ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2928/2010

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 martie 2010, pronunțată

în Dosarul nr. 019595/99/2006 Curtea de Apel Iași, ca instanță de apel, a

respins cererea formulată de avocatul ales al inculpaților M.G.C. și Ț.I.C.

privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de

neconstituționalitate a art. 6 din Legea nr. 78/2000 și a întregii Legi nr.

78/2000.

Instanța a reținut că

prin cererea de sesizare a Curții Constituționale apărătorul inculpaților

intimați Ț.I.C. și M.G.C. a invocat neconstituționalitatea art. 6 din Legea nr.

78/2000, precum și a întregii Legi nr. 78/2000, acestea fiind în contradicție

cu art. 21 (Accesul liber la justiție), art. 24 (Dreptul la apărare) și art.

124 (Înfăptuirea justiției), toate din Constituția României.

În motivarea cererii

se susține că prin Legea nr. 78/2000 a fost introdusă o nouă incriminare a unor

fapte care sunt sancționate de C. pen., existând astfel o dublă incriminare și,

totodată, s-a creat un regim mai sever de sancționare prin legea penală

specială, ceea ce generează confuzie.

Legătura dispozițiilor

legale criticate cu cauza este dată tocmai de faptul că cei doi inculpați sunt

trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 6 din

Legea nr. 78/2000.

Pentru a respinge

cererea, instanța a constatat că excepția de neconstituționalitate nu

îndeplinește una dintre condițiile cerute de lege pentru a fi admisibilă și

anume aceea a relevanței, respectiv a legăturii acesteia cu cauza, întrucât

inculpații au fost achitați la instanța de fond, fiind în prezent intimați în

apelul Parchetului.

Pe de altă parte, s-a

constatat că inculpații urmăresc, în realitate, prelungirea nejustificată a

judecății prin invocarea acestei excepții.

Împotriva acestei

hotărâri, inculpații Ț.I.C. și M.G.C. au declarat recurs, solicitând casarea

acesteia și, în rejudecare, admiterea cererii și sesizarea Curții

Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Verificând hotărârea

atacată pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că

recursurile nu sunt fondate.

Așa cum rezultă din

motivarea scrisă a cererii, inculpații, prin apărător, susțin că prin art. 6

din Legea nr. 78/2000 s-a creat o dublă incriminare, ceea ce este inadmisibil

și, de asemenea, s-a instituit un regim sancționator mai sever, ceea ce

contravine dispozițiilor art. 21, art. 24 și art. 124, toate din Constituția

României.

Trecând peste lipsa

oricărei motivări a legăturii între textele din Constituție invocate și norma

penală criticată, se impune atenției cu prioritate constatarea potrivit căreia,

concret, inculpații ridică problema interpretării dispozițiilor art. 6 din

Legea nr. 78/2000 și a întregii legi, în raport cu dispozițiile incriminatoare

C. pen.

Ori, chestiunea

interpretării legii este un atribut în exclusivitate al instanțelor de judecată

și nu al Curții Constituționale.

Din această

perspectivă, se constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale este

inadmisibilă și, de urmare, recursurile inculpaților vor fi respinse ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații Ț.I.C. și M.G.C. împotriva

Încheierii din 5 martie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru

cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 019595/99/2006.

Obligă recurenții

inculpați la plata sumelor de câte 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat R.V., în sumă de 100

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 25 august 2010.