ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5685/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantele O.N.C., T.C.L. și G.V., funcționari

publici în cadrul Agenției Naționale pentru Romi, au chemat în judecată această

pârâtă, solicitând obligarea sa la plata sumelor de bani reprezentând:

în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare

în procent de 25% din salariul de bază, drepturi prevăzute de art. 31 alin. (1)

lit. c), d) din Legea nr. 188/1999, retroactiv (din data de 04 decembrie 2007 pentru

prima reclamantă, 08 august 2005 pentru a doua, și 23 august 2005 pentru a treia)

și până la data pronunțării hotărârii, sume actualizate cu indicele de inflație

de la data nașterii dreptului până la data efectuării plății efective, pentru fiecare;

în procent de 25% din salariul de bază și suplimentul corespunzător treptei de salarizare

în procent de 25% din salariul de bază, calculate și plătite, începând cu data pronunțării

hotărârii și în continuare, până la încetarea raporturilor de muncă.

În motivarea acțiunii,

reclamantele au arătat că deși potrivit art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea

nr. 188/1999, beneficiază de aceste suplimente, până în prezent nu au beneficiat

efectiv de ele, aplicarea acestor dispoziții fiind suspendate prin O.U.G. nr. 92/2004,

O.U.G. nr. 2/2004, iar pentru anii 2007-2008, această suspendare nu a mai operat,

totuși în mod nelegal le-a fost restrâns exercițiul acestui drept.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

757 din 25 februarie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantele

O.N.C., T.C.L. și G.V.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut că textele de lege indicate de reclamante reglementează

doar o vocație în privința obținerii suplimentului postului și suplimentului corespunzător

treptei de salarizare, iar nu drepturi care să poată fi exercitate efectiv.

Împotriva acestei sentințe

considerată nelegală și netemeinică au declarat recurs reclamantele.

Recurentele au susținut,

în esență, că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întrucât

art. 31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor

publici prevede un drept concret la un salariu compus din salariul de bază, sporul

pentru vechime în muncă; suplimentul postului și suplimentul gradului, iar nu doar

vocația de a obține un salariu format din toate cele 4 element indicate în textul

de lege.

Au mai susținut și faptul

că nestabilirea unor criterii concrete de determinare a cuantumului drepturilor

salariale încalcă caracterul de stat de drept prevăzut de art. 1 alin. (3) din Constituția

României, cât și art. 44 din Constituție și a art. 1 din Protocolul adițional

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Lipsa caracterului cert

al creanței, susțin recurentele, nu este de natură să ducă la concluzia că nu ar

avea un „bun” în înțelesul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană

a Drepturilor Omului.

Examinând cauza și sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Într-adevăr, potrivit

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 (art. 29, în forma inițială a legii), republicată,

cu modificările și completările ulterioare, pentru activitatea desfășurată, funcționarii

publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul pentru vechime

în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Același articol prevede, la alin. (3), că salarizarea funcționarilor publici se

face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de

salarizare pentru funcționarii publici.

Prin art. 3 din O.G.

nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor

drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind

sistemul unitar de salarizare, s-a prevăzut că „Gestiunea sistemului de salarizare

a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu

încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit

legii”.

Or, în raport cu aceste

din urmă dispoziții legale și în lipsa unui act normativ privind salarizarea unitară

a funcționarilor publici, în mod corect a reținut instanța de fond că nu există

bază legală pentru cuantificarea și acordarea suplimentului postului și a suplimentului

corespunzător treptei de salarizare.

Într-adevăr, pentru a

fi posibilă calcularea acestor două componente ale salariului funcționarilor publici,

este necesară, așa cum corect a reținut și instanța de fond, fie adoptarea unui

act normativ cu forță juridică de lege, fie adoptarea de către Guvern a unei hotărâri

emise în executarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 188/1999.

Așadar, în condițiile

în care nu este, încă, reglementată modalitatea de calcul a celor două suplimente

la salariul de bază, suntem în prezența unui drept virtual, ceea ce presupune că

acordarea acestor drepturi bănești ar însemna obligarea autorității ori a instituției

publice angajatoare la plata unor sume imposibil de calculat și, în consecință,

pronunțarea unei hotărâri nesusceptibile de executare.

Pentru motivele arătate,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată ca fiind temeinică

și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de O.N.C., T.C.L. și G.V. împotriva sentinței civile nr. 757 din 25 februarie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2009.