ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3208/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Soluția instanței de fond.

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal,

la data de 07 septembrie 2010, reclamantul P.M.I. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâții S.S.P.R. din decembrie 1989 și C.P.R. din decembrie 1989, obligarea acestora

să emită certificatul doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004 și respectiv, să

dea avizul favorabil prevăzut de art. 5 alin. (3) din aceeași lege. Totodată, a

solicitat ca, în temeiul art. 18 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 executarea să

se facă în termen de 5 zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii iar în

caz de neexecutare să fie obligați pârâții la plata unor penalități de 100 RON pe

fiecare zi de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că a solicitat eliberarea certificatului doveditor prevăzut

de Legea nr. 341/2004 depunând toate actele doveditoare, însă cererea nu i-a fost

aprobată, deși dosarul a fost înaintat încă de la data de 30 aprilie 2009.

Prin întâmpinare, S.S.P.R.

din decembrie 1989 a invocat excepția lipsei procedurii prealabile pentru nerespectarea

prevederilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, excepția inadmisibilității

acțiunii deoarece legislația în vigoare nu stabilește în sarcina secretariatului

eliberarea certificatelor doveditoare preschimbate, excepția tardivității acțiunii

și excepția lipsei calității procesuale pasive a S.S.P.R. din decembrie 1989.

Prin sentința nr. 3737

din 5 octombrie 20101 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul P.M.I.

în contradictoriu cu pârâții S.S.P.R. din decembrie 1989 și C.P.R. din decembrie

1989.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că Legea nr. 341/2004 reglementează o procedură de preschimbare

a certificatelor de revoluționar emise în baza reglementărilor anterioare, nu o

procedură de emitere a unor certificate de revoluționar unor persoane care nu au

avut această calitate, stabilită în temeiul reglementărilor anterioare.

Or, a apreciat instanța

de fond, reclamantul nu a formulat o cerere de preschimbare a certificatului ci

o cerere de emitere a unui certificat nou fără a fi deținut vreun certificat în

baza legilor anterioare.

2.1. Împotriva acestei

hotărâri a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

fără a invoca vreunul dintre motivele de recurs enumerate la art. 304 C. proc.

civ., dar susținând critici care pot fi circumscrise motivului de la art. 304

pct. 9 – 304

1

C. proc. civ., potrivit cărora o hotărâre poate fi recurată

dacă a fost pronunțată fără temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

Astfel, recurentul-reclamant

susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că acțiunea formulată este inadmisibilă,

argumentele instanței ignorând dispozițiile art. 10 alin. (4) din H.G. nr. 1412/2004

care reglementează posibilitatea eliberării noului tip de certificat doveditor în

anumite condiții, pe care nu le-a verificat.

De asemenea, mai susține

recurentul-reclamant, instanța de fond a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă

în raport cu dispozițiile Legii nr. 341/2004 care reglementează doar procedura de

preschimbare a certificatului de atestare a acordării titlurilor obținute potrivit

prevederilor legale anterioare, fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția

părților.

Astfel, argumentează recurentul-reclamant,

instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității procesului și i-a încălcat

în mod flagrant dreptul la apărare.

2.2. S.S.P.R. a depus

întâmpinare prin care, pe lângă faptul că a reluat excepțiile invocate în fața instanței

de fond, a susținut că soluția instanței de fond este legală și temeinică, solicitând

respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar și copia unei plângeri penale

formulată împotriva recurentului-reclamant pentru săvârșirea unor infracțiuni de

fals în scopul obținerii unui „certificat preschimbat de revoluționar generator

de drepturi și facilități”.

recurs.

Recursul este întemeiat

și va fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Astfel, așa cum s-a arătat,

cu alte cuvinte, și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1, instanța de fond

a respins acțiunea formulată ca fiind inadmisibilă, reținând că reclamantul a cerut

„eliberarea certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004”, în timp ce

această lege „reglementează o procedură de preschimbare a certificatelor de revoluționar

emis în baza reglementărilor anterioare”, precum și că „această lege nu instituie

o procedură de emitere a unor certificate de revoluționar unor persoane care nu

au avut această calitate stabilită în temeiul reglementărilor anterioare”.

Din analiza sentinței

recurate, instanța de recurs constată că inadmisibilitatea acțiunii nu a fost pusă

în discuția părților din această perspectivă, astfel că soluția instanței de fond

este surprinzătoare în raport cu aspectele sub care a fost dezbătută cauza.

Este adevărat că autoritatea

pârâtă S.S.P.R. a invocat o excepție de inadmisibilitate a acțiunii, dar din perspectiva

faptului că dosarul depus de recurentul-reclamant ar fi fost incomplet (pct. 2 din

întâmpinare) și, respectiv, pentru faptul că recurentul-reclamant nu ar fi formulat

contestația prevăzută la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 (în cadrul dezbaterilor

din ședința din 5 octombrie 2010), cu privire la care avocatul recurentului-reclamant

a susținut că sunt aspecte care țin de fondul cauzei, iar instanța de fond, dată

fiind soluția adoptată, nu le-a mai analizat.

Deci, altfel spus, instanța

de fond a dat o soluție fără ca problema a cărei rezolvare constituie fundamentul

soluției să fi fost pusă în discuția părților, ceea ce constituie într-adevăr, o

încălcare a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității procesului

în fața instanței.

Dar, pe de altă parte,

soluția adoptată este și greșită în raport cu dispozițiile legale incidente în cauză.

Astfel, instanța de fond

a reținut în mod judicios că reclamantul a cerut, prin acțiunea formulată, eliberarea

certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, dar a ignorat dispozițiile

normelor metodologice de aplicare a acestei legi, potrivit cărora o astfel de acțiune

poate fi formulată, în anumite condiții.

Într-adevăr, potrivit

art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1412/2004 „pot

solicita eliberarea noului tip de certificat și persoanele care au depus, în vederea

acordării uneia dintre calitățile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru

cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, dar cărora nu li

s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor

tipizate”.

În concluzie, recursul

formulat va fi admis, soluția pronunțată va fi desființată, iar cauza va fi trimisă

aceleiași instanței pentru rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de P.M.I. împotriva sentinței civile nr. 3707 din 5 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 iunie 2011.