ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3927/2011

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 886 din 17 decembrie 2010, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.V.G. zis „G.” sau „M.”, la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în starea de recidivă prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen. raportat la art. 39 C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 832 din 27 decembrie 2002 a Judecătoriei Lugoj, definitivă prin Decizia penală nr. 504 din 20 mai 2005 a Curții de Apel Timișoara și contopește restul rămas neexecutat de 1236 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa în final o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) teza finală al Legii nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 9 august 2010 la zi.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.V.G.

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.E.I., la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) al Legii nr. 143/2000.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) teza finală al Legii nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 9 august 2010 la zi.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.E.I.

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.A., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu reținerea art. 16 al Legii nr. 143/2000.

În temeiul art. 2 alin. (2) teză finală al Legii nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.A. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 4 C. pen. și cu reținerea art. 16 al Legii nr. 143/2000.

În temeiul art. 3 alin. (2) teza finală al Legii nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit cele două pedepse principale aplicate inculpatului și a aplicat acestuia în final pedeapsa cea mai grea, inculpatul B.A. urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 35 alin. (3) C. pen. a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 24 iunie 2010 la zi.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului B.A.

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.N., la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu reținerea art. 16 al Legii nr. 143/2000.

În temeiul art. 2 alin. (2) teza finală al Legii nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. interzice inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În baza art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.N. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen. și cu reținerea art. 16 al Legii nr. 143/2000.

În temeiul art. 3 alin. (2) teza finală al Legii nr. 143/2000 rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. contopește cele două pedepse principale aplicate inculpatului și a aplicat acestuia în final pedeapsa cea mai grea, inculpatul M.N. urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare.

Pe durata prev. de art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 35 alin. (3) C. pen. a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 24 iunie 2010 la zi.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului M.N.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. (1) al Legii nr. 143/2000 a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantității de heroină rămase în urma efectuării raporturilor de constatare tehnico-științifică, respectiv a cantității de 9880 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O., conform dovezii din 21 iulie 2010.

În temeiul art. 17 alin. (2) al Legii nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea sumei de 1145 euro ridicată de la inculpatul M.N. și a sumei de 795 euro ridicată de la inculpatul B.A. cu ocazia depistări acestora la data de 22 iunie 2010.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen. a menținut măsura sechestrului asigurător în privința sumei de 1145 euro ridicată de la inculpatul M.N. și a sumei de 795 euro ridicată de la inculpatul B.A. cu ocazia depistări acestora la data de 22 iunie 2010, măsură dispusă prin Ordonanța nr. 166/D/P/2010 din data de 25 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

În baza art. 38 C. proc. pen. a disjuns soluționarea cauzei în vederea efectuării cercetării judecătorești privind pe inculpații C.M. și R.I.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul M.V.G. la plata sumei de 9500 RON și inculpații B.E.I., B.A. și M.N. la plata sumei de 3500 RON fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, respectiv: procese-verbale întocmite de lucrătorii de poliție judiciară, procese-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire, acte întocmite de autoritățile bulgare competente, declarațiile martorilor asistenți, rapoartele de constatare tehnico-științifică, proces-verbal de depistare în flagrant a inculpatului B.E.I., planșe foto, recunoașterea după planșa foto, procese-verbale cu notele de redare a convorbirilor telefonice și a convorbirilor audio-video din mediul ambiental, toate coroborate cu declarațiile inculpaților, rezultă că inculpatul B.E.I. la data de 8 august 2010 a preluat cantitatea de 10 kg heroină de la inculpatul B.A. la solicitarea inculpatului M.V.G., cu scopul de a o remite acestuia din urmă, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În sarcina inculpatului B.A. s-a reținut că la data de 22 iunie 2010, la punctul de trecere a frontierei Kapitan Andreevo dintre Turcia și Bulgaria, pe sensul de intrare în Bulgaria, a fost depistat împreună cu inculpatul M.N., în timp ce transportau cantitatea de 10,250 kg (9,9 kg greutate netă) de heroină în autoturismul marca R.L., aparținând inculpatului B.A., în vederea introducerii ulterioare pe teritoriul României.

