ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5678/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul

P.V.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și

A.N.A.F., anularea Ordinului nr. 2786 din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor

Publice privind revocarea din funcția de director coordonator al Direcției Județene

pentru Accize și Operațiuni Vamale Dolj, reintegrarea în funcția deținută anterior

emiterii ordinului atacat și plata drepturilor salariale cuvenite, precum și a celor

de asigurări sociale cuvenite până la reintegrarea efectivă în funcție, indexate,

majorate și recalculate, de la data revocării.

Totodată, prin aceeași

acțiune reclamantul a solicitat și suspendarea executării ordinului nr. 2786

din 05 octombrie 2009, până la soluționarea cauzei pe fond.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1432 din 25 mai 2009 al Ministrului Finanțelor

Publice a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru

Accize și Operațiuni Vamale Dolj, exercitându-și atribuțiile în baza contractului

de management din 25 mai 2009, contract individual de muncă.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 84 din

18 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.V.G. în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Finanțelor Publice și A.N.A.F., a anulat Ordinul nr. 2786 din 05

octombrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice și a obligat acest pârât la

reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior și la plata către reclamant

a drepturilor salariale neîncasate de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea

efectivă, actualizate la data plății.

Prin aceeași sentință,

a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2786 din 05 octombrie 2009 emis de

Ministerul Finanțelor Publice până la soluționarea irevocabilă a cauzei și a respins

acțiunea față de pârâta A.N.A.F.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

de drept care au format convingerea primei instanțe

În privința suspendării

executării actului administrativ atacat, prima instanță a reținut că reclamantul

a făcut dovada

îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul

bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Prima instanță a reținut

că măsura suspendării executării actului administrativ atacat se impune prin existența

unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității

actului atacat, în raport de împrejurarea că O.U.G. nr. 37/2009 a fost declarată

neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Curtea

Constituțională, iar ordinul în litigiu a fost emis tocmai pentru a se asigura punerea

în executare a acestei ordonanțe și pentru prevenirea unei pagube iminente care

ar fi determinată de încetarea înainte de expirarea termenului de 1 an a contractului

de management încheiat de către reclamantă, cu consecințe practice negative atât

pentru buna funcționare a instituției publice unde aceasta își îndeplinea activitatea,

cât și pe plan financiar personal.

În privința excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F., invocată din oficiu, prima

instanță a apreciat, în raport de faptul că emitent al actului administrativ supus

controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ este Ministerul

Finanțelor Publice, că această pârâtă nu are legitimare procesuală în raportul juridic

dedus judecății.

Pe fondul cauzei, prima

instanță a reținut, în esență, că ordinul în litigiu a fost emis în aplicarea prevederilor

O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației

publice, iar dispozițiile acestui act normativ au fost declarate neconstituționale.

Astfel, prin Decizia

nr. 1257 din 07 octombrie 2009 Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru

aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, reținând că Guvernul, prin

întreg conținutul reglementării cuprinse în ordonanță și care se referă la statutul

juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate,

a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, respectiv

în domeniul legii organice, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. (6) din

Constituție.

Or, declararea, prin intermediul

excepției de neconstituționalitate, a neconstituționalității unei dispoziții legale

conduce la suspendarea de drept și respectiv la încetarea efectelor sale juridice.

De altfel, prin art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 s-a dispus abrogarea O.U.G.

nr. 37/2009.

de pârât

Împotriva aceastei sentințe

a declarat recurs D.G.F.P. Dolj pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304

pct.

7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a susținut că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F., având în vedere că, prin ordinul

nr. 715/2009, Ministrul Finanțelor Publice a delegat toate atribuțiile legate de

punerea în executare a O.U.G. nr. 37/2009 Președintelui A.N.A.F., caz în care ministerul

nu are calitate procesulă în cauză.

Totodată, a arătat că

deși la termenul de judecată din 14 ianuarie 2010 Ministerul Finanțelor Publice

a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a depus

la dosar odinul sus-menționat, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei excepții,

iar în privința excepției lipsei calității procesuale a A.N.A.F. a precizat că aceasta

a fost invocată din oficiu și nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se

astfel principiile contradictorialității și dreptului la apărare.

