobile din domeniul public local, în domeniul privat al statului".

- „12. În termen de maximum 30 de zile

de la preluarea sălilor și grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei

legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenția de cumpărare,

consiliului local al unității administrativ- teritoriale respective, cu respectarea

prevederilor în vigoare".

Dispozițiile art. II pct. 1 O.U.G. nr.

7/2008, privind trecerea cinematografelor în domeniul public al unităților administrativ

- teritoriale a fost menținută, completările referitoare la texte legale incidente

în speță fiind făcute la pct. 8 și 12, precitate.

În fine, în O.G. nr. 47/2011, privind reglementarea

situației juridice a unor săli și grădini de spectacol cinematografic, precum și

a altor imobile, se stipulează la art. 1 alin (1) că, pentru sălile de cinematograf

împreună cu terenurile și bunurile mobile aferente, prevăzute în anexa nr. 1, aflate,

în domeniul privat al statului și în administrarea R.A.D.E.F., începând cu data

intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, nu mai pot fi încheiate protocoale

între primarul unității administrativ - teritoriale beneficiare și reprezentantul

R.A.D.E.F., astfel cum prevăd dispozițiile art. II pct. 5 Legea nr. 328/2006 privind

aprobarea O.G.

nr. 39/2005

privind cinematografia, cu modificările și completările ulterioare.

În

expunerea de motive a O.U.G. nr. 47/2011 se precizează că

având în vedere faptul că majoritatea autorităților administrației publice locale

nu au întreprins măsurile legale și procedurale pentru preluarea cinematografelor

în domeniul public al unităților administrativ - teritoriale locale, inclusiv al

sectoarelor municipiului București și în administrarea consiliilor locale respective

și pentru a identifica, din punct de vedere legal titularul dreptului de administrare

care să ia măsurile urgente care se impun în vederea evitării consecințelor negative

imediate care pot fi cauzate de unele dintre imobilele aflate în stare avansată

de degradare sau chiar de prăbușire, s-a adoptat această ordonanță de urgență.

Astfel fiind, din expunerea dispozițiilor

legale referitoare la titularul dreptului de proprietate asupra Cinematografului

D.S. se constată că pârâta R.A.D.E.F. nu a avut dreptul de proprietate asupra imobilului

și în consecință nu avea nici dreptul de dispoziție pentru a vinde imobilul, pârâta

deținând doar un drept de administrare asupra imobilului, în temeiul căruia, a avut

dreptul să încheie contract de închiriere cu reclamanta.

De asemenea, în expunerea de motive a O.U.G.

nr. 47/2011 se menționează expres că acest act normativ a fost emis, printre alte

considerente, și pentru „a identifica din punct de vedere legal titularul dreptului

de administrare", întrucât la data adoptării legii, potrivit actelor normative

precitate, unele cinematografe se aflau în domeniul privat al statului, iar altele

se aflau în domeniul public al unităților administrativ - teritoriale locale.

Așadar, rezultă, tară putință de tăgadă,

că pârâta nu a fost niciodată titulara unui drept de proprietate asupra Cinematografului

D.S., ci a avut doar un drept de administrare.

În

consecință, la data de 21 octombrie 2009 când reclamanta a

introdus acțiunea, pârâta nu putea dispune vânzarea cinematografului deoarece nu

avea dreptul de proprietate asupra bunului, ci doar un drept de administrare și

în consecință, în mod legal tribunalul a respins acțiunea.

În

raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că

motivele de recurs sunt fondate și în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ. urmează să admită recursul, să modifice decizia nr. 448/2011 în sensul

respingerii apelului formulat de reclamantă împotriva sentinței comerciale nr. 10838/2010,

care va fi menținută, întrucât este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta R.A.D.E.F.

București împotriva deciziei civile nr. 448 din 14 octombrie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Modifică

decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta SC D.C. SRL

București împotriva sentinței comerciale nr. 10838 din 17 noiembrie 2010 pronunțată

de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2012.