ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4163/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4163/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial
Mureș prin sentința comercială nr. 3059 din 12 octombrie 2010 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC A.H.W.C. SRL Corunca în contradictoriu cu
pârâta SC B.S.G.S. SRL Târgu-Mureș în sensul că a admis excepția nulității absolute
a clauzei contractuale prevăzute la art. 8 pct. 2 din Contractul de prestări
servicii, pază și protecție nr. 46 din 31 martie 2008 și a angajat răspunderea
contractuală a pârâtei prin obligarea ei la repararea parțială a prejudiciului
pentru neexecutarea obligațiilor contractuale în limita valorii de 124.119,55
lei la care se va aplica dobânda legală începând cu data pronunțării și până la
data plății efective.
Au fost respinse
celelalte pretenții formulate de reclamantă împotriva pârâtei.
A mai fost respinsă
și cererea de chemare în garanție formulată de reclamantă împotriva chematei în
garanție SC A.T.A. SA București.
În final a fost
obligată pârâta la plata sumei de 3.734,74 lei cu titlu de cheltuieli de
judecată.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a examinat cu precădere excepția nulității absolute a
clauzei prevăzută la art. 8.2 din contractul de prestări servicii, pază și
protecție nr. 46 din 31 martie 2008, excepție invocată de reclamantă. Potrivit
acestei clauze daunele produse beneficiarului în perioada derulării
contractului, prin furt vor fi recuperate și acoperite de prestator doar după
terminarea anchetei efectuate de organul de poliție și dovedite a fi din culpa
agenților de pază.
Condiția este
prohibită de lege întrucât organele de cercetare penală nu au atribuții de
stabilire a unei răspunderi contractuale de care să depindă soluția într-o
procedură de judecată civilă.
Sub aspectul fondului
cauzei s-a constatat că ambele părți dețin culpe proprii în producerea
evenimentului.
Cu referire la culpa
proprie a reclamantei s-a reținut că imobilul avea în dotare un sistem de
alarmare, dar care nu a funcționat, atribuțiile de armare, de întreținere, de
urmărire a funcționării acestuia, de luare a măsurilor pentru reparație intrând
în exclusiva sarcină a SC A.H.W.C. SRL. Firma de pază pârâtă nu avea nici o
atribuție în legătură cu sistemul de alarmă, angajații acesteia prin agenții de
pază având potrivit fișei postului doar atribuții de patrulare în curte.
Reclamanta nu a negat
această obligație ce-i revenea iar martorii au confirmat că sistemul de
alarmare nu a funcționat la data incidentului.
Cu privire la culpa
contractuală a pârâtei s-a reținut că potrivit fișei postului, agenții de pază
aveau în consemn atât curtea obiectivului, zona din spatele acesteia cât și
clădirea în ansamblu ei, așa încât pătrunderea unei persoane străine în afara
programului era cu desăvârșire interzis.
Așa cum s-a dovedit,
în noaptea de 7/8 septembrie 2008 a avut loc o spargere cu deteriorări a
imobilului proprietatea reclamantei și persoane necunoscute au sustras suma de
bani aflată în casa de valori din biroul directorului general aflat la etajul
clădirii.
Cele două împrejurări
culpabile imputabile ambelor părți au contribuit decisiv la producerea
evenimentului, oricare dintre ele dacă erau evitate ar fi făcut posibilă
paralizarea acțiunii ilicite.
Sustragerea sumei
totale de 248.239,11 lei s-a considerat a fi prejudiciul dovedit prin actele
contabile depuse la dosar.
Cererea de chemare în
garanție formulată de reclamantă împotriva asigurătorului de răspundere profesională
A.T.A. SA București a fost respinsă, deoarece între acestea nu există nici un
raport juridic.
Curtea de Apel
Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, prin
decizia nr. 25/A din 18 aprilie 2011 a respins apelurile declarate de
reclamanta SC A.H.W.C. SRL și pârâta SC B.S.G.S. SRL împotriva sentinței nr. 3059
din 12 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, fiind preluate,
în esență, argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei
nr. 25/A din 18 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială de
contencios administrativ și fiscal, au promovat recurs atât reclamanta SC A.H.W.C.
