ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2495/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2495/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 47 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, în

baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320

1

alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la 4

ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și

a art. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea

definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului și, potrivit art. 88 C. pen., a computat prevenția

acestuia, de la 29 noiembrie 2011, la zi.

A luat act că partea vătămată B.N., asistată

de tatăl său B.O., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON către stat, cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care 150 RON reprezintă onorariu avocat oficiu partea vătămată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călărași

din 15 februarie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul P.C., deținut în Penitenciarul

Slobozia, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În actul de trimitere în judecată s-a reținut

că, la data de 07 octombrie 2011, organele de cercetare penală ale poliției judiciare

din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Călărași s-au sesizat

din oficiu privitor la faptul că inculpatul P.C. din Călărași o găzduiește la domiciliul

său pe minora B.N., în scopul exploatării sexuale a acesteia, pe raza municipiului

Călărași.

Din datele și informațiile culese și din

probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul P.C. a cunoscut-o pe minora

în vârstă de 16 ani B.N. încă din vara anului 2011 prin intermediul unui prieten,

care i-a recomandat-o pentru a întreține cu ea raporturi sexuale, însă, ulterior,

inculpatul a instalat-o la el acasă, aceasta continuând să se prostitueze în beneficiul

amândurora, fără știrea părinților inculpatului, care locuiau în aceeași casă cu

cei doi.

Astfel, începând din vara anului 2011,

până la data descoperirii faptei, respectiv 29 noiembrie 2011, partea vătămată B.N.,

sub controlul permanent, îndrumarea și protecția inculpatului P.C., a practicat

prostituția pe raza municipiul Călărași, atât în diferite locuri și restaurante

din oraș, dar și în autoturisme sau tiruri, mergând, în acest sens, cu clienții

la marginea orașului, în zone izolate.

O parte a clienților o contactau direct

pe partea vătămată, stabilind tariful, tipul de raporturi sexuale, dar și intervalul

de timp alocat, însă de fiecare dată aceasta îl informa, în timp util, pe inculpat,

comunicându-i acestuia toate datele și detaliile, atât înainte de oferirea serviciilor,

cât și ulterior.

Existau și situații în care, pe baza unei

înțelegeri prealabile cu diferiți ospătari de la restaurante și hoteluri din oraș

aceștia, în momentul în care aveau clienți, o contactau pe partea vătămată sau pe

inculpat, cerându-i acesteia să vină sau inculpatului să o trimită și percepând,

bineînțeles, un comision pentru această intermediere de circa 30 RON pentru fiecare

„combinație”. În această situație s-au aflat numiții N.C.O., N.C., C.G. și P.O.,

care, în calitate de ospătari la restaurantele A. și P. din Călărași, i-au procurat

clienți părții vătămate B.N., însă fără a cunoaște vârsta fragedă a acesteia, percepând

comisioane pentru serviciile de înlesnire a practicării prostituției.

Cea mai mare parte a clienților părții

vătămate îl contactau direct, telefonic chiar, pe inculpat, acesta impunând, din

start, tariful în funcție de intervalul de timp și tipurile de raporturi sexuale

solicitate de client.

Astfel, tarifele practicate erau de 150

RON sau 200 RON pe oră pentru clienții din oraș, diferența fiind generată de genul

de relații sexuale practicate, iar pentru cetățenii străini, cu precădere italieni,

era de 100 euro pentru o oră, iar numărul clienților nu era constant. După cum declară

partea vătămată, banii câștigați din practicarea prostituției îi oferea integral

inculpatului, iar acesta îi oferea și ei pentru diferite necesități, asigurând,

practic, întreținerea zilnică atât pentru el, cât și pentru partea vătămată. Deși

în perioada de referință, partea vătămată a efectuat chiar o întrerupere de sarcină,

nici după acest moment nu a întrerupt practicarea prostituției, inculpatul comunicând

însă, de fiecare dată, clienților, că nu poate întreține decât raporturi sexuale

orale.

