ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3437/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea introdusă la Înalta Curte de Casație și Justiție, petenții Primăria

Municipiului Constanța și Primarul Municipiului Constanța au formulat cerere de

completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 2972 din 3 mai 2012 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. 1383/36/2010,

solicitând acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, petenții au susținut

că, prin notele scrise depuse la termenul din 5 aprilie 2012, au solicitat

cheltuieli de judecată, dar, în considerente și dispozitiv, acestea nu au fost

cuprinse.

Examinând cererea formulată, prin raportare

la dispozițiile legale relevante, Înalta Curte apreciază că aceasta este

fondată, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă nr. 2972 din 3 mai 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în Dosarul

nr. 1383/36/2010, ce formează obiect al cererii de completare a dispozitivului,

a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamantul L.M.A. împotriva

Deciziei nr. 217C din 28 martie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă,

minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.

În drept, potrivit art. 281

2

alin.

(1) C. proc. civ., dacă, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe

asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, se poate cere completarea

hotărârii, în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau

recurs împotriva acelei hotărâri, iar, în cazul hotărârilor date în fond, după

casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Din interpretarea acestui text legal, rezultă

că încuviințarea unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este

admisibilă exclusiv, atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui

capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau

incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la

un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care

trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost

învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată (a se vedea,

sub aspectul încălcării art. 6 parag. 1 din Convenție, cauza Rotaru împotriva

României, Hotărârea din 29 martie 2000).

Omisiunea instanței de a se pronunța cu

privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor

reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate

pronunța, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.

Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie

regula conform căreia „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere,

să plătească cheltuielile de judecată".

Dreptul la acordarea cheltuielilor de

judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și

are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a

procesului.

Acest drept este recunoscut părții și atunci

când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanța a omis să se pronunțe

asupra lor.

În speță, Înalta Curte constată că, prin

concluziile scrise depuse de petenți la termenul de judecată din 5 aprilie 2012,

aceștia au solicitat suma de 300 RON cheltuieli de judecată în recurs,

reprezentând onorariu de avocat, solicitare a cărei soluționare nu se regăsește

în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri.

Or, asupra cheltuielilor de judecată,

instanța trebuie să se pronunțe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât

acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.

Față de soluția adoptată asupra recursului

declarat de reclamant și de solicitarea formulată de intimați de acordare a cheltuielilor

de judecată, devin astfel incidente în cauză dispozițiile art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., privind obligarea părții care a căzut în pretenții la plata

cheltuielilor de judecată, solicitate și dovedite de partea adversă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va

admite cererea petenților și va dispune completarea dispozitivului menționate,

în sensul obligării recurentului-reclamant, ca parte căzută în pretenții, la

plata sumei de 300 RON, cheltuieli de judecată în recurs către intimații-pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea de completare a dispozitivului

Deciziei civile nr. 2972 din 3 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția I civilă, formulată de petenții Primăria Municipiului Constanța și

Primarul Municipiului Constanța.

Dispune completarea dispozitivului Deciziei

civile nr. 2972 din 3 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, în sensul că se va trece mențiunea "obligă reclamantul L.M.A. la

plata către pârâții Primăria Municipiului Constanța și Primarul Municipiului

Constanța a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată".

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai

2012.

Procesat

de GGC - AZ