ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2767/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Prin sentința
penală nr. 155 din 09 aprilie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală,
a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, a fost
recunoscută sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria
orașului Nagykanisza în Dosarul nr. 7 B.506/2010/21 rămasă definitivă prin decizia
penală pronunțată la data de 03 iunie 2011 în Dosarul nr. Bf.198/2011/8 emisă de
Tribunalul Județean Zala cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare
aplicate condamnaților K.I., K.M. și K.L. și la pedepsele accesorii aplicate fiecăruia
constând în interzicerea exercitării drepturilor de a deține o funcție publică,
de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară și de a
nu accepta nicio funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și
fundații publice, pe perioada de 4 ani.
S-a dispus transferarea
condamnaților K.I., K.M., și K.L., în vederea executării pedepselor de câte 4 ani
închisoare într-un penitenciar din România.
S-a dedus din
pedepsele condamnaților perioada executată de fiecare dintre aceștia de la 18
iulie 2010 la zi.
S-a dispus ca
onorariile apărătorilor din oficiu în cuantum de câte 320 RON să fie suportate din
fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța
această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sesizarea
formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, înregistrată pe rolul
instanței în data de 22 decembrie 2011 sub nr. 10960/2/2011, în conformitate cu
dispozițiile art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată,
s-a solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale din data
de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza, în Dosarul
nr. 7B.506/2010/21, rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de
03 iunie 2011 în Dosarul nr. Bf.198/2011/8, emisă de Tribunalul Județean Zala, privind
pe persoanele condamnate K.I., K.M. și K.L. și transferarea acestora într-un penitenciar
din România pentru continuarea executării pedepsei.
Prin adresa din
15 noiembrie 2011 Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare
Judiciară a transmis în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 302/2004 rep., cererea
formulată de Ministerul Ungar al Justiției prin care s-a solicitat transferarea
persoanelor condamnate K.I., K.M., în prezent deținute în Penitenciarul Kalocsa
din Republica Ungaria și K.L., în prezent deținut în Penitenciarul Sopronkohida
din Republica Ungaria, într-un penitenciar din România în vederea continuării executării
pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de către instanțele din statul solicitant.
Cererea formulată
de autoritățile ungare a fost însoțită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2
din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg
în anul 1983, respectiv copia certificată pentru conformitate de pe hotărârea de
condamnare, de pe dispozițiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării
deja executate, declarațiile prin care persoanele condamnate au consimțit la transferarea
într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.
În urma verificărilor
efectuate, Ministerul Administrației și Internelor - Direcția pentru Evidența Persoanelor
și Administrarea Bazelor de Date, a comunicat prin adresele din data de 12
decembrie 2011, următoarele:
- K.L. (fost G.);
- K.I.;
- K.M.;
Din adresele
din 07 decembrie 2011, din 07 decembrie 2011, din 12 decembrie 2011 ale Ministerului
Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte au rezultat următoarele:
numitul K.L. este cetățean român și este titularul pașaportului, eliberat de Serviciul
Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului
Covasna la data de 06 noiembrie 2000; numita K.I. este cetățean român și este titulara
pașaportului, eliberat de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența
Pașapoartelor Simple al județului Covasna la data de 25 octombrie 2001 și numita
K.M. este cetățean român și este titulara pașaportului, eliberat de Serviciul Public
Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului Covasna
la data de 22 ianuarie 2003.
S-a constatat
astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra
transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din
Legea nr. 302/2004 republicată.
Din informațiile
și documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenției europene
asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983,
a rezultat că, prin sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria
orașului Nagykanisza, în Dosarul nr. 7B.506/2010/21, rămasă definitivă prin decizia
penală pronunțată la data de 03 iunie 2011 în Dosarul nr. Bf.198/2011/8, emisă de
Tribunalul Județean Zala, numiții K.I., K.M. și K.L., au fost condamnați la o pedeapsă
de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, prev. de
art. 321 alin. (1)-(3) lit. c) din C. pen. Ungar.