În scopul culegerii de date și informații

cu privire la existența infracțiunii sus-menționate și pentru realizarea unei întâlniri

cu inculpatul P.C., pentru a cumpăra servicii sexuale oferite de minora B.N., s-a

procedat la introducerea și autorizarea, de către procuror, în cauză, a doi investigatori

sub acoperire, sub numele codificate D.V. și R.S. În acest sens, în după amiaza

zilei de 29 noiembrie 2011, investigatorul R.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul

P.C., solicitându-i acestuia, într-un limbaj codificat, să-i ofere servicii sexuale

contra cost pentru el și prietenul său. Înțelegând, din discuție, că este vorba

de doi bărbați interesați să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex feminin,

inculpatul P.C., pentru a-l ajuta și pe prietenul său Z.C., despre care știa că

obișnuiește să-i procure diferiți clienți prietenei sale A.S.C., s-a gândit să-i

ofere și acestuia șansa de a câștiga, în seara respectivă niște bani, mai ales în

condițiile în care cei doi clienți doreau fetele pentru toată noaptea, oferind suma

considerabilă de 800 RON pentru fiecare fată.

În baza înțelegerii cu cei doi clienți

(investigatorii sub acoperire) inculpatul P.C., după ce a încercat să-l contacteze

pe telefonul său pe numitul Z.C., întrucât acesta nu i-a răspuns, a apelat-o pe

A.S.C., care l-a dat la telefon pe Z.C., cei doi aflându-se la domiciliul acestuia.

Convenind telefonic cu Z.C. asupra intervalului de timp și a sumei de bani pentru

care urma să le ofere pe cele două fete celor doi clienți pentru a presta servicii

de natură sexuală, inculpatul P.C. l-a contactat telefonic pe investigatorul sub

acoperire R.S. stabilind, de comun acord cu acesta, să se întâlnească pentru a stabili

nemijlocit condițiile și termenii înțelegerii.

Imediat după stabilirea întâlnirii cu cei

doi clienți, inculpatul P.C. l-a contactat telefonic pe numitul Z.C., solicitându-i

și acestuia să vină pentru a se întâlni personal cu cei doi clienți și, totodată,

a informat-o și pe partea vătămată B.N. cu privire la cei doi clienți pentru care

urma să presteze servicii sexuale împreună cu A.S.C., stabilind să trimită pe cineva

cu un autoturism să le aducă pe amândouă la locul de întâlnire cu clienții.

După circa două minute, inculpatul P.C.

l-a apelat pe numitul M.I., care obișnuia să șofeze autoturismul acestuia, el neavând

permis de conducere, pentru a-l aduce pe Z.C. și, ulterior, pe cele două fete.

În jurul orelor 18.20, inculpatul P.C.,

însoțit de numitul Z.C., s-au întâlnit cu cei doi clienți în mun. Călărași și, la

cererea acestora din urmă, s-au urcat în autoturismul acestora pentru a discuta

condițiile în care urmau să cumpere serviciile sexuale ale celor două tinere.

În urma discuțiilor purtate, aceștia au

convenit ca fetele să meargă cu cei doi clienți până în jurul orelor 02-03.00 noaptea,

contra sumei de 1.600 RON (800 RON pentru fiecare fată). Cu acest prilej, inculpatul

P.C. a solicitat și primit de la investigatorul sub acoperire D.V. un avans de 800

RON, din care 400 RON i-a oferit prietenului său Z.C., urmând ca restul de 800 RON

să fie înmânat fetelor. Pentru urgentarea acțiunilor, numitul Z.C. a apelat-o telefonic

pe A.S.C. de față cu cei doi clienți, solicitându-i să coboare și, totodată, i-a

cerut inculpatului P.C. să o sune pe partea vătămată B.N. pentru a se întâlni cu

C. a lui, aceasta din urmă conformându-se solicitărilor.

Cei patru au pornit apoi pentru a le întâlni

pe fete, care i-au așteptat pe aceștia într-un autoturism. După o scurtă discuție

purtată cu inculpatul P.C. și cu numitul Z.C., cele două fete s-au urcat în autoturismul

investigatorilor, care le-a condus la sediul poliției. Imediat după săvârșirea faptelor,

numitul Z.C. a fost găsit de organele de poliție în zona restaurantului I. din Călărași,

fiind găsite asupra lui patru bancnote din cupiura de 50 RON cu inscripția „trafic

de minori”, iar inculpatul P.C. a fost identificat în zona Club B. din Călărași,

fiind găsite asupra sa șase bancnote din cupiura de 50 RON și 10 RON, toate inscripționate

„trafic de minori”.

