ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3208/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Soluția instanței de fond. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 07 septembrie 2010, reclamantul P.M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.S.P.R. din decembrie 1989 și C.P.R. din decembrie 1989, obligarea acestora să emită certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 și respectiv, să dea avizul favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din aceeași lege. Totodată, a solicitat ca, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 executarea să se facă în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii iar în caz de neexecutare să fie obligați pârâții la plata unor penalități de 100 RON pe fiecare zi de întârziere.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a solicitat eliberarea certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 depunând toate actele doveditoare, însă cererea nu i-a fost aprobată, deși dosarul a fost înaintat încă de la data de 30 aprilie 2009. Prin întâmpinare, S.S.P.R. din decembrie 1989 a invocat excepția lipsei procedurii prealabile pentru nerespectarea prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, excepția inadmisibilității acțiunii deoarece legislația în vigoare nu stabilește în sarcina secretariatului eliberarea certificatelor doveditoare preschimbate, excepția tardivității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale pasive a S.S.P.R. din decembrie 1989. Prin sentința nr. 3737 din 5 octombrie 20101 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul P.M.I.

în contradictoriu cu pârâții S.S.P.R. din decembrie 1989 și C.P.R. din decembrie 1989. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că Legea nr. 341/2004 reglementează o procedură de preschimbare a certificatelor de revoluționar emise în baza reglementărilor anterioare, nu o procedură de emitere a unor certificate de revoluționar unor persoane care nu au avut această calitate, stabilită în temeiul reglementărilor anterioare. Or, a apreciat instanța de fond, reclamantul nu a formulat o cerere de preschimbare a certificatului ci o cerere de emitere a unui certificat nou fără a fi deținut vreun certificat în baza legilor anterioare. 2. Calea de atac exercitată. 2.1. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs enumerate la art. 304 C. proc.

civ., dar susținând critici care pot fi circumscrise motivului de la art. 304 pct. 9 – 304 1 C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată dacă a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, recurentul-reclamant susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că acțiunea formulată este inadmisibilă, argumentele instanței ignorând dispozițiile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004 care reglementează posibilitatea eliberării noului tip de certificat doveditor în anumite condiții, pe care nu le-a verificat. De asemenea, mai susține recurentul-reclamant, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă în raport cu dispozițiile Legii nr. 341/2004 care reglementează doar procedura de preschimbare a certificatului de atestare a acordării titlurilor obținute potrivit prevederilor legale anterioare, fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția părților.

Astfel, argumentează recurentul-reclamant, instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității procesului și i-a încălcat în mod flagrant dreptul la apărare. 2.2. S.S.P.R. a depus întâmpinare prin care, pe lângă faptul că a reluat excepțiile invocate în fața instanței de fond, a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar și copia unei plângeri penale formulată împotriva recurentului-reclamant pentru săvârșirea unor infracțiuni de fals în scopul obținerii unui „certificat preschimbat de revoluționar generator de drepturi și facilități”. 3. Soluția instanței de recurs. Recursul este întemeiat și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Astfel, așa cum s-a arătat, cu alte cuvinte, și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1, instanța de fond a respins acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă, reținând că reclamantul a cerut „eliberarea certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004”, în timp ce această lege „reglementează o procedură de preschimbare a certificatelor de revoluționar emis în baza reglementărilor anterioare”, precum și că „această lege nu instituie o procedură de emitere a unor certificate de revoluționar unor persoane care nu au avut această calitate stabilită în temeiul reglementărilor anterioare”. Din analiza sentinței recurate, instanța de recurs constată că inadmisibilitatea acțiunii nu a fost pusă în discuția părților din această perspectivă, astfel că soluția instanței de fond este surprinzătoare în raport cu aspectele sub care a fost dezbătută cauza.

Este adevărat că autoritatea pârâtă S.S.P.R. a invocat o excepție de inadmisibilitate a acțiunii, dar din perspectiva faptului că dosarul depus de recurentul-reclamant ar fi fost incomplet (pct. 2 din întâmpinare) și, respectiv, pentru faptul că recurentul-reclamant nu ar fi formulat contestația prevăzută la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 (în cadrul dezbaterilor din ședința din 5 octombrie 2010), cu privire la care avocatul recurentului-reclamant a susținut că sunt aspecte care țin de fondul cauzei, iar instanța de fond, dată fiind soluția adoptată, nu le-a mai analizat. Deci, altfel spus, instanța de fond a dat o soluție fără ca problema a cărei rezolvare constituie fundamentul soluției să fi fost pusă în discuția părților, ceea ce constituie într-adevăr, o încălcare a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității procesului în fața instanței.

Dar, pe de altă parte, soluția adoptată este și greșită în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză. Astfel, instanța de fond a reținut în mod judicios că reclamantul a cerut, prin acțiunea formulată, eliberarea certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, dar a ignorat dispozițiile normelor metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit cărora o astfel de acțiune poate fi formulată, în anumite condiții. Într-adevăr, potrivit art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 „pot solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate”.

În concluzie, recursul formulat va fi admis, soluția pronunțată va fi desființată, iar cauza va fi trimisă aceleiași instanței pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.M.I. împotriva sentinței civile nr. 3707 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie 2011.