SRL cât și pârâta SC B.S.G.S. SRL care au criticat pentru nelegalitate aceiași
hotărâre judecătorească, după cum urmează.
Recurenta-reclamantă
SC A.H.W.C. SRL a solicitat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea
recursului, modificare în parte a deciziei atacate și pe cale de consecință
admiterea apelului reclamantei cu consecința respingerii apelului pârâtei, care
să conducă la angajarea răspunderii contractuale a SC B.S.G.S. SRL în sensul
obligării acesteia la repararea în natură a prejudiciului cauzat prin
neexecutarea
lato sensu
a obligațiilor contractuale asumate, în cuantum
de 248.239,11 lei la care să se aplice cuantumul dobânzii legale până la data
plății efective. S-a mai cerut și admiterea cererii de chemare în garanție, cu
consecința introducerii în cauză a SC A.T.A. SA București, în sensul obligării chematei
în garanție la plata sumei de 248.239,11 lei la care să se aplice cuantumul
dobânzii legale până la data plății efective, precum și admiterea excepției
nulității absolute a clauzei contractuale prevăzută la art. 8.2 din contractul
prestări servicii pază și protecție nr. 48 din 21 martie 2008.
În dezvoltarea
motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că sunt îndeplinite condițiile
pentru angajarea răspunderii contractuale a debitoarei prevăzute de
dispozițiile art. 1073 și art. 1077 C. civ., respectiv existența unei fapte
ilicite constând în neexecutarea obligațiilor contractuale, existența unui
prejudiciu reprezentând suma furată în valoare totală de 248.239,11 lei,
raportul de cauzalitate direct între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția,
obligația asumată de către prestator fiind una de rezultat.
La rândul ei,
recurenta-pârâtă SC B.S.G.S. SRL a criticat aceiași hotărâre solicitând
admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei dată în apel, în sensul
respingerii cererii de angajare a răspunderii contractuale care au consecință
obligarea la plata sumei de 124.119,55 lei plus dobânda legală către intimată.
De asemenea se impune respingerea excepției nulității absolute a clauzei
contractuale prevăzută la art. 8 pct. 2 din Contractul prestări servicii, pază
și protecție nr. 46 din 31 martie 2008, precum și menținerea celorlalte
dispoziții din decizie.
Părțile, prin
prevederile art. 8.2 din contract au stabilit o obligație afectată de
modalități, o obligație cu termen incert, necunoscut la momentul încheierii
actului, dar sigur că acesta se va împlini în viitor și o obligație
condiționată de concluziile anchetei penale.
Potrivit contractului
de muncă al paznicului S.D. reiese în mod cert faptul că acesta a fost angajat cu
forme legale și instruit pentru a face paza obiectivului.
Intimata chemată în
garanție SC A.T.A. SA a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea
recursului reclamantei SC A.H.W.C. SRL și admiterea recursului pârâtei SC B.S.G.S.
SRL.
Înalta Curte, analizând
materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de
recurenta-reclamantă și pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând
a respinge ambele recursuri ca nefondate, pentru următoarele considerente.
Printr-o integrală și
completă apreciere a probelor instanțele judecătorești anterioare au stabilit
cu rigurozitate adevăratele raporturi juridice dintre părți în cadrul
contractului prestări servicii de pază și protecție nr. 46 din 31 martie 2008,
reala întindere a drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, stabilind că în
egală măsură au fost încălcate obligațiile contractuale ce au concurat la
producerea evenimentului din noaptea de 8 septembrie 2009.
Astfel reclamantei SC
A.H.W.C. SRL, în calitatea de beneficiar în contractul de prestări servicii de
pază și protecție nr. 46 din 31 martie 2008 îi revenea, așa cum este menționat
expres la clauza 7.3 obligația să asigure și să mențină în permanență stare de
funcționare mijloacele tehnice de pază și alarmare.
