ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5678/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.V.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și A.N.A.F., anularea Ordinului nr. 2786 din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice privind revocarea din funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Dolj, reintegrarea în funcția deținută anterior emiterii ordinului atacat și plata drepturilor salariale cuvenite, precum și a celor de asigurări sociale cuvenite până la reintegrarea efectivă în funcție, indexate, majorate și recalculate, de la data revocării.

Totodată, prin aceeași acțiune reclamantul a solicitat și suspendarea executării ordinului nr. 2786 din 05 octombrie 2009, până la soluționarea cauzei pe fond. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 1432 din 25 mai 2009 al Ministrului Finanțelor Publice a fost numit în funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Dolj, exercitându-și atribuțiile în baza contractului de management din 25 mai 2009, contract individual de muncă. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.A.F. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 84 din 18 februarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.V.G.

în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și A.N.A.F., a anulat Ordinul nr. 2786 din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice și a obligat acest pârât la reintegrarea reclamantului pe funcția deținută anterior și la plata către reclamant a drepturilor salariale neîncasate de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea efectivă, actualizate la data plății. Prin aceeași sentință, a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2786 din 05 octombrie 2009 emis de Ministerul Finanțelor Publice până la soluționarea irevocabilă a cauzei și a respins acțiunea față de pârâta A.N.A.F.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: 3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe În privința suspendării executării actului administrativ atacat, prima instanță a reținut că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente. Prima instanță a reținut că măsura suspendării executării actului administrativ atacat se impune prin existența unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului atacat, în raport de împrejurarea că O.U.G.

nr. 37/2009 a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Curtea Constituțională, iar ordinul în litigiu a fost emis tocmai pentru a se asigura punerea în executare a acestei ordonanțe și pentru prevenirea unei pagube iminente care ar fi determinată de încetarea înainte de expirarea termenului de 1 an a contractului de management încheiat de către reclamantă, cu consecințe practice negative atât pentru buna funcționare a instituției publice unde aceasta își îndeplinea activitatea, cât și pe plan financiar personal. În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F., invocată din oficiu, prima instanță a apreciat, în raport de faptul că emitent al actului administrativ supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ este Ministerul Finanțelor Publice, că această pârâtă nu are legitimare procesuală în raportul juridic dedus judecății.

Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că ordinul în litigiu a fost emis în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice, iar dispozițiile acestui act normativ au fost declarate neconstituționale. Astfel, prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 Curtea Constituțională a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională, reținând că Guvernul, prin întreg conținutul reglementării cuprinse în ordonanță și care se referă la statutul juridic al unor funcționari publici de conducere din sfera serviciilor publice deconcentrate, a intervenit într-un domeniu pentru care nu avea competență materială, respectiv în domeniul legii organice, încălcând astfel dispozițiile art. 115 alin. (6) din Constituție.

Or, declararea, prin intermediul excepției de neconstituționalitate, a neconstituționalității unei dispoziții legale conduce la suspendarea de drept și respectiv la încetarea efectelor sale juridice. De altfel, prin art. 14 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2009 s-a dispus abrogarea O.U.G. nr. 37/2009. 4. Recursul exercitat de pârât Împotriva aceastei sentințe a declarat recurs D.G.F.P. Dolj pentru pârâtul Ministerul Finanțelor Publice criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a susținut că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.N.A.F., având în vedere că, prin ordinul nr. 715/2009, Ministrul Finanțelor Publice a delegat toate atribuțiile legate de punerea în executare a O.U.G.

nr. 37/2009 Președintelui A.N.A.F., caz în care ministerul nu are calitate procesulă în cauză. Totodată, a arătat că deși la termenul de judecată din 14 ianuarie 2010 Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în susținerea căreia a depus la dosar odinul sus-menționat, prima instanță nu s-a pronunțat asupra acestei excepții, iar în privința excepției lipsei calității procesuale a A.N.A.F. a precizat că aceasta a fost invocată din oficiu și nu a fost pusă în discuția părților, încălcându-se astfel principiile contradictorialității și dreptului la apărare. Recurentul-pârât a mai susținut că hotărârea atacată conține motive contradictorii, este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, astfel că în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. Astfel, motivele avute în vedere de prima instanță sunt contradictorii, în considerentele hotărârii s-a reținut nelegalitatea unui act administrativ necontestat în cauză (ordinul nr. 518/2009) și faptul că repunerea părților în situația anterioară s-a produs ca o consecință a anulării unei decizii (302/2009) care nu privește părțile din prezentul litigiu. Pe fondul cauzei, recurentul-pârât a susținut, în esență, că prima instanță a reținut, ca unic motiv pentru admiterea cererii reclamantului, faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a fost declarată neconstituțională Legea de aprobare a O.U.G. nr. 37/2009. Or, această decizie produce efecte numai pentru viitor, iar la data emiterii actului atacat respectiva ordonanță era în vigoare.

