ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4764/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 55/F-Cont din 17 martie 2010

a Curții de Apel Pitești a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive

a Guvernului României și excepția de inadmisibilitate a cererii introductive.

Instanța a respins capătul

I din cererea introductivă formulată de reclamantul E.F. ca rămas fără obiect și

a admis în parte cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul

României și Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, în sensul că

a anulat Ordinul din 27 aprilie 2009 emis de Ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului

Național și a obligat pârâtul să achite reclamantului drepturile salariale de care

a fost lipsit pe perioada 24 mai 2009 - 23 decembrie 2009.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția de inadmisibilitate a acțiunii

introductive invocată de ambii pârâți este neîntemeiată, întrucât dispozițiile din

legea contenciosului administrativ permit sesizarea instanței cu acțiunea în anularea

actului normativ invocat (ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe), însoțită de excepția

de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea

neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Asupra excepției lipsei

calității procesuale pasive a Guvernului României instanța a apreciat că este neîntemeiată,

având în vedere capătul de cerere care vizează anularea O.U.G. nr. 37/2009, act

normativ emis de Guvern.

Instanța a reținut, pe

fondul cauzei, că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat la data de

7 octombrie 2009, în cadrul controlului anterior promulgării legii, că O.U.G.

nr. 37/2009 a fost adoptată cu încălcarea normelor constituționale relative la delegarea

legislativă, care arată că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul

legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului,

drepturile libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale

și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică.

Or, Curtea Constituțională

a constatat că ordonanța în discuție este neconstituțională, iar aceasta înseamnă

că măsurile dispuse în temeiul actului neconstituțional rămân fără efect.

Pentru aceste considerente,

instanța a constatat că primul capăt de cerere ce viza anularea Ordonanței de Urgență

nr. 37/2009 a rămas fără obiect, întrucât actul atacat a fost abrogat la 6 octombrie

2009 prin O.U.G. nr. 105/2009, act care a fost constatat, de asemenea, ca fiind

neconstituțional la 3 decembrie 2009.

Instanța a constatat că

ordinul atacat de reclamant a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, care a fost

declarată neconstituțională, astfel încât temeiul juridic al emiterii ordinului

a fost desființat.

Analizând actele dosarului,

instanța de fond a apreciat, raportat la principiul stabilității ce guvernează exercitarea

funcției publice, că desființarea unui post, justificată de măsuri bugetare, trebuie

să se realizeze numai în conformitate cu art. 99 și urm. din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarului public, iar ordinul atacat a fost emis cu încălcarea

acestor dispoziții.

Admițând capătul de cerere

privind anularea ordinului atacat, instanța a admis și solicitarea acordării de

despăgubiri, ce constau în salariile indexate, majorate și recalculate, precum și

celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

Împotriva sentinței civile

nr. 55/F-Cont din data de 17 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în

termen legal pârâtul Guvernul României, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac și casarea în parte a sentinței atacate în sensul scoaterii din cauză a

Guvernului României, deoarece cererea a fost introdusă împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Guvernul României a învederat,

prin motivele de recurs, că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a Guvernului României față de cererea de anulare a Ordinului

din 27 aprilie 2009 emis de Ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național,

fiind evident că reclamantul nu a avut raporturi de serviciu cu Guvernul României.

Recursul este fondat.

Prin acțiunea în contencios

administrativ cu care a învestit Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal, reclamantul E.F. a chemat în judecată în calitate

de pârâți Guvernul României și Ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național,

solicitându-se: 1. anularea art. I, II și IV din Ordonanța de Urgență a Guvernului

nr. 37/2009 privind unele îmbunătățiri a activității administrației publice; 2.

anularea Ordinului din 27 aprilie 2009 al Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului

Național prin care reclamantul a fost eliberat, începând cu data de 24 mai 2009,

din funcția de director executiv al Direcției pentru cultură, culte și patrimoniu

cultural național al județului Vâlcea. Guvernul României, prin întâmpinarea depusă

înaintea instanței de fond, a invocat, cu privire la cel de-al doilea petit din

acțiunea reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive, considerând

că o atare calitate aparține exclusiv emitentului actului administrativ contestat.

În mod greșit prima instanță

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României

și a admis acțiunea reclamantului vizând anularea Ordinului din 27 aprilie 2009

și în contradictoriu cu Guvernul României, calitate procesuală pasivă în cauză având,

indiscutabil, numai emitentul actului administrativ atacat de reclamant, anume Ministrul

Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național. Raporturile de serviciu ale reclamantului,

ce a ocupat funcția de director executiv al Direcției pentru cultură, culte și patrimoniul

cultural național a județului Vâlcea, au fost încheiate cu Ministerul Culturii,

Cultelor și Patrimoniului Național și nu cu Guvernul României, iar aceste raporturi

de funcție publică au încetat urmare emiterii, de către Ministrul Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național, a ordinului mai sus menționat. Cu toate că, potrivit

art. 35 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea ministerelor și

a Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, ministerele se organizează

și funcționează în subordinea Guvernului, Guvernul României nu poate fi chemat să

răspundă pentru obligațiile persoanele juridice aflate în subordine, acestea fiind

subiecte de drept distincte, cu atribuții și competențe proprii.

În raport de cele mai

sus arătate, constatând că motivul de recurs invocat în cauză este întemeiat, se

va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea

recursului și modificarea în parte a sentinței nr. 55/F-Cont din data de 17 martie

2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului

României în ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reclamantului prin care

s-a solicitat anularea Ordinului 27 aprilie 2009 emis de Ministrul Culturii, Cultelor

și Patrimoniului Național, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Guvernul României împotriva sentinței nr. 55/F-Cont din 17 martie 2010 a Curții

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința

atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului

României în ceea ce privește capătul de cerere din acțiune prin care s-a solicitat

anularea Ordinului din 27 aprilie 2009 al Ministerului Culturii și Patrimoniului

Național.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 4 noiembrie 2010.