ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1512/2010

Deliberând asupra recursului penal de față, constată următoarele; Prin Sentința penală nr. 585/F din 9 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, față de inculpatul V.F. a fost pronunțată următoarea sentință: În baza dispozițiilor art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) combinat cu art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul V.F. - cetățean român, studii 10 clase, căsătorit, doi copii minori, ocupație - instalator sanitar la SC A.N. SA, la o pedeapsa de 5 ani închisoare. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și raportat la art. 20, art. 174 - 175 lit. i) combinat cu art. 176 lit. b) C. pen.

a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis acestuia exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. S-a constatat că părțile vătămate N.G., C.D. și B.M. nu au pretenții civile față de inculpat. Conform art. 14 și 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 515.680 ROL, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la achitarea debitului către partea civilă S.C.U., reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părții vătămate N.G.

Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul, apeluri care au vizat greșita individualizare a pedepsei aplicate. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., prin Decizia penală nr. 238/A din 13 noiembrie 2009 a respins ca nefondate apelurile formulate împotriva Sentinței penale nr. 585/F din 9 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul fiind obligat să plătească cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul V.F.

Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză pentru netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea acesteia și suspendarea sub supraveghere a sancțiunii. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele: În seara zilei de 31 iulie 1998, între inculpat și un grup de tineri (13 persoane) a avut loc un conflict, determinat de faptul că inculpatul dorea să afle unde locuiește martora T.M.A. Întrucât nu a aflat adresa solicitată, inculpatul a devenit violent și a lovit-o pe martora U.L.

cu palma peste față, iar la intervenția părții vătămate C.D. acesta a lovit-o cu piciorul în zona bărbiei, după care i-a aplicat 5 lovituri cu un cuțit în zona piciorului stâng, după care a fugit. Inculpatul a fost urmărit de grupul de tineri, din care mai făceau parte și părțile vătămate N.G. și B.M., iar în momentul în care a fost ajuns din urmă, s-a întors către urmăritori, care de teama cuțitului cu care era înarmat inculpatul, au fugit, la rândul lor. În timp ce alerga, partea vătămată N.G. s-a împiedicat și a căzut, moment în care inculpatul V.F. l-a lovit cu cuțitul în zona spatelui, după care a aplicat 5 lovituri și părții vătămate B.M. în zona abdomenului. Părțile vătămate s-au prezentat la S.U.

București, unde le-au fost acordate îngrijiri medicale. Raportul de expertiză medico-legală nr. X/1998 întocmit de I.N.M.L. București privind pe partea vătămată N.G., a concluzionat: "N.G. prezintă leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor - înțepător. Pot data din 01 august 1998. Necesită 14 - 16 zile de îngrijiri medicale. Leziunea a pus în primejdie viața victimei." Raportul de expertiză medico-legală nr. Y/1998 privind pe partea vătămată B.M., a concluzionat următoarele: "Prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure ascuțite (posibil cuțit). Leziunile pot data din 31 iulie 1998. Pentru vindecarea leziunilor necesită 30 - 35 zile îngrijiri medicale de la producere, dacă nu survin complicații.

Prin localizarea și gravitatea lor leziunile i-au pus în primejdie viața." Raportul de expertiză medico-legală nr. Z/1998 privind pe partea vătămată C.D. a concluzionat: "Prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și ascuțit, posibil cuțit. Leziunile pot data din 31 iulie 1998. Pentru vindecarea leziunilor necesită 14 - 16 zile îngrijiri medicale de la producere, dacă nu survin complicații." În aceeași unitate medicală s-a prezentat ulterior (la un interval de 10 min.) și inculpatul, însoțit de către tatăl său, căruia i s-a pus următorul diagnostic: "plăgi tăiate (sabie) scalp, occipital median și fața anterioară în 1/3 medie braț drept cu secțiunea parțială de biceps brahial". Pentru aceste leziuni traumatice inculpatul V.F.

