ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1188/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1188/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar

constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,

secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 8 noiembrie 2010,

sub nr. dosar 10781/2/2010, reclamanții O.I.M. și R.O.R., au chemat în judecată

pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la

efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării dosarului înregistrat

la A.N.R.P. cu nr. 44548/CC și transmiterea către un evaluator, în vederea întocmirea

raportului de evaluare a terenului situat în municipiul București.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că prin Dispoziția Primăriei Municipiului București nr. 10145 din 11

aprilie 2008 s-a soluționat notificarea nr. 1004 din 17 iulie 2001 și s-a

propus acordarea de despăgubiri, pentru terenul în suprafață de 190 mp situat

în București ce nu poate fi restituit în natură.

Conform prevederilor Legii nr. 247/2005,

Dispoziția Primăriei Municipiului București împreună cu actele doveditoare

aflate la dosarul P.M.B., a fost înaintată către Secretariatul Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 25 iunie 2009 în vederea

efectuării controlului de legalitate a măsurii de respingere a cererii de

restituire în natură, după controlul de legalitate efectuat de Instituția

Prefectului Municipiului București, care a primit dosarul de la Primăria Municipiului

București la data de 04 mai 2009.

Pentru aceste motive, de la data

emiterii Dispoziției P.M.B. din 11 aprilie 2008, și până la data sesizării

instanței, au efectuat demersuri, personal și prin reprezentantul SC R.G.I. SA,

în vederea transmiterii dosarului către C.C.S.D., și ulterior, în vederea analizării

acestuia din punct de vedere al legalității cererii de restituire în natură de

către consilierul juridic desemnat în acest sens, potrivit dovezilor anexate

dosarului cauzei.

Prin adresa nr. 819177 din 23 iulie 2009

au solicitat Autorității pentru Restituirea Proprietăților să analizeze cu

prioritate dosarul, din motive sociale, datorită bolilor de care suferă și au

transmis în completarea dosarului documente medicale care să ateste acest fapt.

Totodată, au revenit cu două memorii

din 23 aprilie 2010 prin care au solicitat încă o dată urgentarea analizării

dosarului și a soluționării lui cu prioritate, deasemenea au solicitat

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților planificarea unei

întrevederi pentru consultarea documentelor de la dosar, toate demersurile rămânând

fără răspuns.

Prin întâmpinare, pârâta a cerut respingerea

acțiunii ca neîntemeiată fiind invocate motive ce țin de procedura de evaluare.

Prin sentința nr. 746 din 02

februarie 2011, Curtea de Apel

București, secția

a VIII a Contencios Administrativ și Fiscal a admis,

în parte, acțiunea

reclamanților O.I.M. și R.O.R., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâtul la

transmiterea dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de

evaluare.

Totodată a obligat pârâtul la plata

către reclamanți a sumei de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima

instanță a reținut că, în cauza dedusă judecății, prin Dispoziția nr. 10145 din

11 aprilie 2008, Primăria Municipiului București, în calitate de entitate

notificată, a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale

pentru imobilul notificat.

Dosarul aferent dispoziției a fost

trimis Secretariatului Comisiei Centrale fiind astfel declanșată procedura

administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea a mai reținut că, potrivit

procedurii administrative reglementată prin titlul VII din actul normativ

amintit sunt parcurse mai multe etape, etapa transmiterii și a înregistrării

dosarelor, această etapă fiind prevăzută de dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2)

Cap. V, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea

procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod

abuziv, etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub

aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul

notificării și etapa evaluării, etapă în care dacă după analizarea dosarului se

constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă,

dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în

vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura realizându-se prin

emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de

despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de pct. 26

din O.U.G. nr. 81/2007, prin care este introdus în cuprinsul titlului VII din

Legea nr. 247/2005 Cap. V, Secțiunea intitulată „Valorificarea titlurilor de

despăgubire”.

În raport cu dispozițiile legale

enunțate, instanța a apreciat că în cauza supusă judecății rezultă faptul că

etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce

privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea

reclamanților, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 10145 din 11

aprilie 2008 a fost transmis de Primăria Municipiului București, în calitate de

entitate notificată, fiind înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr.

