ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2234/2011

Asupra recursului de față;

Tribunalul Vaslui, prin Sentința penală nr. 323 din 28 decembrie 2010 a hotărât respingerea ca neîntemeiată a cererii inculpatului L.Ș. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

S-a dispus condamnarea inculpatului L.Ș. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen. A fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 17 mai 2010 la zi.

S-a luat act că soția victimei L.F.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul L.Ș. a fost obligat la despăgubiri către Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui în cuantum de 519,05 RON, actualizat la data plății.

Inculpatul a fost obligat la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 150 RON lunar pentru minora L.F.C., începând cu 17 mai 2010, până la majoratul acesteia.

Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

În ziua de 16 mai 2010, inculpatul L.Ș. i-a aplicat fratelui său - victima L.J., o lovitură cu corp contondent peste extremitatea cefalică, cauzându-i astfel leziuni traumatice severe care au condus la decesul victimei în dimineața zilei de 17 mai 2010, deși aceasta a fost transportată între timp la spital. Fapta a fost săvârșită în următoarele împrejurări:

Inculpatul L.Ș., în vârstă de 50 de ani, este locuitor al satului C., județul Vaslui, nu este căsătorit, nu are copii și locuia în casa părintească, împreună cu mama sa L.A. și fratele său L.V., iar cu puțin timp (anterior datei de 16 mai 2010) la casa părintească a venit și L.I., frate cu cei arătați anterior, pentru a locui acolo.

Peste drum de casa familiei L. are edificată o locuință și victima L.J., în vârstă de 42 de ani, frate cu cei arătați mai sus, care locuia împreună cu soția sa, L.F.A. și fiica sa minoră, L.F.C..

În ziua de 16 mai 2010, în satul C., la casa părintească, a venit și L.G., frate cu inculpatul și care are domiciliul în satul C., județul Vaslui, care dorea să potcovească un cal.

În acest sens, l-a solicitat pe fratele său L.J., cei doi potcovind împreună calul, timp în care au consumat vin.

Ulterior, L.G. i-a cerut minorei L.F.C. să cumpere o sticlă de 2 litri cu bere, iar apoi L.A. (mamă), L.J., L.G. și L.I. (frați), s-au așezat pe prispa casei și consumau bere.

Între timp, inculpatul L.Ș. a fost plecat de la domiciliu prin sat și târgul săptămânal din satul C., unde a consumat băuturi alcoolice.

Acesta a venit în jurul prânzului acasă, a intrat în locuință, iar de acolo a luat o bucată de lemn pentru foc, cu intenția de a-l lovi pe L.J., care-l bătuse în zilele anterioare.

Ieșind din locuință cu respectiva bucată de lemn în mână, inculpatul L.Ș. a lovit victima L.J., o singură dată, peste extremitatea cefalică, din spate, cu acel lemn, cel mai probabil despicat, după care a fugit către pârâul din apropiere și nu s-a mai întors.

Corpul vulnerant a fost pierdut undeva pe traseu de inculpat și nu a mai fost găsit.

În urma loviturii recepționate peste extremitatea cefalică, victima L.J. a căzut de pe prispă, însă ulterior și-a revenit.

Mama sa, L.A., le-a anunțat despre cele petrecute pe nora sa L.F.A. (soția victimei L.J.) și nepoata sa, L.F.C. (fiica victimei), care au venit la fața locului.

Victima L.J. nu a fost de acord cu anunțarea ambulanței, deoarece a făcut acest lucru anterior în mod nepermis și a fost sancționat contravențional, apoi a mers acasă, unde s-a culcat.

Seara, L.F.A. a trebuit să plece la locul de muncă, deoarece lucrează la brutăria din satul C., la domiciliu rămânând victima L.J., culcat pe pat, ca și minora L.F.C., într-o cameră alăturată.

În timpul nopții, în jurul orelor 04

00

, minora L.F.C. s-a sesizat cu privire la faptul că victima L.J. horcăie, că este într-o stare gravă, astfel că i-a pus o pernă sub cap și s-a deplasat la domiciliul bunicii sale L.A., pentru a cere ajutor.

