ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4163/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Comercial Mureș prin sentința comercială nr. 3059 din 12 octombrie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.H.W.C. SRL Corunca în contradictoriu cu pârâta SC B.S.G.S. SRL Târgu-Mureș în sensul că a admis excepția nulității absolute a clauzei contractuale prevăzute la art. 8 pct. 2 din Contractul de prestări servicii, pază și protecție nr. 46 din 31 martie 2008 și a angajat răspunderea contractuală a pârâtei prin obligarea ei la repararea parțială a prejudiciului pentru neexecutarea obligațiilor contractuale în limita valorii de 124.119,55 lei la care se va aplica dobânda legală începând cu data pronunțării și până la data plății efective.

Au fost respinse celelalte pretenții formulate de reclamantă împotriva pârâtei. A mai fost respinsă și cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva chematei în garanție SC A.T.A. SA București. În final a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.734,74 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a examinat cu precădere excepția nulității absolute a clauzei prevăzută la art. 8.2 din contractul de prestări servicii, pază și protecție nr. 46 din 31 martie 2008, excepție invocată de reclamantă. Potrivit acestei clauze daunele produse beneficiarului în perioada derulării contractului, prin furt vor fi recuperate și acoperite de prestator doar după terminarea anchetei efectuate de organul de poliție și dovedite a fi din culpa agenților de pază.

Condiția este prohibită de lege întrucât organele de cercetare penală nu au atribuții de stabilire a unei răspunderi contractuale de care să depindă soluția într-o procedură de judecată civilă. Sub aspectul fondului cauzei s-a constatat că ambele părți dețin culpe proprii în producerea evenimentului. Cu referire la culpa proprie a reclamantei s-a reținut că imobilul avea în dotare un sistem de alarmare, dar care nu a funcționat, atribuțiile de armare, de întreținere, de urmărire a funcționării acestuia, de luare a măsurilor pentru reparație intrând în exclusiva sarcină a SC A.H.W.C. SRL. Firma de pază pârâtă nu avea nici o atribuție în legătură cu sistemul de alarmă, angajații acesteia prin agenții de pază având potrivit fișei postului doar atribuții de patrulare în curte.

Reclamanta nu a negat această obligație ce-i revenea iar martorii au confirmat că sistemul de alarmare nu a funcționat la data incidentului. Cu privire la culpa contractuală a pârâtei s-a reținut că potrivit fișei postului, agenții de pază aveau în consemn atât curtea obiectivului, zona din spatele acesteia cât și clădirea în ansamblu ei, așa încât pătrunderea unei persoane străine în afara programului era cu desăvârșire interzis. Așa cum s-a dovedit, în noaptea de 7/8 septembrie 2008 a avut loc o spargere cu deteriorări a imobilului proprietatea reclamantei și persoane necunoscute au sustras suma de bani aflată în casa de valori din biroul directorului general aflat la etajul clădirii. Cele două împrejurări culpabile imputabile ambelor părți au contribuit decisiv la producerea evenimentului, oricare dintre ele dacă erau evitate ar fi făcut posibilă paralizarea acțiunii ilicite.

Sustragerea sumei totale de 248.239,11 lei s-a considerat a fi prejudiciul dovedit prin actele contabile depuse la dosar. Cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva asigurătorului de răspundere profesională A.T.A. SA București a fost respinsă, deoarece între acestea nu există nici un raport juridic. Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 25/A din 18 aprilie 2011 a respins apelurile declarate de reclamanta SC A.H.W.C. SRL și pârâta SC B.S.G.S. SRL împotriva sentinței nr. 3059 din 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, fiind preluate, în esență, argumentele expuse anterior. Împotriva deciziei nr. 25/A din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs atât reclamanta SC A.H.W.C.

SRL cât și pârâta SC B.S.G.S. SRL care au criticat pentru nelegalitate aceiași hotărâre judecătorească, după cum urmează. Recurenta-reclamantă SC A.H.W.C. SRL a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificare în parte a deciziei atacate și pe cale de consecință admiterea apelului reclamantei cu consecința respingerii apelului pârâtei, care să conducă la angajarea răspunderii contractuale a SC B.S.G.S. SRL în sensul obligării acesteia la repararea în natură a prejudiciului cauzat prin neexecutarea lato sensu a obligațiilor contractuale asumate, în cuantum de 248.239,11 lei la care să se aplice cuantumul dobânzii legale până la data plății efective. S-a mai cerut și admiterea cererii de chemare în garanție, cu consecința introducerii în cauză a SC A.T.A.

SA București, în sensul obligării chematei în garanție la plata sumei de 248.239,11 lei la care să se aplice cuantumul dobânzii legale până la data plății efective, precum și admiterea excepției nulității absolute a clauzei contractuale prevăzută la art. 8.2 din contractul prestări servicii pază și protecție nr. 48 din 21 martie 2008. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii contractuale a debitoarei prevăzute de dispozițiile art. 1073 și art. 1077 C. civ., respectiv existența unei fapte ilicite constând în neexecutarea obligațiilor contractuale, existența unui prejudiciu reprezentând suma furată în valoare totală de 248.239,11 lei, raportul de cauzalitate direct între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția, obligația asumată de către prestator fiind una de rezultat.