Chiar reclamanta,
prin răspunsul la interogatoriu, la întrebarea nr.5 nu a contestat că îi
revenea obligația de asigurare a întreținerii sistemului de alarmă, iar din
conținutul încheierii din 22 februarie 2010 apare fără echivoc că
reprezentantul societății pârâte a precizat că la data producerii furtului
sistemul de alarmă funcționa, dar a fost dezactivat fără a ști cine a procedat
la dezactivarea lui, în acest sens fiind întocmit un proces verbal de organele
de poliție (filele 99 și 114 din dosarul nr. 785/1371/2009 al Tribunalului
Comercial Mureș).
Din această
perspectivă apare evidentă încălcarea unei obligații contractuale de către
reclamantă, căreia îi revenea sarcina de a asigura și a menține în stare de
permanentă funcționare sistemul de alarmă, în timp ce firmei de pază nu îi
revenea nici o atribuție în legătură cu această împrejurare.
Corect a fost
reținută și culpa pârâtei căreia îi incumba, în condițiile art. 6.2 și art. 6.3
din contract obligația de a asigura serviciile de specialitate contractate cu personal
calificat și instruit teoretic și practic. Contrar celor susținute în motivele
de recurs, din conținutul declarației martorului S.D., care a prestat servicii
de pază la obiectivul din localitatea Corunca, județul Mureș rezultă cu maximă
certitudine că spargerea biroului s-a realizat de persoane necunoscute prin
spatele clădirii, fiind furat un seif de bani, iar la momentul furtului agentul
de pază nu era dotat nici cu telefon mobil și nici cu stația de comunicare
astfel că șefii firmei au fost anunțați despre eveniment de reprezentanții
reclamantei.
Ulterior sustragerii
bunurilor aparținând reclamantei, paza a fost dublată și agenții de pază dotați
cu spray lacrimogen, baston și stație de comunicare.
Este adevărat că de
comun acord părțile au inserat în contract la art. 8.2 clauza potrivit căreia
daunele produse beneficiarului în perioada derulării contractului, prin furt,
tâlhărie, neglijență în serviciu sau incendiu vor fi recuperate și acoperite de
prestator direct sau prin intermediul poliței de asigurare de răspundere civilă
încheiată cu societatea de asigurare doar după terminarea anchetei efectuate de
către organele de poliție și dovedite a fi din culpa agenților de pază.
Această clauză, așa
cum se regăsește expusă în contract, este lovită de nulitate absolută,
constituind practic o convenție imposibil de îndeplinit și prin care pârâta nu
se obligă din punct de vedere juridic, intrând sub incidența dispozițiilor art.
1008 C. civ. Procesul verbal are ca scop constatarea la timp și în mod complet
a faptelor care constituie infracțiuni, iar acțiunea civilă poate fi alăturată
acțiunii penale prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă, fără însă
ca organele de cercetare penală să poată soluționa un litigiu de natură
comercială care are ca obiect stabilirea unei răspunderi contractuale.
Nici critica în
legătură cu respingerea cererii de chemare în garanție a SC A.T.A. SA nu poate
fi primită. Reglementările art. 60 C. proc. civ. consacră posibilitatea că
partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să
se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în
despăgubire. Instituirea chemării în garanție se întemeiază pe existența unei
obligații de garanție sau despăgubire și în speță, așa cum a argumentat în
întâmpinare chemata în garanție, pârâta este exponenta acestui drept în
situația admiterii cererii introductive, reclamanta neavând raport juridic
contractual cu SC A.T.A. SA.
Pentru aceste rațiuni
urmează a respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.H.W.C. SRL și
pârâta SC B.S.G.S. SRL împotriva deciziei nr. 25/A din 18 aprilie 2011
pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială de contencios administrativ
și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de
dispozițiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
reclamanta SC A.H.W.C. SRL Corunca și de pârâta SC B.S.G.S. SRL Târgu-Mureș
împotriva deciziei nr. 25/A de la 18 aprilie 2011 pronunțate de Curtea de Apel
Târgu-Mureș, secția comercială de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 15 decembrie 2011.