Ulterior a fost solicitată ambulanța, iar la sosirea acesteia, la domiciliu a revenit și inculpatul L.Ș., care până la acel moment a lipsit de la domiciliu.

Ambulanța l-a transportat pe L.J. la S.J.U. Vaslui, unde s-a stabilit stop cardio-respirator iresuscitabil, traumatism craniocerebral acut deschis prin agresiune, etilism acut, fiind constatat decesul victimei.

În urma sesizării organelor de poliție, acestea au început cercetările, iar inculpatul L.Ș. și-a recunoscut fapta.

În cauză s-au formulat în scurt timp concluzii medico-legale provizorii privind cauzele morții victimei L.Ș., iar ulterior s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală nr. 160/N/2010 al Serviciului Medico-Legal județean Vaslui, prin care s-au concluzionat următoarele:

"1. Moartea numitului L.J. a fost violentă.

Concluziile medico-legale se coroborează cu datele de anchetă, confirmând săvârșirea infracțiunii de către inculpatul L.Ș., în condițiile arătate.

Fapta inculpatului L.Ș., așa cum a fost expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen.

Fapta și vinovăția inculpatului L.Ș. sunt dovedite prin: proces-verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto anexă; raport medico-legal de necropsie nr. 160/N/2010 al S.M.L. jud. Vaslui, privind victima L.J., cu planșă foto anexă; declarațiile martorilor audiați; declarațiile inculpatului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul L.Ș., care a criticat-o sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei reținute în sarcina sa, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen., precum și sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul reținerii și a circumstanței atenuante prevăzute de art. 174 lit. c) C. pen. și reducerii pedepsei.

Instanța de apel a apreciat că în mod corect prima instanță a respins cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, având în vedere modul în care a acționat inculpatul, care a acceptat posibilitatea survenirii rezultatului letal, chiar dacă nu l-a urmărit.

De asemenea, nu se impune reținerea și a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., individualizarea pedepsi fiind justă, în acord cu aplicarea corectă a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Pe baza acestor considerente, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 49 din 15 martie 2011, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul L.Ș., care a reiterat motivele invocate în apel și a solicitat, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen., în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât nu a avut intenția de a ucide victima.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., prin reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. și aplicarea unei pedepse mai blânde.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de inculpat, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Motivul principal de recurs invocat de inculpat, referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este nefondat.

Această cerere a fost formulată de apărarea inculpatului, atât la judecata în fond, cât și la cea în apel, fiind corect respinsă de ambele instanțe.

S-au avut în vedere criteriile ce diferențiază cele două infracțiuni, iar poziția subiectivă a inculpatului a fost stabilită în contextul probelor administrate, din care a rezultat că acesta a acționat lovind victima pe la spate, într-o zonă vitală (cap), cu un obiect apt a produce moartea (o bucată de lemn), cu o mare intensitate, toate acestea dovedind că inculpatul a acceptat posibilitatea decesului victimei, chiar dacă nu l-a urmărit.

Prin urmare, corect s-a evaluat existența intenției indirecte de a ucide, specifică infracțiunii de omor și nu praeterintenția ce caracterizează infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Referitor la motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat, ce vizează reducerea pedepsei prin reținerea și a circumstanței prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., Înalta Curte apreciază, de asemenea, că cererea este neîntemeiată.

Inculpatului deja i s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) și art. 74 lit. a) C. pen., ce au făcut posibilă coborârea sub minim a pedepsei aplicate, iar o reducere mai importantă nu se justifică, în contextul în care lipsa antecedentelor penale nu conduce obligatoriu la reținerea prevederilor art. 74 lit. c) C. pen.

Fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social ridicat, chiar în contextul în care s-a reținut existența provocării, căci ea a fost îndreptată chiar asupra vieții fratelui său, astfel încât Înalta Curte apreciază că pedeapsa de 10 ani închisoare, pe care urmează să o execute, este singura în măsură să asigure scopul preventiv și educativ al acesteia.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

, art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.Ș. împotriva Deciziei penale nr. 49 din 15 martie 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 17 mai 2010, la 1 iunie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 iunie 2011.