ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2447/2011

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 25 din 18 ianuarie 2011 a Tribunalului Arad, secția penală, a fost condamnat inculpatul I.N.l. în baza art. 174 alin. (1) cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. și 320 1 alin. (7) C. proc. pen. la 9 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. S-au aplicat dispozițiile art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 27 septembrie 2010, la zi. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în fapt că în seara zilei de 22 septembrie 2010, inculpatul I.N.l., împreună cu inculpații U.L.

și C.l.D., au consumat o cantitate mare de bere împreună cu victima A.S.F., iar în jurul orelor 21 cele patru persoane s-au deplasat la locuința lui C.D.l. unde au continuat să consume băuturi alcoolice. La un moment dat, victima a început să se certe cu inculpatul C.l.D., inculpatul I.N.l. a intervenit lovind victima cu palma peste față. După aceasta, victima a început să se certe cu inculpatul U.L. care a prins-o de gât și a aruncat-o în pat. După aceasta, inculpații au lovit victima cu pumnii și picioarele mai ales în zona capului și în zona toraco-abdominală, până când victima a căzut la podea. După ce victima s-a ridicat cu mare greutate, inculpatul C.D.l. a lovit victima cu un scaun în cap iar inculpații I.N.l.

și U.L. au continuat să o lovească cu picioarele până când victima a decedat. Inculpații au dezbrăcat victima și au pus pe focul din sobă hainele, după care au aruncat cadavrul în apa râului Crișul Alb. Potrivit raportului medico-legal de necropsie, moartea victimei a fost violentă ea datorându-se hemoragiei interne survenită ca urmare a rupturilor de organe interne în cadrul unui traumatism cranio-toraco-abdominal. Leziunile traumatice s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure, precum și prin comprimare cu sau între corpuri sau planuri dure, existând legătură directă de cauzalitate între leziunile traumatice constatate și deces. Situația de fapt a fost stabilită în baza procesului-verbal de constatare întocmit la locul faptei și la locul găsirii cadavrului victimei, a actului medico-legal arătat și a declarațiilor martorilor C.M., Ț.I.

și A.P.P., ascultați la urmărirea penală. Ca urmare, potrivit art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. a dispus condamnarea inculpatului care a beneficiat de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin Decizia penală nr. 42/A din 24 februarie 2011 a respins apelurile declarate de partea civilă A.L.F. și de inculpatul I.N.I., împotriva hotărârii primei instanțe, considerând întemeiate criticile formulate în sensul greșitei individualizări a pedepsei și solicitările de majorare și respectiv de reducere a pedepsei principale aplicate. Astfel, s-a apreciat că pedeapsa de 9 ani închisoare corespunde cerințelor art. 72 C. pen., că a fost stabilită în limitele prevăzute de art. 320: alin. (7) C. proc.

pen. și că nu există temeiuri de modificare a cuantumului ori modalități de executare. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă A.L.F. și inculpatul I.N.I. În recursul său partea civilă a solicitat, în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., majorarea pedepsei aplicate inculpatului, susținând că nu au fost avute în vedere circumstanțele concrete ale cauzei și anume că inculpatul I.N.I. a fost autorul principal al agresiunii, că fapta a fost cauză în condițiile agravantei prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. și că după uciderea victimei, inculpații au încercat să ascundă cadavrul. La rândul său, inculpatul, invocând același caz de casare, a susținut că pedeapsa aplicată este prea severă și a solicitat reducerea acesteia sub minimul legal prin recunoașterea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

și aplicarea art. 86 1 din același cod. Examinând hotărârea atacată în baza criticilor formulate, Curtea constată neîntemeiate recursurile declarate. Din analiza actelor dosarului rezultă că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului cu săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen., comisă în condițiile circumstanței agravante prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. Probele administrate în cauză au confirmat că pe fondul consumului de băuturi alcoolice și al unui conflict spontan, inculpatul I.N.l. și alți doi inculpați, în realizarea intenției lor de a ucide, au aplicat victimei A.S.F., multiple și intense lovituri în zone vitale - cap și torace - cu pumnii și picioarele, precum și cu obiecte contondente care i-au produs victimei leziuni grave, incompatibile cu viața, iar după decesul victimei au aruncat cadavrul dezbrăcat în apele râului Crișul Alb.

Ca atare, inculpatul și ceilalți doi făptuitori, lovind concomitent victima printr-o acțiune simultană și conjugată, sunt coautori la infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. Inculpatul recurent a recunoscut săvârșirea faptei și în condițiile art. 320 1 alin. (1) și (7) C. pen., limitele pedepsei prevăzute de lege au fost reduse cu o treime, stabilindu-se pedeapsa de 9 ani închisoare. Se mai constată că această pedeapsă este conformă cu dispozițiile art. 72 C. pen., ea reflectând pericolul social grav al faptei și împrejurările săvârșirii ei. Totodată ea ține seama și de persoana inculpatului care nu posedă antecedente penale și a recunoscut vinovăția în comiterea, împreună cu ceilalți inculpați, a agresiunii care a avut drept consecință moartea victimei.

Pedeapsa astfel stabilită este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, constrângerea și reeducarea inculpatului și reintegrarea lui în societate. Întrucât au fost respectate dispozițiile legale evocate referitoare la individualizarea pedepsei și cele privind judecata în cazul recunoașterii vinovăției, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen. care să justifice coborârea pedepsei sub minimul legal și aplicarea dispozițiilor art. 86 1 din același cod, ori împrejurări care să justifice majorarea pedepsei, Curtea consideră neîntemeiate criticile din recursurile declarate de partea civilă și de inculpat în baza art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen. Față de cele ce preced, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1, lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge recursurile declarate de partea civilă A.L.F. și de inculpatul I.N.l., cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat. Se va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive de la 27 septembrie 2010 la 20 iunie 2010 și se va stabili ca onorariul parțial de 100 RON pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă A.L.F. și de inculpatul I.N.l. împotriva Deciziei penale nr. 42/A din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 27 septembrie 2010 la 20 iunie 2011. Obligă recurentul inculpat I.N.l. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenta parte civilă A.L.F. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2011.