Prin ordonanța nr. 67/D/P/2011 din 30

noiembrie 2011, în vederea derulării cu celeritate a actelor de urmărire penală

față de inculpatul P.C. și pentru o mai bună înfăptuire a justiției, s-a dispus

disjungerea cauzei, în vederea cercetărilor față de numitul Z.C. pentru comiterea

infracțiunii de „trafic de minori”.

Deși, inițial, nu a dorit să colaboreze

cu organele de urmărire penală, pe parcursul cercetărilor inculpatul P.C. a revenit

asupra poziției sale, recunoscând integral faptele comise și contribuind în mod

direct la stabilirea adevărului în cauză și a modului de derulare a evenimentelor,

oferind relații și cu privire la participația penală a numitului Z.C. Astfel, inculpatul

P.C. a declarat că a cunoscut-o pe partea vătămată B.N. prin intermediul unui prieten

M., care i-a recomandat-o pentru a întreține relații sexuale cu aceasta, însă au

devenit prieteni și, de aceea, a dus-o acasă, fără a le spune părinților că aceasta

practică prostituția. Inculpatul a recunoscut faptul că o parte din clienții minorei

îl contactau direct pe el, stabilind cu aceștia tariful și tipul de relații sexuale,

însă existau și clienți care o contactau pe aceasta, dar de câte ori mergea la o

întâlnire de acest gen îl consulta, în prealabil, și îi comunica suma de bani solicitată,

dar și locația în care întreținea relații sexuale, printre care și restaurantele

P., A. și C. Tot inculpatul P.C. a declarat că a existat o înțelegere și cu ospătarii

de la aceste localuri care, atunci când identificau clienți dornici de relații sexuale,

îl contactau pentru a-i comunica acest lucru și, pentru respectivul ajutor, le oferea

20 RON sau îi cinstea cu băutură sau mâncare. În privința sumelor de bani încasate,

inculpatul nu a fost în totalitate sincer, încercând să diminueze valoarea veniturilor

obținute din activitățile ilicite desfășurate, susținând că numărul de clienți era

în medie de 5-7 pe săptămână sau, uneori, deloc, iar tariful practicat era de 50

RON pentru fiecare raport sexual, indiferent de natura acestuia. Aceste aspecte

sunt infirmate de declarația părții vătămate, care a precizat un tarif de 150-200

RON pentru clienții autohtoni și 100 euro pentru cei străini, susținerile sale coroborându-se

cu probele administrate în baza art. 91

1

și urm. C. proc. pen., dar și

cu declarațiile martorilor N.C., N.C.O., C.G., P.O. și M.I. Acești martori au arătat

că i-au înlesnit părții vătămate B.N. practicarea prostituției prin aceea că îl

contactau pe inculpat și îi spuneau că există clienți care doreau să întrețină relații

sexuale și că doreau să o trimită pe M., despre care nu știau că e minoră, ei crezând

că are „în jur de 20 de ani”. De asemenea, martorii au mai declarat că aceasta obișnuia

să racoleze clienți în zona restaurantelor menționate anterior și i-a rugat să o

anunțe când se ivesc clienți interesați de întreținerea de raporturi sexuale, lăsându-le,

în acest scop, numărul ei de telefon mobil. Martorii au mai făcut precizări în legătură

cu tarifele practicate de către partea vătămată B.N., cu faptul că banii pentru

genul de relații întreținute de aceasta erau ridicați de la recepția hotelului de

o persoană de sex masculin, după care B.N. urca într-o cameră, cu clientul plătitor.

