ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7004/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 4396 din 14 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul A.C. împotriva Deciziei civile nr. 308 C din 23 mai 2011 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale. La data de 17 iunie 2012, petentul Primarul municipiului Constanța a formulat cerere de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4396 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 281 2 alin. (3) C. proc. civ. În motivarea cererii, petentul a arătat că instanța a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată, în sensul obligării recurentului la plata acestora.

Arată că prin fax au fost transmise delegația avocațială, chitanța, dar și concluzii scrise, prin care s-a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 300 RON. Cererea de completare a dispozitivului urmează a fi respinsă pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 281 2 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere completarea hotărârii dacă "instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale". Alin. (3) al aceluiași articol prevede aceste prevederi se aplică și apărătorilor părților, cu privire la drepturile lor. La filele x - y dosar se află concluziile formulate de avocat L.D., apărător al petentului, precum și delegația avocațială și chitanța reprezentând onorariul apărătorului, transmise prin fax la data de 12 iunie 2012, fără a purta mențiunea conformării cu originalul.

În speță, conform practicalei Deciziei nr. 4396 din 14 iunie 2012, la acel termen, apărătorul petentului nu a răspuns la apelul nominal făcut în cauză. O componentă a cheltuielilor de judecată este constituită din onorariile de avocat, care se stabilesc pe baza reglementării cuprinse în Legea nr. 51/1998. Este adevărat că raportul juridic dintre avocat și clientul său (părțile contractului de asistență juridică) nu poate fi controlat în mod direct de către nici un organ al statului, însă în situația aplicării dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., acest raport nu este stânjenit în nici un mod, deoarece activitatea instanței nu stânjenește executarea contractului de asistență juridică - reglementat de Legea nr. 51/1995 - ea fiind limitată la stabilirea cheltuielilor de judecată și nu la neacordarea onorariului avocatului.

Însă, în cadrul operației de determinare a cheltuielilor de judecată, instanța va analiza în ce măsură cheltuielile făcute de partea care a câștigat procesul sunt justificate. Astfel, taxele judiciare de timbru, potrivit art. 35 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, fac dovada achitării acestora numai în măsura în care la dosarul cauzei a fost depus originalul sau copia conformă cu originalul a chitanței reprezentând taxa judiciară de timbru. În continuare, justificarea onorariilor experților se face tot prin depunerea la dosarului cauzei a originalului reprezentând chitanța prin care a fost achitat acest onorariu.

În ceea ce privește onorariile de avocat, acestea se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume. Justificarea acestui raționament are în vedere că, în raport de actele justificative ale plăților efectuate, instanța va acorda cheltuielile de judecată, iar dispozitivul hotărârii poate fi pus în executare silită în ceea ce privește aceste cheltuieli.

Revenind la speța de față, Înalta Curte constată că pentru justificarea cheltuielilor reprezentând onorariu de avocat, petentul a depus în fața instanței de recurs o copie transmisă prin fax a chitanței din 8 septembrie 2011. În raport de această situație de fapt, Înalta Curte constată că cererea de completare a dispozitivului cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată nu poate fi primită, în condițiile în care justificarea acestor cheltuieli a fost făcută cu o xerocopie a chitanței, și nu cu originalul acesteia. Față de toate considerentele reținute, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 281 2 alin. (1) și (3) C. proc. civ., ceea ce impune respingerea cererii formulate de petent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de lămurire a dispozitivului Deciziei nr. 4396 din 14 iunie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petentul PRIMARUL

MUNICIPIULUI CONSTANȚA.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA