ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1188/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 noiembrie 2010, sub nr. dosar 10781/2/2010, reclamanții O.I.M. și R.O.R., au chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 44548/CC și transmiterea către un evaluator, în vederea întocmirea raportului de evaluare a terenului situat în municipiul București.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 10145 din 11 aprilie 2008 s-a soluționat notificarea nr. 1004 din 17 iulie 2001 și s-a propus acordarea de despăgubiri, pentru terenul în suprafață de 190 mp situat în București ce nu poate fi restituit în natură. Conform prevederilor Legii nr. 247/2005, Dispoziția Primăriei Municipiului București împreună cu actele doveditoare aflate la dosarul P.M.B., a fost înaintată către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 25 iunie 2009 în vederea efectuării controlului de legalitate a măsurii de respingere a cererii de restituire în natură, după controlul de legalitate efectuat de Instituția Prefectului Municipiului București, care a primit dosarul de la Primăria Municipiului București la data de 04 mai 2009. Pentru aceste motive, de la data emiterii Dispoziției P.M.B.

din 11 aprilie 2008, și până la data sesizării instanței, au efectuat demersuri, personal și prin reprezentantul SC R.G.I. SA, în vederea transmiterii dosarului către C.C.S.D., și ulterior, în vederea analizării acestuia din punct de vedere al legalității cererii de restituire în natură de către consilierul juridic desemnat în acest sens, potrivit dovezilor anexate dosarului cauzei. Prin adresa nr. 819177 din 23 iulie 2009 au solicitat Autorității pentru Restituirea Proprietăților să analizeze cu prioritate dosarul, din motive sociale, datorită bolilor de care suferă și au transmis în completarea dosarului documente medicale care să ateste acest fapt.

Totodată, au revenit cu două memorii din 23 aprilie 2010 prin care au solicitat încă o dată urgentarea analizării dosarului și a soluționării lui cu prioritate, deasemenea au solicitat Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților planificarea unei întrevederi pentru consultarea documentelor de la dosar, toate demersurile rămânând fără răspuns. Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea acțiunii ca neîntemeiată fiind invocate motive ce țin de procedura de evaluare. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 746 din 02 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal a admis, în parte, acțiunea reclamanților O.I.M. și R.O.R., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâtul la transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Totodată a obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, în cauza dedusă judecății, prin Dispoziția nr. 10145 din 11 aprilie 2008, Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul notificat. Dosarul aferent dispoziției a fost trimis Secretariatului Comisiei Centrale fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005. Curtea a mai reținut că, potrivit procedurii administrative reglementată prin titlul VII din actul normativ amintit sunt parcurse mai multe etape, etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, această etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2) Cap. V, modificat și completat prin O.U.G.

nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura realizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007, prin care este introdus în cuprinsul titlului VII din Legea nr. 247/2005 Cap. V, Secțiunea intitulată „Valorificarea titlurilor de despăgubire”. În raport cu dispozițiile legale enunțate, instanța a apreciat că în cauza supusă judecății rezultă faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 10145 din 11 aprilie 2008 a fost transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 44548/CC. Totodată, dosarul reclamanților a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, și s-a constatat că este legală, astfel că petitul 1 din cererea introductivă de instanță a rămas fără obiect.

În concluzie, dat fiind etapa actuală a dosarului, Curtea a admis, în parte, acțiunea reclamanților, respectiv petitul privind obligarea pârâtului de a trimite dosarul spre evaluare. 3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că soluția instanței de fond privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului nr. 44548/CC către evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare este lipsită de obiect, întrucât dosarul aferent Dispoziției nr. 10145/2008 a fost transmis la evaluator, a fost întocmit raportul de evaluare și va fi supus aprobării în următoarea ședință a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând să se emită decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Referitor la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, a învederat instanței de recurs că și această obligație a autorității pârâte stabilite de instanța de fond este nelegală, întrucât C.C.S.D. nu s-a opus cererii reclamantelor. În subsidiar recurenta a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată în baza art. 274 alin. (3) Cod proc civ. care reglementează faptul că „Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mi sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat”. Or, în speța dedusă judecății, pentru soluționarea cauzei a fost necesar un singur termen de judecată.

II.Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: În prezenta cauză, reclamanții O.I.M. și R.O.R. au solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 44548/CC și transmiterea către un evaluator, în vederea întocmirea raportului de evaluare a terenului situat în municipiul București.

Prin sentința nr. 746 din 2 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, constatând că dosarul reclamanților a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, a fost admisă în parte acțiunea, doar în ceea ce privește obligarea pârâtului de a trimite dosarul spre evaluare. Înalta Curte reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) și (5) din Legea nr. 247/2005, titlul VII, Cap.V: „ (1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) (…) (2 1 ) Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. (2 2 ) (…) (3) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.” Având în vedere procedura reglementată de prevederile art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, titlul VII, Cap.V și ținând cont de faptul că dosarul reclamanților nr. 44548/CC a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Împrejurarea că, după pronunțarea sentinței atacate autoritatea a procedat la transmiterea dosarului către evaluator nu poate constitui motiv de recurs și de respingere a acțiunii reclamanților ca rămasă fără obiect, având în vedere că demersul autorității a fost în executarea hotărârii pronunțate de către prima instanță, survenită ulterior adoptării acestei soluții. Nici criticile cu privire la cheltuielile de judecată nu sunt justificate. În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate de partea care cade în pretenții. Având ca fundament aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, în cauza dedusă judecății, pârâta a căzut în pretenții acțiunea reclamanților fiind admisă în parte iar autoritatea pârâtă obligată la transmiterea dosarului către evaluator. Înalta Curte apreciază că în cauză nu se justifică nici micșorarea onorariului avocațial în cuantum de 1.500 lei, achitat la fond, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că onorariul ar fi nepotrivit de mare în raport cu valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 746 din 2 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 martie 2012.