ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 262/2013

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

1094 din 7 octombrie 2011, Tribunalul Mehedinți, secția a ll-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta SC A.G.S. SRL

împotriva pârâtei SC B.S.E. SA.

Pentru a hotărî

astfel, tribunalul a reținut prevederea de la art. 9 din contractul încheiat

între părți are din punct de vedere juridic valoarea

unei clauze penale prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul

cauzat

de către SC B.S.E. SA în cazul în care

facturile sunt achitate cu întârziere, că din înscrisurile depuse de

părți s-a

constatat că înțelegerea încheiată în anul 2006 a fost

prelungită ca urmare a unor negocieri purtate de părți în acest sens, că urmare

a acestei negocieri părțile au încheiat o nouă înțelegere pe o perioadă de 6

luni, în care se stipulează că în cazul în care SC B.S.E. SA nu achită

facturile la termen, datorează penalități de întârziere la nivelul dobânzii

prevăzută pentru neplata la

termen a

obligațiilor bugetare, acest contract fiind prelungit prin înțelegeri

ulterioare, fiind în prezent în vigoare până la 31 martie 2012.

A mai reținut

instanța că înscrisul de la fila x are din punct de vedere juridic valoarea

unui tranzacții prin care SC A.G.S. SRL renunță la dreptul de a invoca

penalitățile de întârziere aferente facturilor neonorate la termen în cursul

anilor 2008 și 2009, renunțarea făcându-se în schimbul unor prestați noi

săvârșite de SC B.S.E. SA (încheierea unui nou contract după decembrie 2010),

că odată această tranzacție, SC A.G.S. SRL nu mai este în drept să formuleze

din nou pretenții cu privire la drepturile stinse prin această înțelegere

deoarece art. 1711 din vechiul C. civ., asimilează puterea unei tranzacții cu

forța unei hotărâri judecătorești definitive.

Împotriva

acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC A.

G.S. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel, apelanta a criticat

sentința, arătând că instanța

de fond nu a ținut seama de faptul că

obligația pârâtei de plată a

penalităților

de întârziere rezultă din contractul de prestări servicii, având

ca

obiect pază obiective nr. 20 din 29 noiembrie 2006, care în art. 8 și 9

capitolul IV stabilește expres faptul că neachitarea costului în art. 7 atrage

o penalizare de 0,5 % pe zi de întârziere în favoarea prestatorului începând cu

prima zi de la expirarea termenului de 15 zile de la data facturării, calculată

la întreaga sumă a debitului restant și nici de concluziile raportului de

expertiză în care se arată că nu s-a plătit la termen contravaloarea facturilor

însușite la plată. Totodată, apelanta a criticat sentința și sub aspectul

interpretării date de instanța de fond înscrisului de la fila x, susținând că

tribunalul consideră greșit că înscrisul ar putea fi calificat ca tranzacție,

când în realitate este vorba de

o corespondență

comercială, invocând faptul că nu există un înscris care să dovedească

reciprocitatea concesiilor ce ar fi stins dreptul litigios.

Curtea de Apel

Craiova, secția a ll-a civilă, prin decizia nr. 33 din

8 martie 2012, a respins, ca nefundat, apelul reclamantei și a

obligat-o să plătească intimatei-pârâte cheltuieli de judecată în valoare de

3000 lei.

În

fundamentarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut din

examinarea materialului probatoriu, că încheierea unui nou contract de prestări

servicii de pază, prelungit succesiv, a reprezentat în

fapt prestarea în continuare a serviciilor de către SC A.G.S.

SRL

și plata acestor servicii, în considerarea cărora prestatorul și-a exprimat

voința de renunțare la penalitățile datorate pentru trecut, că în raporturile

contractuale dintre profesioniști care reclamă celeritate nu se

impune, pentru valabilitatea înțelegerii,

consemnarea acesteia într-un act

scris distinct, acordul părților

rezultând din corespondența purtată între

SC

A.G.S. SRL și SC B.S.E.

SA coroborată cu încheierea noului contract de

prestări servicii și a actelor adiționale la acestea.

A mai reținut

instanța de apel că aprecierile instanței de fond asupra naturii juridice a

convenției, în sensul că aceasta ar avea valoarea unei tranzacții, nu prezintă

relevanță sub aspectul efectelor produse, care potrivit acordului dintre părți

sunt renunțarea la penalitățile aferente facturilor emise în perioada martie

2008 - aprilie 2009 în situația prelungirii raporturilor contractuale de prestări

servicii.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.

G.S. SRL solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a

deciziei

recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost precizată.

Recurenta-reclamantă

își subsumează criticile motivelor de nelegalitate reglementate de art. 304 pct.

7 și 9 C. proc. civ., invocând și art. 6.1 din C.E.D.O.

