ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3987/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3987/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16
noiembrie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 25563/3/2009, Curtea de Apel
București, secția I penală, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 300
2
raportat la art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen. menținerea stării de
arest a apelantului intimat M.I.C.
Pentru a hotărî
astfel a reținut că prin Rechizitoriul nr. 1666D/P/2009 al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial
București, inculpatul M.I.C. a fost trimis în judecată, în stare de arest
preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,
prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit.
b) C. pen., și pentru săvârșirea a două infracțiuni de deținere de droguri de
mare risc pentru consumul propriu, fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea
art. 33 C. pen.
S-a reținut că la
data de 20 mai 2009, inculpatul M.I.C., a vândut denunțătorului cu identitate
protejată cantitatea de 0,32 gr. heroină cu suma de 80 RON, iar cu ocazia
percheziției autoturismului marca M.L. cu nr. XXX, care îi aparținea, au fost
descoperite 36 comprimate methadonă, pe care inculpatul le deținea, fără drept,
pentru consumul propriu.
Cu ocazia
percheziției domiciliare efectuată la data de 16 iulie 2008, inculpatul M.I.C.
a fost depistat deținând pentru consumul propriu 1,26 g heroină și o fiolă ce
conținea heroină.
Luarea măsurii
arestării preventive față de apelantul inculpat s-a dispus la data de 21 mai
2009, prin încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul București, secția I
penală, emițându-se mandatul de arestare nr. 129/UP din 21 mai 2009.
Verificând actele și
lucrările dosarului, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen., existând probe certe
că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordine
publică, fiind trimis în judecată pentru o infracțiune pentru care legea
prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar în prezent subzistă temeiurile care
au stat la baza luării măsurii preventive, neexistând împrejurări noi care să
schimbe aceste temeiuri.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs inculpatul M.I.C.
Recursul nu este
fondat.
Înalta Curte constată
că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza
luării măsurii arestării preventive a inculpatului M.I.C., fiind întrunite
cumulativ condițiile prevăzute de art. 143 și art. 148 C. proc. pen.
Potrivit
dispozițiilor art. 160
b
alin. (1) C. proc. pen., instanța de
judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să
verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Conform alin. (3) al
aceluiași articol "când instanța constată că temeiurile care au determinat
arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune prin încheiere
motivată, menținerea arestării preventive".
În cauză, așa cum
rezultă din încheierea atacată, instanța de apel a constatat că temeiurile de
fapt și de drept respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au stat la baza
luării măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea
de libertate a inculpatului.
Din probatoriul
administrat în cauză, ținând seama și de stadiul în care se află cauza în
sensul că există o hotărâre de condamnare în primă instanță, fiind condamnat
inculpatul M.I.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare
risc, în vederea consumului propriu, având ca urmare determinarea unor
consecințe care influențează în mod negativ sănătatea publică, fiind
justificată temerea că lăsarea lui în libertate, prezintă un pericol concret pentru
ordinea publică și crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în
buna desfășurare a justiției, toate aceste împrejurări sunt de natură a afecta
buna desfășurare, în continuare, a procesului penal.
Totodată faptul că a
fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, nu afectează prezumția de
nevinovăție a inculpatului, limitarea libertății persoanei încadrându-se în
dispozițiile legii.
Pentru aceste
considerente, Înalta Curte respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul
M.I.C. și constată că în mod legal și temeinic instanța de apel a dispus
menținerea în continuare a măsurii arestării preventive a inculpatului.
În temeiul
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la
plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei
decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul M.I.C. împotriva încheierii din 16
noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în
Dosarul nr. 25563/3/2009.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților
Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 27 noiembrie 2009.