Sentința penală
din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza, în Dosarul
nr. 7B.506/2010/21 cu modificările cuprinse în decizia penală pronunțată la data
de 03 iunie 2011 în Dosarul nr. Bf.198/2011/8, emisă de Tribunalul Județean Zala
a rămas definitivă la data de 03 iunie 2011, astfel încât este îndeplinită condiția
prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor
condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Referitor la situația
executării pedepsei, s-a constatat din examinarea sentinței de condamnare că numiții
K.I., K.M. și K.L., au fost reținuți din data de 18 iulie 2010 până la data de 21
iulie 2010, iar din data de 21 iulie 2010 au fost arestați preventiv. Din conținutul
deciziei penale pronunțată în dosarul penal nr. Bf.198/2011/8 de Tribunalul Județean
Zala a rezultat că durata condamnării se împlinește la data de 17 iulie 2014. În
consecință, este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană
asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg și art. 143
lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În fapt, prin
sentința de condamnare s-a reținut că K.I., K.M. și K.L. au săvârșit o infracțiune
de tâlhărie.
Astfel, în data
de 18 iulie 2010 K.I., K.M. și K.L. au pătruns fără drept în locuința părții vătămate
G.F. din localitatea N. unde prin acte de violență - lovituri cu pumnul la nivelul
capului - i-au sustras o geantă de culoare neagră. În urma agresiunii partea vătămată
a suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare până la opt zile de îngrijiri
medicale
Examinând materialul
cauzei s-a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de
art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 3 pct. 1 lit. e) din
Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg,
faptele reținute în sarcina numiților K.I., K.M. și K.L. având corespondent în legislația
penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor de tâlhărie prev.
de art. 211 alin. (1), alin. (2
1
) lit. a), c) C. pen., pedepsită cu închisoarea
de la 7 la 20 de ani, și violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2)
C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 3 la 10 ani, aflate în concurs real prev.
de art. 33 lit. a) C. pen.
Conform
proceselor-verbale din data de 09 august 2011 și procesului-verbal din data de 25
august 2011, numiții K.I., K.M. și K.L. au consimțit la transferarea lor într-un
penitenciar din România fiind astfel îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit.
d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor consemnate adoptată la
Strasbourg și art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată.
Din analiza actelor
dosarului, Curtea de Apel a constatat îndeplinirea condițiilor pentru recunoaștere
prevăzute de art. 131 și condițiilor pentru transfer prevăzute de art. 143 din Legea
nr. 302/2004 republicată.
Astfel, având
în vedere că România și-a asumat printr-un tratat internațional la care este parte
obligația recunoașterii hotărârii penale pronunțate în străinătate (Convenția europeană
a transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg la 21 martie 1983 fiind
ratificată prin Legea nr. 76 din 12 iulie 1996), persoanelor condamnate le-a fost
respectat dreptul la un proces echitabil, pedeapsa aplicată nu a fost pronunțată
pentru o infracțiune politică sau militară, hotărârea pronunțată în străinătate
respectă ordinea publică a statului român și produce efecte juridice în România,
de asemenea, nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare
pentru aceleași fapte a persoanelor condamnate în România sau într-un alt stat,
care a fost recunoscută în România, Curtea a dispus recunoaștere sentinței penale
din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza în Dosarul
nr. 7B.506/2010/21 rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la data de 03
iunie 2011 în Dosarul nr. Bf.198/2011/8 emisă de Tribunalul Județean Zala.
Având în vedere
că prin sentința penală de condamnare autoritățile judiciare ungare nu au precizat
expres exercițiul căror drepturi le este interzis condamnaților ca pedepse accesorii
pe durata executării pedepsei, Curtea a solicitat relații suplimentare. Din răspunsul
trimis de către autoritatea centrală a statului de condamnare, Curtea a apreciat
că pedepsele accesorii aplicate condamnaților prevăzute în C. pen. al Ungariei însoțesc
de drept pedeapsa închisorii, însă a dispus recunoașterea doar a celor care sunt
compatibile cu legislația română, respectiv cele menționate în art. 62 alin.
(2) lit. b)-d), care s-ar circumscrie pedepselor accesorii prev. de art. 71-64
lit. a) teza a II-a și b) C. pen. român.
De asemenea, având
în vedere că persoanele condamnate sunt cetățeni români, hotărârea pronunțată în
străinătate este definitivă, la data primirii cererii de transfer, fiecare dintre
condamnați mai are de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, au consimțit
să fie transferați pentru executarea restului de pedeapsă într-un penitenciar din
România, iar fapta care a atras condamnarea constituie infracțiune potrivit legii
române, Curtea a dispus transferul persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. în
vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare într-un penitenciar din România.
Întrucât condamnații
au fost reținuți în perioada 18 iulie 2010-21 iulie 2011 și arestați din data de
21 iulie 2011, Curtea, în baza art. 15 din Legea nr. 302/2004 republic., a dedus
perioada executată până în acest moment, de la 18 iulie 2010 la zi, pentru fiecare
condamnat în parte.