Recurenta-reclamantă

precizează că instanța de apel s-a mărginit să reia argumentația instanței de

fond, neglijând să examineze criticile formulate în apel, că prin cererea de

apel a criticat soluția pronunțată de instanța de fond, arătând în mod clar

care sunt argumentele ce conduc în mod firesc la anularea sentinței pronunțate,

dar instanța a omis în totalitate să le cerceteze.

În argumentarea

acestor critici recurenta face o prezentare a primului motiv de apel, a

apărărilor formulate de pârâtă, a modului în care instanța a încuviințat

suplimentarea raportului de expertiză, făcând considerațiuni asupra lipsei de

utilitate a acestei fapte.

Arată recurenta

că o altă critică pe care instanța de apel a ignorat-o cu desăvârșire privește

conținutul concret al înscrisului aflat la fila x, susținând că în evocatul

înscris este precizată în mod clar modalitatea în care societatea ar fi fost

dispusă să facă concesii în ceea ce privește obiectul prezentului litigiu.

Precizează

recurenta că acest înscris trebuia calificat drept corespondență comercială și

tratat ca atare.

Menționează

recurenta-reclamantă că ar fi fost dispusă la semnarea unei tranzacții având ca

scop stingerea prezentului litigiu în situația în care apelanta pârâtă ar fi

acceptat perioada contractuală solicitată de recurenta-reclamantă.

Arată

recurenta-reclamantă în continuare că, deși a criticat modul în care instanța

de fond a înțeles să aprecieze apărările și argumentele principale ale

părților, probele administrate în cauză, instanța de apel nu

a făcut decât să copieze opinia primei instanțe,

fără a se implica activ în

aflarea adevărului și încălcând total dreptul

părților de a fi real „ascultate”, acest lucru rezultând cu certitudine din

motivarea deciziei pronunțate.

Invocând art. 272

C. proc. civ., recurenta-pârâtă

precizează

că această formă cerută „ad probationem” pentru încheierea

tranzacției

este obligatorie, nerespectarea ei atrăgând inadmisibilitatea

dovedirii actului (negotium) cu alt mijloc de

probă și reprezintă o excepție

de la principiul consensualismului, dat

fiind faptul că manifestarea de voință trebuie să îmbrace forma scrisă.

Un alt aspect

vizează faptul că instanța invocă celeritatea în

cauzele comerciale, dar ignoră cu desăvârșire faptul că o speță simplă

a

fost soluționată de instanța de fond în aproape 8 luni și aceasta în

situația în care - dacă ar fi existat „tranzacție”, ar fi presupus

respingerea pe cale de excepție, fără a mai fi

judecat fondul cauzei.

Recurenta arată

că a criticat în apel și încălcarea de către instanța de fond a principiilor de

bază care guvernează procesul civil: contradictorialitatea și disponibilitatea,

dar că acestea nu au fost analizate.

Conchide

recurenta-reclamantă în sensul că se poate reține lipsa

unei analize coerente a cauzei și în esență, nesoluționarea acesteia

într-

un procedeu real și efectiv, raportat la natura cauzei și

circumstanțele concrete ale acesteia, aspecte de natură a nesocoti garanțiile

conținute de art. 6 din C.E.D.O.

Intimata-pârâtă

SC B.S.E. SA a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea

recursului ca nefondat.

Înalta Curte,

examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că

recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Instanța de

control judiciar a examinat în totalitate criticile

formulate, analizând conținutul corect al înscrisului existent la fila x

din

dosarul de fond în contextul raporturilor juridice derulate între

părți, din perspectiva finalității încheierii sale.

Considerentele deciziei recurate relevă analiza

pe care instanța de

control judiciar a făcut-o cu privire la calificarea

evocatului înscris cuprinzând raționamentul pe care instanța l-a aplicat

distinct în examinarea criticilor aduse sentinței apelate, nefiind motive care

să nu fie supuse analizei instanței.

Așadar,

criticile vizând nemotivarea deciziei atacate se dovedesc a fi nefondate.

Nici critica

subsumată art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi primită întrucât astfel

cum rezultă cu evidență, aspect reținut corect de

ambele instanțe, părțile și-au manifestat separat, dar în scris,

intențiile și condițiile convenite pentru continuarea derulării raporturilor

juridice (a se

vedea în acest sens adresa nr. 451/2010, ca cu nr. 6372/2010

și contractul încheiat la data de 30 decembrie 2010), astfel că nu se poate

invoca încălcarea de către instanță a art. 272 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, dată

fiind legalitatea deciziei recurate atât sub aspectul motivării, al

interpretării și aplicării legii cât și din punct de vedere al respectării

principiului garanției la un proces echitabil consacrat de art. 6.1 din C.E.D.O.,

Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca

nefondat iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta-reclamantă

să plătească intimatei-pârâte 6000 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A.G.S. SRL Drobeta Turnu Severin

împotriva deciziei nr. 33 din 8 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, secția a ll-a civilă, ca nefondat.

Obligă recurenta să plătească intimatei-pârâte

6000 lei cheltuieli de

judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 29 ianuarie 2013.