ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4568/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.V.M., M.C.Ș. și M.C.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea în parte a deciziei nr. 4815 din 23 aprilie 2009 a pârâtei, prin care a fost emis titlul de despăgubire. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 38227/3/2008 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta a fost obligată la emiterea deciziei de acordare a titlului de despăgubire încorporând dreptul de creanță al reclamanților asupra Statului Român pentru terenul de 315 m.p.

din București, strada L.T., sector 1, pentru suma reprezentând echivalentul în lei a sumei de 1.040.000 euro la cursul Banca Națională a României de la data emiterii deciziei. A mai arătat că, suma a fost stabilită prin decizia nr. 4815 din 23 aprilie 2009 la un curs euro existent la momentul întocmirii raportului de expertiză și nu în raport de cel existent de la data emiterii deciziei. Prin întâmpinare, autoritatea pârâtă a invocat excepția lipsei procedurii prealabile. Prin sentința civilă nr. 723 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile și a respins acțiunea formulată de reclamanții M.V.M., M.C.Ș.

și M.C.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 19 din Capitolul 6 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor". A mai reținut prima instanță incidența dispozițiilor alin. (3) al aceluiași art. care prevăd că în cazul în care, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după parcurgerea procedurii în fața instanței judecătorești a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire inițial emis, decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent diferenței cuvenite se emite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Luând în considerare și prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel a constatat că acțiunea în anulare este inadmisibilă, nefiind îndeplinită cerința obligatorie a recursului administrativ prealabil. A concluzionat în sensul că faptul că decizia suspusă judecății a fost emisă în executarea sentinței civile sus menționate nu are relevanță raportat la această obligație a reclamanților de a solicita revocarea actului administrativ înainte de a se adresa instanței pentru anularea lui în parte. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, reclamanții M.V.M., M.C.Ș. și M.C.M.

susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: În mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta nu a îndeplinit procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obiectul acțiunii reprezentându-l refuzul nejustificat al autorități de rezolvare a unei cereri – caz în care nu există cerința plângerii administrative prealabile. În acest sens, prin decizia nr. 1265 din 12 aprilie 2006 publicată în volumul jurisprudența 2006, Curtea de Apel București a apreciat că în astfel de situații recursul prealabil se dovedește a fi inutil, iar persoana fizică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz din partea administrației.

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivul de recurs invocat, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În mod greșit recurenta susține că obiectul acțiunii îl constituie refuzul nejustificat al autorității administrative de a rezolva o cerere, din cuprinsul acțiunii rezultând fără echivoc că obiectul acesteia îl constituie modificarea parțială a deciziei nr. 4815 din 23 aprilie 2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor (care ar fi fost calculate prin aplicarea greșită a cursului valutar de la o anumită dată).

Potrivit art. 19 din Capitolul 6 Titlul VII din Legea nr. 2472005 „Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor”. Având în vedere că potrivit Legii nr. 554/2004 procedura administrativă prealabilă este obligatorie în cazul atacării în instanță a unui act administrativ considerat nelegal, instanța de fond a respins, în mod corect, ca inadmisibilă acțiunea reclamantei, pentru acest considerent de procedură. Față de aceste considerente, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V.M., M.C.Ș. și M.C.M., împotriva sentinței civile nr. 723 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.