Reține instanța de fond că faptele comise de inculpații B.A. și M.N., întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (2) teza finală din Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (2) teza finală din Legea nr. 143/2000.

Din concluziile raportului de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză, a rezultat că proba înaintată în cauză este constituită din 9,900 g pulbere care conține heroină cu o concentrație în heroină de 49,69%.

Cu ocazia soluționării în fond a cauzei, la termenul din 13 decembrie 2010, inculpații M.V.G., B.E.I., B.A. și M.N. au solicitat instanței să fie judecați în temeiul disp. art. 320

1

C. proc. pen., respectiv judecata să se desfășoare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și sunt de acord cu acestea.

Reținând vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor reținute în sarcina lor, instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoare, la individualizarea cărora a avut în vedere disp. art. 72 C. pen., cât și prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal prevăzut de lege, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații și M.N., B.E.I. și M.V.G.

Criticile formulate de Parchet au vizat netemeinicia pedepselor aplicate inculpaților în raport de gradul de pericol social ridicat al faptelor comise și modalitatea de comitere a faptelor, solicitând aplicarea unor pedepse într-un cuantum majorat.

Inculpații au solicitat reducerea pedepselor, arătând că față de poziția procesuală manifestată se impune reducerea substanțială a pedepselor și aplicarea unei alte modalități de executare.

Prin Decizia penală nr. 102/A din 1 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații M.N., B.A., B.E.I. și M.V.G., împotriva Sentinței penale nr. 886 din 17 decembrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 45108/3/2010.

A computat arestarea preventivă pentru inculpații M.N. și B.A. din data de 24 iunie 2010 la zi, iar pentru inculpații B.E.I. și M.V.G. din data de 9 august 2010 la zi.

A menținut starea de arest a celor patru inculpați-apelanți.

A obligat cei patru inculpați-apelanți la câte 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

A acordat onorariu avocat oficiu parțial pentru inculpați M.N. și B.E.I. în sumă de câte 25 RON din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul M.V.G. în sumă de 200 RON s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Din considerentele deciziei, rezultă că nu există elemente care să conducă la admiterea apelurilor declarate în cauză, situația de fapt fiind corect reținută de instanța de fond, iar pedepsele aplicate inculpaților, corespund exigențelor reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Nemulțumiți de soluția pronunțată de instanța de apel, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.E.I., B.A. și M.N. împotriva Deciziei penale nr. 102/A din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Recurentul inculpat M.N. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, arătând că deși s-au reținut disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pedeapsa aplicată este prea mare în raport cu circumstanțele reale și personale ale comiterii faptei, respectiv a avut o atitudine sinceră și de regret a faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o contribuție minimă la comiterea faptei.

Inculpatul B.A. a solicitat reducerea pedepsei aplicate în sensul diminuării acesteia și schimbarea modalității de executare, respectiv suspendarea condiționată sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Arată recurentul inculpat că față de atitudinea procesuală manifestată de recunoaștere a faptei, deși beneficiază de disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum și de disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au dat consistența necesară acestor texte de lege în sensul aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mic.

La fel și recurentul inculpat B.E.I. a criticat decizia penală atacată pentru netemeinicia pedepsei aplicate pe care o consideră prea aspră, în raport de atitudinea sinceră adoptată pe parcursul procesului penal, nu este recidivist, este căsătorit, absolvent de studii superioare, toate aceste circumstanțe personale pozitive, fiind suficiente pentru aplicarea unei pedepse mai blânde.

În recursurile lor inculpații invocă cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor la pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Criticile formulate de inculpați nu sunt fondate.

Analizând decizia penală recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., care reglementează dreptul instanței de recurs de a examina cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpații M.N. B.A. și B.E.I., nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Înalta Curtea apreciază că instanța de fond a realizat o analiză eficientă și completă a întregului material probator administrat în cauză, stabilind o situație de fapt în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, faptele reținute în sarcina inculpaților au fost corect încadrate juridic, în mod just apreciind că se impune tragerea la răspundere penală a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Întrucât inculpații au recunoscut faptele și și-au exprimat voința de a beneficia de disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., instanța de fond a pășit la soluționarea cauzei în procedura simplificată reglementată de disp. art. 320

1

alin. (1) C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției.