În privința cererii de suspendare a executării actului administrativ atacat în cauză, a invocat aceleași motive de nelegalitate și netemeinicie. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , constată că recursul nu este fondat. 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este ordinul nr. 2786 din 05 octombrie 2009 prin care pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a dispus încetarea contractului de management începând cu data de 06 octombrie 2009, cu consecința revocării reclamantului din funcția de director coordonator al Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Dolj, în temeiul O.U.G.

nr. 37/2009, Ordinele M.F.P. nr. 715/2009 și 1432/2009. Înalta Curte reține că întemeiat a apreciat prima instanță că actul administrativ atacat este nelegal, fiind emis în temeiul unei ordonanțe de urgență în privința căreia Curtea Constituțională a statuat că este neconstituțională. În privința criticilor formulate în sensul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, iar excepția lipsei calității procesuale a A.N.A.F., invocată din oficiu, a fost soluționată fără a fi pusă în discuția părților, Înalta Curte constată că nu pot fi primite. Astfel, prima instanță a constatat că în cauză nu are calitate procesuală pasivă A.N.A.F., ci doar Ministerul Finanțelor Publice în raport de faptul că acesta din urmă este emitentul actului administrativ atacat.

Or, în procesul de contencios administrativ, calitatea de pârât aparține numai autorității publice care a emis actul atacat. Celelalte critici ale recurentului nu pot constitui motive de natură a atrage casarea unei hotărâri, întrucât nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304, coroborat cu art. 105 C. proc. civ., recurentul neputând invoca pricinuirea unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin desființarea hotărârii atacate, iar pe fond sentința respectă pe deplin cadrul legal incident. În legătură cu criticile privind existența unor motive contradictorii, Înalta Curte constată că acestea reprezintă erori de dactilografiere, evidente de altfel, din greșeală s-a menționat, la un moment dat, un alt act administrativ, însă, atât în dispozitivul sentinței, dar și în considerente, este indicat corect actul dedus judecății, astfel că motivele invocate nu pot fi încadrate în textul de lege considerat de recurent a fi incident în speță.

Referitor la critica privind cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, instanța de control judiciar reține că s uspendarea executării actului administrativ poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Cazul bine justificat este definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 prin raportare de împrejurări legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă, potrivit lit. ș) a aceluiași articol, constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

În acord cu hotărârea primei instanțe, Înalta Curte constată îndeplinirea cumulativă a celor două condiții, reținând, pe de o parte, existența unei aparențe de nelegalitate a ordinului contestat, întrucât O.U.G. nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului atacat, a fost declarată neconstituțională prin Decizia nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a Curții Constituționale, actul administrativ fiind legat astfel de fundamentul său legal și, pe de altă parte, vătămarea iminentă a intimatului-reclamant, care a fost eliberat din funcția publică de conducere, fiind astfel lipsit de drepturile salariale în temeiul unui act administrativ în favoarea căruia, așa cum s-a arătat anterior, nu mai subzistă prezumția de legalitate.

Cât privește critica formulată, în sensul că instanța trebuia să constate incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituționalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, așa cum susține recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată. Acceptarea tezei susținute de recurentă, în sensul că ordinul își păstrează validitatea pentru că O.U.G. nr. 37/2000, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituționalității legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituționale.

Astfel, se constată că desființarea funcției publice deținută de reclamant în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 37/2009 este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituționale, revenindu-se astfel la forma și structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică și ale cărei dispoziții sunt de natură să asigure stabilitatea funcției publice, ca element al securității sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziții au fost încălcate în cauză. 2 .Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 7 și 9 sau art. 304 1 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Dolj pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 84 din 18 februarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2010.