La rândul ei, recurenta-pârâtă SC B.S.G.S. SRL a criticat aceiași hotărâre solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei dată în apel, în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii contractuale care au consecință obligarea la plata sumei de 124.119,55 lei plus dobânda legală către intimată. De asemenea se impune respingerea excepției nulității absolute a clauzei contractuale prevăzută la art. 8 pct. 2 din Contractul prestări servicii, pază și protecție nr. 46 din 31 martie 2008, precum și menținerea celorlalte dispoziții din decizie. Părțile, prin prevederile art. 8.2 din contract au stabilit o obligație afectată de modalități, o obligație cu termen incert, necunoscut la momentul încheierii actului, dar sigur că acesta se va împlini în viitor și o obligație condiționată de concluziile anchetei penale.

Potrivit contractului de muncă al paznicului S.D. reiese în mod cert faptul că acesta a fost angajat cu forme legale și instruit pentru a face paza obiectivului. Intimata chemată în garanție SC A.T.A. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului reclamantei SC A.H.W.C. SRL și admiterea recursului pârâtei SC B.S.G.S. SRL. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă și pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente.

Printr-o integrală și completă apreciere a probelor instanțele judecătorești anterioare au stabilit cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părți în cadrul contractului prestări servicii de pază și protecție nr. 46 din 31 martie 2008, reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, stabilind că în egală măsură au fost încălcate obligațiile contractuale ce au concurat la producerea evenimentului din noaptea de 8 septembrie 2009. Astfel reclamantei SC A.H.W.C. SRL, în calitatea de beneficiar în contractul de prestări servicii de pază și protecție nr. 46 din 31 martie 2008 îi revenea, așa cum este menționat expres la clauza 7.3 obligația să asigure și să mențină în permanență stare de funcționare mijloacele tehnice de pază și alarmare.

Chiar reclamanta, prin răspunsul la interogatoriu, la întrebarea nr.5 nu a contestat că îi revenea obligația de asigurare a întreținerii sistemului de alarmă, iar din conținutul încheierii din 22 februarie 2010 apare fără echivoc că reprezentantul societății pârâte a precizat că la data producerii furtului sistemul de alarmă funcționa, dar a fost dezactivat fără a ști cine a procedat la dezactivarea lui, în acest sens fiind întocmit un proces verbal de organele de poliție (filele 99 și 114 din dosarul nr. 785/1371/2009 al Tribunalului Comercial Mureș). Din această perspectivă apare evidentă încălcarea unei obligații contractuale de către reclamantă, căreia îi revenea sarcina de a asigura și a menține în stare de permanentă funcționare sistemul de alarmă, în timp ce firmei de pază nu îi revenea nici o atribuție în legătură cu această împrejurare.

Corect a fost reținută și culpa pârâtei căreia îi incumba, în condițiile art. 6.2 și art. 6.3 din contract obligația de a asigura serviciile de specialitate contractate cu personal calificat și instruit teoretic și practic. Contrar celor susținute în motivele de recurs, din conținutul declarației martorului S.D., care a prestat servicii de pază la obiectivul din localitatea Corunca, județul Mureș rezultă cu maximă certitudine că spargerea biroului s-a realizat de persoane necunoscute prin spatele clădirii, fiind furat un seif de bani, iar la momentul furtului agentul de pază nu era dotat nici cu telefon mobil și nici cu stația de comunicare astfel că șefii firmei au fost anunțați despre eveniment de reprezentanții reclamantei.

Ulterior sustragerii bunurilor aparținând reclamantei, paza a fost dublată și agenții de pază dotați cu spray lacrimogen, baston și stație de comunicare. Este adevărat că de comun acord părțile au inserat în contract la art. 8.2 clauza potrivit căreia daunele produse beneficiarului în perioada derulării contractului, prin furt, tâlhărie, neglijență în serviciu sau incendiu vor fi recuperate și acoperite de prestator direct sau prin intermediul poliței de asigurare de răspundere civilă încheiată cu societatea de asigurare doar după terminarea anchetei efectuate de către organele de poliție și dovedite a fi din culpa agenților de pază. Această clauză, așa cum se regăsește expusă în contract, este lovită de nulitate absolută, constituind practic o convenție imposibil de îndeplinit și prin care pârâta nu se obligă din punct de vedere juridic, intrând sub incidența dispozițiilor art. 1008 C. civ.

Procesul verbal are ca scop constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, iar acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, fără însă ca organele de cercetare penală să poată soluționa un litigiu de natură comercială care are ca obiect stabilirea unei răspunderi contractuale. Nici critica în legătură cu respingerea cererii de chemare în garanție a SC A.T.A. SA nu poate fi primită. Reglementările art. 60 C. proc. civ. consacră posibilitatea că partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire.

Instituirea chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și în speță, așa cum a argumentat în întâmpinare chemata în garanție, pârâta este exponenta acestui drept în situația admiterii cererii introductive, reclamanta neavând raport juridic contractual cu SC A.T.A. SA. Pentru aceste rațiuni urmează a respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.H.W.C. SRL și pârâta SC B.S.G.S. SRL împotriva deciziei nr. 25/A din 18 aprilie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.H.W.C. SRL Corunca și de pârâta SC B.S.G.S. SRL Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 25/A de la 18 aprilie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 decembrie 2011.