ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2928/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 019595/99/2006 Curtea de Apel Iași, ca instanță de apel, a respins cererea formulată de avocatul ales al inculpaților M.G.C. și Ț.I.C. privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a întregii Legi nr. 78/2000. Instanța a reținut că prin cererea de sesizare a Curții Constituționale apărătorul inculpaților intimați Ț.I.C. și M.G.C. a invocat neconstituționalitatea art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum și a întregii Legi nr. 78/2000, acestea fiind în contradicție cu art. 21 (Accesul liber la justiție), art. 24 (Dreptul la apărare) și art. 124 (Înfăptuirea justiției), toate din Constituția României.

În motivarea cererii se susține că prin Legea nr. 78/2000 a fost introdusă o nouă incriminare a unor fapte care sunt sancționate de C. pen., existând astfel o dublă incriminare și, totodată, s-a creat un regim mai sever de sancționare prin legea penală specială, ceea ce generează confuzie. Legătura dispozițiilor legale criticate cu cauza este dată tocmai de faptul că cei doi inculpați sunt trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 78/2000. Pentru a respinge cererea, instanța a constatat că excepția de neconstituționalitate nu îndeplinește una dintre condițiile cerute de lege pentru a fi admisibilă și anume aceea a relevanței, respectiv a legăturii acesteia cu cauza, întrucât inculpații au fost achitați la instanța de fond, fiind în prezent intimați în apelul Parchetului.

Pe de altă parte, s-a constatat că inculpații urmăresc, în realitate, prelungirea nejustificată a judecății prin invocarea acestei excepții. Împotriva acestei hotărâri, inculpații Ț.I.C. și M.G.C. au declarat recurs, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea cererii și sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate. Verificând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate. Așa cum rezultă din motivarea scrisă a cererii, inculpații, prin apărător, susțin că prin art. 6 din Legea nr. 78/2000 s-a creat o dublă incriminare, ceea ce este inadmisibil și, de asemenea, s-a instituit un regim sancționator mai sever, ceea ce contravine dispozițiilor art. 21, art. 24 și art. 124, toate din Constituția României.

Trecând peste lipsa oricărei motivări a legăturii între textele din Constituție invocate și norma penală criticată, se impune atenției cu prioritate constatarea potrivit căreia, concret, inculpații ridică problema interpretării dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a întregii legi, în raport cu dispozițiile incriminatoare C. pen. Ori, chestiunea interpretării legii este un atribut în exclusivitate al instanțelor de judecată și nu al Curții Constituționale. Din această perspectivă, se constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă și, de urmare, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ț.I.C. și M.G.C. împotriva Încheierii din 5 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 019595/99/2006. Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.V., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 august 2010.