Față de dispozițiile
art. 16 alin. (1) și art. 169 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare
au rămas în sarcina statului român.
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, invocând
cazul de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
În acest sens s-a arătat că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor
art. 195 C. proc. pen., în condițiile în care, prin încheierea de îndreptare a erorii
materiale din 11 aprilie 2012 a dispus transferul și în vederea executării pedepselor
accesorii dispuse prin hotărârea statului de condamnare, arătându-se că în cauză
nu era incidență procedura îndreptării erorii materiale.
Pe de altă parte
s-a arătat că instanța de fond a procedat în mod greșit atunci când a recunoscut
doar o parte din pedepsele accesorii aplicate prin sentința penală din data de 04
aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza în Dosarul nr. 7B.506/2010/21,
în cauză impunându-se recunoașterea în integralitate a sentinței statului de condamnare
și conversiunea pedepselor accesorii.
Analizând sentința
recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele
de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 385
6
alin. (3) C. proc.
pen. Înalta Curte constată că recursul este întemeiat.
Astfel cum rezultă
din actele dosarului, prin sentința penală nr. 155 din 09 aprilie 2012, Curtea de
Apel București a dispus transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M. și K.L. numai
în vederea executării pedepsei principale de câte 4 ani închisoare.
Ulterior, prin
încheierea de ședință din data de 11 aprilie 2012, în temeiul art. 195-196 C.
proc. pen. s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivul
sentinței, în sensul că se dispune transferarea persoanelor condamnate K.I., K.M.
și K.L. în vederea executării pedepselor de câte 4 ani închisoare și a pedepselor
accesorii aplicate fiecărui condamnat constând în interzicerea exercitării drepturilor
de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de
reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcție în organizații non-guvernamentale,
organisme publice și fundații publice, pe perioada de 4 ani. S-a arătat că, de vreme
ce prin hotărâre s-a recunoscut în integralitate sentința penală pronunțată în străinătate
cu privire la pedepsele principale și accesorii, omisiunea precizării transferului
condamnaților și pentru executarea pedepselor accesorii constituie o vădită eroare
materială.
Înalta Curte reține
că în procedura reglementată de dispozițiile art. 195 C. proc. pen. se îndreaptă
erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural. Astfel cum s-a statuat
în doctrina dar și în practica judiciară, evidența erorii se traduce prin lipsa
oricărui dubiu, neimpunându-se reaprecierea, deliberarea sau exprimarea unei convingeri.
Înalta Curte reține,
de asemenea, că simpla recunoaștere a unei hotărâri nu conduce la transferul în
vederea executării hotărârii, exact în condițiile în care aceasta a fost pronunțată
în străinătate, instanța trebuind să analizeze ulterior, conform art. 159 alin.
(1) din Legea nr. 302/2004 modificată, dacă felul pedepsei aplicate sau durata acesteia
este compatibilă cu legislația română, în caz contrar putând dispune adaptarea acestei
pedepse la cea prevăzută de legea română pentru faptele care au atras condamnarea.
Ca atare, existența
acestui proces de deliberare cu privire la compatibilitatea pedepsei, exclude posibilitatea
calificării omisiunii instanței de a dispune transferul și în vederea executării
pedepselor accesorii ca pe o evidentă eroare materială, aceasta cu atât mai mult,
cu cât, în cauză, era aplicabilă procedura conversiunii condamnării, reglementată
de dispozițiile art. 159 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificată.
În acest sens
se constată că prin sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria
orașului Nagykanisza în Dosarul nr. 7B.506/2010/21 rămasă definitivă prin decizia
penală pronunțată la data de 03 iunie 2011 în Dosarul nr. Bf.198/2011/8 emisă de
Tribunalul Județean Zala cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare
aplicate condamnaților K.I., K.M. și K.L., cu interzicerea exercitării unor drepturi
pe o perioadă de 4 ani.
Din relațiile
înaintate de către autoritățile ungare, rezultă că, în conformitate cu art. 62
C. pen. al Ungariei, orice persoană condamnată la închisoare cu executare pentru
o infracțiune cu premeditare este privat de următoarele drepturi civile: interzicerea
exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui organism de reprezentare
populară, în nici un referendum sau inițiativă populară, de a deține o funcție publică,
de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară, de a nu
accepta nici o funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și fundații
publice, de a nu promova la nici un rang militar, de a nu fi decorate pe plan național
și de a nu li se acorda permisiunea pentru acceptarea de decorații internaționale.