44548/CC.

Totodată, dosarul reclamanților a fost

analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului, și s-a constatat că este legală, astfel că petitul 1 din cererea

introductivă de instanță a rămas fără obiect.

În concluzie, dat fiind etapa

actuală a dosarului, Curtea a admis, în parte, acțiunea reclamanților,

respectiv petitul privind obligarea pârâtului de a trimite dosarul spre

evaluare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că

soluția instanței de fond privind obligarea

Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea

dosarului nr. 44548/CC către evaluator, în vederea întocmirii raportului de

evaluare este lipsită de obiect, întrucât dosarul aferent Dispoziției nr. 10145/2008

a fost transmis la evaluator, a fost întocmit raportul de evaluare

și va fi supus aprobării în următoarea

ședință

a

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând să se emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire.

Referitor la

plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, a învederat instanței de

recurs că și această obligație a autorității pârâte stabilite de instanța de

fond este nelegală, întrucât C.C.S.D. nu s-a opus cererii reclamantelor.

În subsidiar

recurenta a solicitat reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată în baza art.

274 alin. (3) Cod proc civ. care

reglementează faptul că „Judecătorii

au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu

cele prevăzute în

tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor

constata motivat că sunt nepotrivit de mi

sau mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de

avocat”.

Or, în speța

dedusă judecății, pentru soluționarea cauzei a fost necesar un singur termen de

judecată.

II.Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate

și dispozițiile legale aplicabile constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În prezenta cauză, reclamanții O.I.M.

și R.O.R. au solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor la efectuarea controlului de legalitate în sensul analizării

dosarului înregistrat la A.N.R.P. cu nr. 44548/CC și transmiterea către un

evaluator, în vederea întocmirea raportului de evaluare a terenului situat în municipiul

București.

Prin sentința nr. 746 din 2

februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal, constatând că dosarul reclamanților a fost analizat în

privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului,

a fost admisă în parte acțiunea, doar în ceea ce privește obligarea pârâtului

de a trimite dosarul spre evaluare.

Înalta Curte reține că soluția

primei instanțe este legală și temeinică.

Astfel, potrivit dispozițiilor

art. 16

alin. (1) și (5) din Legea nr.

247/2005, titlul VII, Cap.V: „ (1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile

învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după

caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu

soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se

acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a

imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora,

inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de

persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de

proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe,

conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la

data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) (…)

(2

1

)

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe

județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta.

(2

2

) (…)

(3) În termen de

30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central

constituit prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.329/2003 va

proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către

Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către

titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură

reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost

soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Pe baza

situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de

despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor

prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură.

(5) Secretariatul

Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1)

și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost

respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de

evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.”

Având în vedere procedura

reglementată de

prevederile

art. 16 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, titlul VII, Cap.V și ținând cont de

faptul

că dosarul reclamanților nr. 44548/CC

a fost

analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la transmiterea

dosarului către evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Împrejurarea că, după pronunțarea

sentinței atacate autoritatea a procedat la transmiterea dosarului către

evaluator nu poate constitui motiv de recurs și de respingere a acțiunii

reclamanților ca rămasă fără obiect, având în vedere că demersul autorității a

fost în executarea hotărârii pronunțate de către prima instanță, survenită

ulterior adoptării acestei soluții.

Nici criticile cu privire la

cheltuielile de judecată nu sunt justificate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 274 alin (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt

suportate de partea care cade în pretenții.

Având ca fundament

aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata

cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, în cauza dedusă judecății, pârâta

a căzut în pretenții acțiunea reclamanților fiind admisă în parte iar

autoritatea pârâtă obligată la transmiterea dosarului către evaluator.

Înalta Curte apreciază că în cauză

nu se justifică nici micșorarea onorariului avocațial în cuantum de 1.500 lei,

achitat la fond, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.

274 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că onorariul ar fi nepotrivit de mare în

raport cu valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

sentinței nr. 746 din 2 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 martie 2012.