ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4764/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 55/F-Cont din 17 martie 2010 a Curții de Apel Pitești a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României și excepția de inadmisibilitate a cererii introductive. Instanța a respins capătul I din cererea introductivă formulată de reclamantul E.F.

ca rămas fără obiect și a admis în parte cererea reclamantului, formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, în sensul că a anulat Ordinul din 27 aprilie 2009 emis de Ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și a obligat pârâtul să achite reclamantului drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada 24 mai 2009 - 23 decembrie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția de inadmisibilitate a acțiunii introductive invocată de ambii pârâți este neîntemeiată, întrucât dispozițiile din legea contenciosului administrativ permit sesizarea instanței cu acțiunea în anularea actului normativ invocat (ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe), însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.

Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României instanța a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere capătul de cerere care vizează anularea O.U.G. nr. 37/2009, act normativ emis de Guvern. Instanța a reținut, pe fondul cauzei, că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat la data de 7 octombrie 2009, în cadrul controlului anterior promulgării legii, că O.U.G. nr. 37/2009 a fost adoptată cu încălcarea normelor constituționale relative la delegarea legislativă, care arată că ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietatea publică.

Or, Curtea Constituțională a constatat că ordonanța în discuție este neconstituțională, iar aceasta înseamnă că măsurile dispuse în temeiul actului neconstituțional rămân fără efect. Pentru aceste considerente, instanța a constatat că primul capăt de cerere ce viza anularea Ordonanței de Urgență nr. 37/2009 a rămas fără obiect, întrucât actul atacat a fost abrogat la 6 octombrie 2009 prin O.U.G. nr. 105/2009, act care a fost constatat, de asemenea, ca fiind neconstituțional la 3 decembrie 2009. Instanța a constatat că ordinul atacat de reclamant a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, care a fost declarată neconstituțională, astfel încât temeiul juridic al emiterii ordinului a fost desființat.

Analizând actele dosarului, instanța de fond a apreciat, raportat la principiul stabilității ce guvernează exercitarea funcției publice, că desființarea unui post, justificată de măsuri bugetare, trebuie să se realizeze numai în conformitate cu art. 99 și urm. din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, iar ordinul atacat a fost emis cu încălcarea acestor dispoziții. Admițând capătul de cerere privind anularea ordinului atacat, instanța a admis și solicitarea acordării de despăgubiri, ce constau în salariile indexate, majorate și recalculate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public.

Împotriva sentinței civile nr. 55/F-Cont din data de 17 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâtul Guvernul României, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și casarea în parte a sentinței atacate în sensul scoaterii din cauză a Guvernului României, deoarece cererea a fost introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Guvernul României a învederat, prin motivele de recurs, că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României față de cererea de anulare a Ordinului din 27 aprilie 2009 emis de Ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, fiind evident că reclamantul nu a avut raporturi de serviciu cu Guvernul României.

Recursul este fondat. Prin acțiunea în contencios administrativ cu care a învestit Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul E.F. a chemat în judecată în calitate de pârâți Guvernul României și Ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, solicitându-se: 1. anularea art. I, II și IV din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 privind unele îmbunătățiri a activității administrației publice; 2. anularea Ordinului din 27 aprilie 2009 al Ministrului Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național prin care reclamantul a fost eliberat, începând cu data de 24 mai 2009, din funcția de director executiv al Direcției pentru cultură, culte și patrimoniu cultural național al județului Vâlcea.

Guvernul României, prin întâmpinarea depusă înaintea instanței de fond, a invocat, cu privire la cel de-al doilea petit din acțiunea reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive, considerând că o atare calitate aparține exclusiv emitentului actului administrativ contestat. În mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și a admis acțiunea reclamantului vizând anularea Ordinului din 27 aprilie 2009 și în contradictoriu cu Guvernul României, calitate procesuală pasivă în cauză având, indiscutabil, numai emitentul actului administrativ atacat de reclamant, anume Ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național.

Raporturile de serviciu ale reclamantului, ce a ocupat funcția de director executiv al Direcției pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național a județului Vâlcea, au fost încheiate cu Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național și nu cu Guvernul României, iar aceste raporturi de funcție publică au încetat urmare emiterii, de către Ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, a ordinului mai sus menționat. Cu toate că, potrivit art. 35 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea ministerelor și a Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, ministerele se organizează și funcționează în subordinea Guvernului, Guvernul României nu poate fi chemat să răspundă pentru obligațiile persoanele juridice aflate în subordine, acestea fiind subiecte de drept distincte, cu atribuții și competențe proprii.

În raport de cele mai sus arătate, constatând că motivul de recurs invocat în cauză este întemeiat, se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței nr. 55/F-Cont din data de 17 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României în ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reclamantului prin care s-a solicitat anularea Ordinului 27 aprilie 2009 emis de Ministrul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național, cu menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței nr. 55/F-Cont din 17 martie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României în ceea ce privește capătul de cerere din acțiune prin care s-a solicitat anularea Ordinului din 27 aprilie 2009 al Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.