Recurentul-pârât a mai

susținut că hotărârea atacată conține motive contradictorii, este lipsită de temei

legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, astfel că în cauză sunt incidente

prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, motivele avute în vedere

de prima instanță sunt contradictorii, în considerentele hotărârii s-a reținut nelegalitatea

unui act administrativ necontestat în cauză (ordinul nr. 518/2009) și faptul că

repunerea părților în situația anterioară s-a produs ca o consecință a anulării

unei decizii (302/2009) care nu privește părțile din prezentul litigiu.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât

a susținut, în esență, că prima instanță a reținut, ca unic motiv pentru admiterea

cererii reclamantului, faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257

din 07 octombrie 2009 a fost declarată neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G.

nr. 37/2009. Or, această decizie produce efecte numai pentru viitor, iar la data

emiterii actului atacat respectiva ordonanță era în vigoare.

În privința cererii de

suspendare a executării actului administrativ atacat în cauză, a invocat aceleași

motive de nelegalitate și netemeinicie.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

,

constată că recursul nu este fondat.

motivelor de recurs invocate

Actul administrativ supus

controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este ordinul

nr. 2786 din 05 octombrie 2009 prin care pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

a dispus încetarea contractului de management începând cu data de 06 octombrie 2009,

cu consecința revocării reclamantului din funcția de director coordonator al Direcției

Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Dolj, în temeiul O.U.G. nr. 37/2009,

Ordinele M.F.P. nr. 715/2009 și 1432/2009.

Înalta Curte reține că

întemeiat a apreciat prima instanță că actul administrativ atacat este nelegal,

fiind emis în temeiul unei ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională

a statuat că este neconstituțională.

În privința criticilor

formulate în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității

procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, iar excepția

lipsei calității procesuale a A.N.A.F., invocată din oficiu, a fost soluționată

fără a fi pusă în discuția părților, Înalta Curte constată că nu pot fi primite.

Astfel, prima instanță

a constatat că în cauză nu are calitate procesuală pasivă A.N.A.F., ci doar Ministerul

Finanțelor Publice în raport de faptul că acesta din urmă este emitentul actului

administrativ atacat. Or, în procesul de contencios administrativ, calitatea de

pârât aparține numai autorității publice care a emis actul atacat. Celelalte critici

ale recurentului nu pot constitui motive de natură a atrage casarea unei hotărâri,

întrucât nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304, coroborat cu

art. 105 C. proc. civ., recurentul neputând invoca pricinuirea unei vătămări ce

nu ar putea fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii atacate, iar pe fond

sentința respectă pe deplin cadrul legal incident.

În legătură cu criticile

privind existența unor motive contradictorii, Înalta Curte constată că acestea reprezintă

erori de dactilografiere, evidente de altfel, din greșeală s-a menționat, la un

moment dat, un alt act administrativ, însă, atât în dispozitivul sentinței, dar

și în considerente, este indicat corect actul dedus judecății, astfel că motivele

invocate nu pot fi încadrate în textul de lege considerat de recurent a fi incident

în speță.

Referitor la critica privind

cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, instanța de control

judiciar reține că s

uspendarea

executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate

și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Cazul bine justificat

este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin raportare de

împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă, potrivit

lit. ș) a aceluiași articol, constă în prejudiciul material viitor și previzibil

sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice

sau a unui serviciu public.

În acord cu hotărârea

primei instanțe, Înalta Curte constată îndeplinirea cumulativă a celor două condiții,

reținând, pe de o parte, existența unei aparențe de nelegalitate a ordinului contestat,

întrucât O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului atacat,

a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a

Curții Constituționale, actul administrativ fiind legat astfel de fundamentul său

legal și, pe de altă parte, vătămarea iminentă a intimatului-reclamant, care a fost

eliberat din funcția publică de conducere, fiind astfel lipsit de drepturile salariale

în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior,

nu mai subzistă prezumția de legalitate.

Cât privește critica formulată,

în sensul că instanța trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009,

chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii actului

administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum susține recurenta, o astfel

de abordare este vădit nefondată.

Acceptarea tezei susținute

de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G.

nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul

constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ,

ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor

normei declarate neconstituționale.

Astfel, se constată că

desființarea funcției publice deținută de reclamant în temeiul dispozițiilor O.U.G.

nr. 37/2009 este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au

fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată

de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură

să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind

de necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză.

2 .Soluția pronunțată

în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

declarat ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7 și 9 sau art. 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de D.G.F.P.

Dolj pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 84 din 18 februarie

2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2010.