ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3342/2012

Încheierea atacată este nelegală întrucât a fost dată fără citarea părților, instanța neavând posibilitatea verificării tuturor aspectelor.

Cererea petentului este nelegală și lovită de nulitate întrucât se referă la corectarea unei inexactități dintr-o decizie pronunțată în anul 2008, respectiv din decizia nr. 88/2008 a Curții de Apel Oradea, reprezentând suma de 229,99 RON, care este prescrisă în raport de data solicitării acesteia (din 1995-1996, 1995-dosarul civil nr. 3073/111/2006), „nulitatea provine din prescripția multiplă, raportată la oricare dintre termenii de referință la o decizie din 2008”;

Cererea a fost tardiv formulată, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 281 alin. (1) C. proc. civ., temei al cererii, termenul prevăzut de lege este cel pentru declararea apelului sau recursului, în cauză termenul de recurs împotriva deciziei nr. 88/2008 a fost depășit;

În continuare, recurentul aduce critici cererii formulate de petent pe care o consideră abuzivă și lipsită de finalitate, întrucât pretențiile sale au fost respinse definitiv. Apreciază că obiectul real al cererii este redeschiderea litigiului soluționat irevocabil, ceea ce este inadmisibil, fiind un pretext pentru provocarea unor noi complicații aberante în justiție;

Decizia nr. 88/2008 a Curții de Apel Oradea, a fost soluționată irevocabil prin decizia nr. 8025/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aceasta a fost învestită cu formulă executorie, iar punerea ei în executarea a început imediat în anul 2009, aceasta nemaiputând a fi pusă în discuție sub nicio formă. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și respingerea cererii ca fiind lovită de nulitate. Analizând recursul de față prin prisma criticilor formulate îl constată nefondat pentru următoarele considerente: Cu referire la prima critică privind nulitatea încheierii atacate pentru lipsa citării părților, se reține că prin demersul judiciar petentul P.M.I. a învestit instanța de judecată cu o cerere de îndreptare a erorii materiale, formulată în temeiul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. Art. 281 alin. (1) C. proc. civ. prevede faptul că, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea, susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere. Potrivit alin. (2) al textului de lege menționat „instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu; părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar să dea anumite lămuriri”. Prin urmare, contrar susținerii recurentului, Curtea de apel a făcut o corectă aplicarea a normei de procedură, întrucât în ipoteza prevăzută de art. 281 alin. (1) C. proc. civ. citarea părților nu este obligatore și, în consecință, recurentului nu i s-a produs vreo vătămare în sensul art. 105 alin (2) C. proc. civ., cum eronat susține acesta, în speță, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. (5) C. proc. civ. Prin susținerile de la pct. 2 și 4 din memoriul de recurs, recurentul aduce, în fapt, critici cererii adresată instanței de către intimat și nu încheierii atacate cu recurs. Potrivit cerințelor art. 302 1 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate prin indicarea dispozițiilor legale pretins nerespectate de instanță, și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 pct. (1)-(9) C. proc. civ., or, în speță, criticile cu referire la nulitatea cererii formulate de intimat, caracterul abuziv, și lipsa finalității acesteia nu permit controlul de legaliate, sancțiunea fiind neanalizara lor. Referitor la criticile (pct. 3, 5), privind invocarea tardivității cererii, a forței executorii a hotărârii îndreptate și a puterii de lucru judecat a acesteia, Înalta Curte le constată nefondate, întrucât, o astfel de cerere întemeiată pe dispozițiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ. nu este supusă unei condiții imperative referitoare la termenul în care poate fi formulată, iar împrejurarea că hotărârea ce face obiectul acestei cereri a rămas irevocabilă și s-a început executarea nu are relevanță asupra soluționării cererii, dispozițiile art. 281 C. proc. civ. nefăcând o astfel de distincție. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu întrunesc cerințele art. 304 pct. (5) și (9) C. proc. civ., iar în aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.