Cu privire la criticile formulate de inculpați cu referire strictă la netemeinicia pedepselor aplicate apreciază Înalta Curte că nu sunt întemeiate și nu pot determina adoptarea unei soluții diferite de cea adoptată de instanța de fond și menținută și de instanța de prim control judiciar.

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere și a dat eficiența necesară tuturor criteriilor de individualizare a pedepselor, motivând amplu și convingător atât cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, cât și modalitatea de executare.

Astfel, instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, dedus atât din natura faptelor comise, respectiv trafic de droguri de mare risc, precum și infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc în cazul inculpaților B.A. și M.N., cât și din cantitatea foarte mare de droguri traficată de aproximativ 10 kg.

Este adevărat că inculpații beneficiază de circumstanțe personale pozitive, fiind la primul conflict cu legea penală, a avut o conduită procesuală de sinceritate și regret a faptelor comise, însă instanța de fond a dat eficiența necesară acestor împrejurări coborând cuantumul pedepselor sub limita minimă specială prevăzută de lege, aplicând disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Poziția sinceră manifestată de inculpați nu poate, prin ea însăși, să determine un regim sancționator mai blând, neputând fi omisă gravitatea deosebită a faptelor, ea reprezentând cel mult o asumare a faptelor comise, cât și a consecințelor acestora.

De asemenea și lipsa antecedentelor penale a contribuit la stabilirea unor pedepse într-un cuantum redus, dar nici această împrejurare nu poate determina, în continuare o situație și mai favorabilă inculpaților, lipsa antecedentelor penale fiind o stare normală a oricărei persoane.

Inculpații B.A. și M.N. au beneficiat de aplicarea disp. art. 16 C. pen., ei colaborând cu organele de anchetă la descoperirea și sancționarea unor fapte similare, însă instanța de fond a acordat eficiență acestei cauze de reducere a pedepsei, condamnându-i la pedepse într-un cuantum mult mai redus în comparație cu inculpatul B.E.I., care nu a beneficiat de aceste dispoziții legale.

Inculpatul B.E.I., invocă în susținerea recursului său faptul că are studii superioare însă apreciază Înalta Curte că această împrejurare nu îi poate crea o situație mai favorabilă, tocmai această stare de fapt trebuia să-l determine să adopte un alt comportament, demn de un absolvent al unei instituții de învățământ superior, în strictă concordanță cu ordinea de drept și respect față de semeni.

Natura și gravitatea faptelor comise de inculpați impun aplicarea unui regim sancționator, apt să contribuie la atingerea funcției educative și coercitive a pedepselor, astfel cum sunt reglementate de disp. art. 52 C. pen.

De asemenea și funcția de exemplaritate a pedepsei trebuie să fie îndeplinită și consideră Înalta Curte că este îndeplinită în cauza dedusă judecății, pentru a descuraja comiterea acestui gen de infracțiuni care, oricum au luat o amploare deosebită.

Înalta Curte apreciată că nu există motive care să conducă la diminuarea sancțiunii penale, pedepsele aplicate inculpaților, fiind în măsură să conducă la reeducarea inculpaților în sensul formării unei atitudini corecte față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială.

Față de toate argumentele prezentate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. va computa prevenția inculpaților B.A. și M.N. de la 24 iunie 2010 la 4 noiembrie 2011, iar pentru inculpatul B.E.I. de la 9 august 2010 la 4 noiembrie 2011.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.N., B.A. și B.E.I. împotriva Deciziei penale nr. 102/A din 1 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților M.N. și B.A., durata reținerii și arestării preventive de la 24 iunie 2010 la 4 noiembrie 2011.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.E.I., durata reținerii și arestării preventive de la 9 august 2010 la 4 noiembrie 2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2011.