ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2447/2011

Asupra recursului

penal de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25 din 18 ianuarie

2011 a Tribunalului Arad, secția penală, a fost condamnat inculpatul I.N.l. în

baza art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și 320

1

alin. (7) C. proc. pen. la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

S-au aplicat

dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut

starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata

reținerii și arestării preventive de la 27 septembrie 2010, la zi.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut în fapt că în seara zilei de 22 septembrie

2010, inculpatul I.N.l., împreună cu inculpații U.L. și C.l.D., au consumat o

cantitate mare de bere împreună cu victima A.S.F., iar în jurul orelor 21 cele

patru persoane s-au deplasat la locuința lui C.D.l. unde au continuat să

consume băuturi alcoolice.

La un moment dat,

victima a început să se certe cu inculpatul C.l.D., inculpatul I.N.l. a

intervenit lovind victima cu palma peste față. După aceasta, victima a început

să se certe cu inculpatul U.L. care a prins-o de gât și a aruncat-o în pat.

După aceasta,

inculpații au lovit victima cu pumnii și picioarele mai ales în zona capului și

în zona toraco-abdominală, până când victima a căzut la podea. După ce victima

s-a ridicat cu mare greutate, inculpatul C.D.l. a lovit victima cu un scaun în

cap iar inculpații I.N.l. și U.L. au continuat să o lovească cu picioarele până

când victima a decedat.

Inculpații au

dezbrăcat victima și au pus pe focul din sobă hainele, după care au aruncat

cadavrul în apa râului Crișul Alb.

Potrivit raportului

medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă ea datorându-se

hemoragiei interne survenită ca urmare a rupturilor de organe interne în cadrul

unui traumatism cranio-toraco-abdominal. Leziunile traumatice s-au putut

produce prin loviri cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare cu sau

între corpuri sau planuri dure, existând legătură directă de cauzalitate între

leziunile traumatice constatate și deces.

Situația de fapt a

fost stabilită în baza procesului-verbal de constatare întocmit la locul faptei

și la locul găsirii cadavrului victimei, a actului medico-legal arătat și a

declarațiilor martorilor C.M., Ț.I. și A.P.P., ascultați la urmărirea penală.

Ca urmare, potrivit

art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. a dispus condamnarea

inculpatului care a beneficiat de o reducere cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege.

Curtea de Apel

Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 42/A din 24 februarie 2011 a

respins apelurile declarate de partea civilă A.L.F. și de inculpatul I.N.I.,

împotriva hotărârii primei instanțe, considerând întemeiate criticile formulate

în sensul greșitei individualizări a pedepsei și solicitările de majorare și

respectiv de reducere a pedepsei principale aplicate.

Astfel, s-a apreciat

că pedeapsa de 9 ani închisoare corespunde cerințelor art. 72 C. pen., că a

fost stabilită în limitele prevăzute de art. 320: alin. (7) C. proc. pen. și că

nu există temeiuri de modificare a cuantumului ori modalități de executare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs partea civilă A.L.F. și inculpatul I.N.I.

În recursul său

partea civilă a solicitat, în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C.

proc. pen., majorarea pedepsei aplicate inculpatului, susținând că nu au fost

avute în vedere circumstanțele concrete ale cauzei și anume că inculpatul

I.N.I. a fost autorul principal al agresiunii, că fapta a fost cauză în

condițiile agravantei prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. și că după uciderea

victimei, inculpații au încercat să ascundă cadavrul.

La rândul său,

inculpatul, invocând același caz de casare, a susținut că pedeapsa aplicată

este prea severă și a solicitat reducerea acesteia sub minimul legal prin recunoașterea

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și aplicarea art. 86

1

din același cod.

Examinând hotărârea atacată în baza criticilor

formulate, Curtea constată neîntemeiate recursurile declarate.

Din analiza actelor

dosarului rezultă că instanțele au stabilit corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului cu săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174

C. pen., comisă în condițiile circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit.

a) C. pen.

Probele administrate

în cauză au confirmat că pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui

conflict spontan, inculpatul I.N.l. și alți doi inculpați, în realizarea

intenției lor de a ucide, au aplicat victimei A.S.F., multiple și intense

lovituri în zone vitale - cap și torace - cu pumnii și picioarele, precum și cu

obiecte contondente care i-au produs victimei leziuni grave, incompatibile cu

viața, iar după decesul victimei au aruncat cadavrul dezbrăcat în apele râului

Crișul Alb.

Ca atare, inculpatul

și ceilalți doi făptuitori, lovind concomitent victima printr-o acțiune

simultană și conjugată, sunt coautori la infracțiunea de omor prevăzută de art.

174 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen.

Inculpatul recurent a

recunoscut săvârșirea faptei și în condițiile art. 320

1

alin. (1) și

(7) C. pen., limitele pedepsei prevăzute de lege au fost reduse cu o treime,

stabilindu-se pedeapsa de 9 ani închisoare.

Se mai constată că

această pedeapsă este conformă cu dispozițiile art. 72 C. pen., ea reflectând

pericolul social grav al faptei și împrejurările săvârșirii ei. Totodată ea

ține seama și de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale și a

recunoscut vinovăția în comiterea, împreună cu ceilalți inculpați, a agresiunii

care a avut drept consecință moartea victimei.

Pedeapsa astfel

stabilită este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și

reintegrarea lui în societate.

Întrucât au fost

respectate dispozițiile legale evocate referitoare la individualizarea pedepsei

și cele privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, iar din examinarea

actelor dosarului nu rezultă împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen.

care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal și aplicarea

dispozițiilor art. 86

1

din același cod, ori împrejurări care să

justifice majorarea pedepsei, Curtea consideră neîntemeiate criticile din

recursurile declarate de partea civilă și de inculpat în baza art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Față de cele ce

preced, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în

baza art. 385

15

pct. 1, lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același

cod, urmează a respinge recursurile declarate de partea civilă A.L.F. și de

inculpatul I.N.l., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din

pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 27

septembrie 2010 la 20 iunie 2010 și se va stabili ca onorariul parțial de 100

RON pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales

să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.L.F. și de inculpatul

I.N.l. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 24 februarie 2011 a Curții de

Apel Timișoara, secția penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27

septembrie 2010 la 20 iunie 2011.

Obligă recurentul

inculpat I.N.l. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurenta

parte civilă A.L.F. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică azi, 20 iunie 2011.