a fost examinat la data de 10 august 1998 la I.N.M.L. București, iar certificatul medico-legal nr. W/1998 a concluzionat: "V.F. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur, cu margini ascuțit, posibil sabie. Pot data din 30 iulie 1998. Necesită 12 - 14 zile de îngrijiri medicale. Cauza fiind înregistrată la secția 7 poliție, care la data de 9 iulie 2001 a întocmit referatul cu propunere de trimitere în judecată a inculpatului V.F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. La data de 8 noiembrie 2001 prin Ordonanța nr. 6995/P/2001, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 2 a dispus declinarea cauzei privind pe inculpat în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București spre competentă soluționare cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 C. pen. Prin Ordonanța din 16 septembrie 2002, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 20 - 174 - 175 lit. i) - 176 lit. b) C. pen. Prin Rechizitoriul nr. 4321/P/2001 din 22 aprilie 2008, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în judecată a inculpatului V.F. Pe baza probatoriului administrat în cauză, s-a reținut că fapta inculpatului V.F. care, în aceeași împrejurare, în loc public, a lovit cu un cuțit pe părțile vătămate B.M. și N.G. provocându-le leziuni traumatice care le-au pus viața în primejdie, precum și pe partea vătămată C.D., căruia i-a provocat leziuni traumatice, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicată nu au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile Părții generale ale Codului Penal, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Înalta Curte apreciază însă, că la stabilirea pedepsei și a modalității de executare, nu trebuie luată în considerare doar gravitatea faptei comise (gravitate care rezultă din modalitatea de acționare și împrejurările comiterii, anterior expuse).

Astfel, în procesul de individualizare a sancțiunii trebuie să se acorde semnificația cuvenită și datelor referitoare la persoana inculpatului, care la data săvârșirii faptei avea doar 23 ani, nu a mai fost judecat sau condamnat pentru comiterea unor fapte asemănătoare, este încadrat în muncă, este caracterizat pozitiv atât în familie, cât și în societate, după cum rezultă din referatul întocmit de către Serviciul de Probațiune, iar mai mult decât atât, nu a mai fost implicat în alte acte de agresivitate din 1998 și până în prezent. Sub aspectul întinderii pedepsei, nu trebuie omis nici timpul scurs de la săvârșirea faptei, de natură a atenua rezonanța negativă a acesteia în cadrul societății.

Înalta Curte va da eficiență corespunzătoare datelor privitoare la conduita inculpatului, anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, care, de altfel, a avut și o atitudine procesuală corectă, prezentându-se la termenele acordate în cauză, și, constatând o stare de periculozitate redusă a acestuia, va aplica o pedeapsă mai blândă. Înalta Curte constată că o pedeapsă aspră în raport cu datele personale ale inculpatului ar fi necorespunzătoare și neeficientă, fără a fi în măsură să-și atingă scopul educativ și coercitiv, astfel cum este reglementat de art. 52 C. pen.

Totodată, se apreciază că în raport de circumstanțele personale pozitive ale recurentului inculpat, simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment pentru acesta și o garanție că acesta nu va mai săvârși alte fapte penale, garanție care rezultă și din faptul că din 1998 și până la data soluționării prezentului recurs, inculpatul nu a mai comis alte infracțiuni, scopul educativ și coercitiv al pedepsei putând fi atins și în condițiile suspendării sub supraveghere a pedepsei aplicate. În consecință, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul formulat de inculpat va casa, în parte, hotărârile pronunțate.

După rejudecare, va reduce pedeapsa aplicată de la 5 ani la 4 ani închisoare, iar în baza art. 86 1 - 86 2 va dispune suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 6 ani, pe durata căruia inculpatul va respecta măsurile de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen. Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen., referitoare la revocarea suspendării pedepsei închisorii sub supraveghere. Conform art. 71 alin. (5) C. pen., se va suspenda și executarea pedepsei accesorii aplicate. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva Deciziei penale nr. 238/A din 13 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează, în parte, decizia penală atacată și Sentința penală nr. 585/F din 9 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a II-a penală, și rejudecând: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 5 ani închisoare la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) combinat cu art. 176 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. În baza art. 86 1 - art. 86 2 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere, prevăzute de art. 86 3 alin. (1) C. pen.: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București în prima zi de marți a fiecărui trimestru; b) să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art. 359 C. proc. pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. Conform art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, suspendă executarea pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 20 aprilie 2010.