ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4568/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.V.M.,

M.C.Ș. și M.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, anularea în parte a deciziei nr. 4815 din 23 aprilie

2009 a pârâtei, prin care a fost emis titlul de despăgubire.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 38227/3/2008 de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta

a fost obligată la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire încorporând

dreptul de creanță al reclamanților asupra Statului Român pentru terenul de 315

m.p. din București, strada L.T., sector 1, pentru suma reprezentând echivalentul

în lei a sumei de 1.040.000 euro la cursul Banca Națională a României de la data

emiterii deciziei.

A mai arătat că, suma

a fost stabilită prin decizia nr. 4815 din 23 aprilie 2009 la un curs euro existent

la momentul întocmirii raportului de expertiză și nu în raport de cel existent de

la data emiterii deciziei.

Prin întâmpinare, autoritatea

pârâtă a invocat excepția lipsei procedurii prealabile.

Prin sentința civilă

nr. 723 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa

procedurii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamanții M.V.M., M.C.Ș.

și M.C.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel

instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 19 din Capitolul 6 Titlul

VII din Legea nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ

nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul,

reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor".

A mai reținut prima instanță

incidența dispozițiilor alin. (3) al aceluiași art. care prevăd că în cazul în care,

după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după parcurgerea

procedurii în fața instanței judecătorești a fost acordată o sumă mai mare decât

cea stabilită în titlul de despăgubire inițial emis, decizia reprezentând titlul

de despăgubire aferent diferenței cuvenite se emite de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Luând în considerare și

prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a constatat

că acțiunea în anulare este inadmisibilă, nefiind îndeplinită cerința obligatorie

a recursului administrativ prealabil.

A concluzionat în sensul

că faptul că decizia suspusă judecății a fost emisă în executarea sentinței civile

sus menționate nu are relevanță raportat la această obligație a reclamanților de

a solicita revocarea actului administrativ înainte de a se adresa instanței pentru

anularea lui în parte.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs, în termen legal, reclamanții M.V.M., M.C.Ș. și M.C.M. susținând

că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

În mod greșit instanța

de fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă

prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii reprezentându-l

refuzul nejustificat al autorități de rezolvare a unei cereri – caz în care nu există

cerința plângerii administrative prealabile.

În acest sens, prin decizia

nr. 1265 din 12 aprilie 2006 publicată în volumul jurisprudența 2006, Curtea de

Apel București a apreciat că în astfel de situații recursul prealabil se dovedește

a fi inutil, iar persoana fizică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz din

partea administrației.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

În mod greșit recurenta

susține că obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat al autorității administrative

de a rezolva o cerere, din cuprinsul acțiunii rezultând fără echivoc că obiectul

acesteia îl constituie modificarea parțială a deciziei nr. 4815 din 23 aprilie 2009

a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv în ceea ce privește

cuantumul despăgubirilor (care ar fi fost calculate prin aplicarea greșită a cursului

valutar de la o anumită dată).

Potrivit art. 19 din Capitolul

6 Titlul VII din Legea nr. 2472005 „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu

cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”.

Având în vedere că potrivit

Legii nr. 554/2004 procedura administrativă prealabilă este obligatorie în cazul

atacării în instanță a unui act administrativ considerat nelegal, instanța de fond

a respins, în mod corect, ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, pentru acest considerent

de procedură.

Față de aceste considerente,

cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.V.M., M.C.Ș. și M.C.M., împotriva sentinței civile nr. 723 din 9 februarie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 27 octombrie 2010.