Ca atare, doar
o parte din pedepsele accesorii aplicate prin hotărârea de condamnare a cetățenilor
români K.I., K.M. și K.L. se regăsesc și în legislația română, astfel că, în conformitate
cu dispozițiile art. 159 alin. (1) se impunea conversiunea pedepselor accesorii
aplicate, în pedepsele accesorii prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1)
lit. a) și lit. b) C. pen.
În raport de aceste
considerente, apreciind că procedura prev. de art. 195 nu era incidență în cauză,
omisiunea instanței neputând fi calificată că o eroare materială evidentă,
Înalta Curte va admite recursul parchetului, va casa în parte, sentința penală
nr. 155 din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și,
în totalitate, încheierea de îndreptare a erorii materiale, și rejudecând:
Va recunoaște
sentința penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza
în Dosarul nr. 7B.506/2010/21 rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la
data de 03 iunie 2011 în Dosarul nr. Bf.198/2011/8 emisă de Tribunalul Județean
Zala cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaților
K.I., K.M. și K.L. și la toate pedepsele accesorii aplicate acestora, respectiv
în interzicerea exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui
organism de reprezentare populară, în nici un referendum sau inițiativă populară,
de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de
reprezentare populară, de a nu accepta nici o funcție în organizații non-guvernamentale,
organisme publice și fundații publice, de a nu promova la nici un rang militar,
de a nu fi decorate pe plan național și de a nu li se acorda permisiunea pentru
acceptarea de decorații internaționale pe o perioadă de 4 ani.
Și sub acest aspect
critica parchetului este întemeiată, instanța de fond făcând referire și, implicit
recunoscând doar o parte din pedepsele aplicate prin hotărârea de condamnare (interzicerea
exercitării drepturilor de a deține o funcție publică, de a servi în cadrul organismelor,
comisiilor de reprezentare populară și de a nu accepta nicio funcție în organizații
non-guvernamentale, organisme publice și fundații publice).
Va dispune transferarea
condamnaților K.I., K.M. și K.L., în vederea executării pedepselor de câte 4 ani
închisoare într-un penitenciar din România.
Va dispune conversiunea
pedepselor accesorii anterior recunoscute, în pedepsele accesorii prevăzute de dispozițiile
art. 64 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen., fiind astfel interzise condamnaților
K.I., K.M. și K.L. dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în
funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcției implicând exercițiul autorității
de stat.
Vor fi menținute
celelalte dispoziții ale sentinței, apreciind că, sub celelalte aspecte, hotărârea
primei instanțe este legală și temeinică.
Onorariul de avocat
pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 320 RON, se
va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței penale
nr. 155 din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și
a încheierii de îndreptare a erorii materiale din 11 aprilie 2012, privind pe intimații
condamnați persoane transferabile K.I., K.M. și K.L.
Casează, în parte,
sentința penală nr. 155 din 09 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a
II-a penală și, în totalitate, încheierea de îndreptare a erorii materiale și, rejudecând:
Recunoaște sentința
penală din data de 04 aprilie 2011 pronunțată de Judecătoria orașului Nagykanisza
în Dosarul nr. 7B.506/2010/21 rămasă definitivă prin decizia penală pronunțată la
data de 03 iunie 2011 în Dosarul nr. Bf.198/2011/8 emisă de Tribunalul Județean
Zala cu privire la pedepsele principale de câte 4 ani închisoare aplicate condamnaților
K.I., K.M. și K.L. și la pedepsele accesorii aplicate fiecăruia constând în interzicerea
exercitării drepturilor de a participa la alegerea membrilor unui organism de reprezentare
populară, în nici un referendum sau inițiativă populară, de a deține o funcție publică,
de a servi în cadrul organismelor (comisiilor) de reprezentare populară, de a nu
accepta nici o funcție în organizații non-guvernamentale, organisme publice și fundații
publice, de a nu promova la nici un rang militar, de a nu fi decorate pe plan național
și de a nu li se acorda permisiunea pentru acceptarea de decorații internaționale
pe o perioadă de 4 ani.
Dispune transferarea
condamnaților K.I., K.M. și K.L., în vederea executării pedepselor de câte 4 ani
închisoare într-un penitenciar din România.
Conform art. 159
alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dispune conversiunea pedepselor accesorii anterior
recunoscute, în pedepsele accesorii prevăzute de dispozițiile art. 64 alin. (1)
lit. a) și lit. b) C. pen.
Menține celelalte
dispoziții ale sentinței.
Onorariul de avocat
pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, în sumă de câte 320 RON, se
va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 11 septembrie 2012.