Deși nu au recunoscut acest fapt, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice

interceptate ca urmare a autorizațiilor emise de către Tribunalul Călărași au scos

în evidență împrejurarea că barmanii și ospătarii audiați în cauză percepeau un

comision pentru serviciile prestate, în funcție de faptul dacă respectivii clienți

erau români sau străini.

Tot procesele-verbale de redare a înregistrărilor

efectuate în mediul ambiental și de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice

confirmă integral situația de fapt prezentată în partea expozitivă a rechizitoriului,

din care rezultă că, la un moment dat, inculpatul P.C. a dorit să o trimită pe partea

vătămată B.N. să se prostitueze în Italia.

Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călărași

la data de 21 februarie 2012 și, în ședința publică din 15 martie 2012, inculpatul

P.C. a recunoscut comiterea infracțiunilor cercetate și pentru care a fost trimis

în judecată, și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală, solicitând să

fie judecat în baza probelor administrate în faza procesuală menționată și arătând

că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

și urm. C. proc.

pen.

Fapta inculpatului P.C., care, în cursul

anului 2011, a transportat-o și a cazat-o pe partea vătămată minoră B.N. în scopul

exploatării sexuale a acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de „trafic de minori”, prev. și ped. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001,

text de lege în baza căruia urmează a fi condamnat inculpatul.

La individualizarea pedepsei acestuia,

Tribunalul a reținut periculozitatea deosebită a faptelor cercetate, pericolul social

concret al acestora fiind relevat de modul de săvârșire, de faptul că inculpatul

a fost conștient, pe deplin, de acțiunile sale îndreptate împotriva unei minore,

pe care a exploatat-o sexual. Este adevărat că, la dosar, nu există dovezi din care

să reiasă că respectiva minoră ar fi fost maltratată de către inculpat sau că acesta

ar fi exercitat asupra acesteia vreun fel de constrângere, dar a încurajat, a cazat,

a transportat, a făcut posibilă practicarea prostituției de către partea vătămată

B.N. și a beneficiat material de pe urma acestei activități. Față de aceste aspecte,

Tribunalul a constatat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și sinceritatea

acestuia manifestată pe tot parcursul procesului urmează a rămâne fără relevanță

în raport de gravitatea infracțiunii comise și fac imposibil de aplicat dispozițiile

art. 74 și 76 C. pen.

Ca modalitate de executare a pedepsei pronunțate

în cauză, Tribunalul a constatat că doar executarea în regim de detenție este în

măsură să realizeze scopul punitiv, preventiv și educativ a menționatei sancțiuni.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel inculpatul P.C. criticând-o

pentru netemeinicie sub aspectul reindividualizării pedepsei de 4 ani închisoare

aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 13

alin. (1) din Legea nr. 678/2001. De asemenea, a solicitat aplicarea dispozițiilor

art. 86

1

C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

sau de dispozițiile art. 86

7

C. pen., referitoare la executarea pedepsei

la locul de muncă.

Prin decizia penală nr. 119/R din 19 aprilie

2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinței instanței de fond.

Prin recursul declarat,

inculpatul a solicitat reindividualizarea

pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, ca urmare

a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C.

pen. și executarea la locul de muncă a pedepsei aplicate.

Examinând cauza în raport cu motivele de

recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă

că instanțele au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, făcând în mod corect

aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.

În ce privește cuantumul pedepsei aplicate,

Înalta Curte constată că a fost just individualizat, în raport de criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul ridicat de pericol social

al faptei de trafic de minori, reflectat de modul în care inculpatul a conceput

și realizat infracțiunea (prin exploatarea sexuală a minorei parte vătămată, care

îi oferea integral inculpatului sumele de bani obținute prin practicarea prostituției,

chiar și în perioada în care partea vătămată a suferise o întrerupere de sarcină,

inculpatul comunicând însă, de fiecare dată, clienților, că nu poate întreține decât

raporturi sexuale orale), precum și datele ce caracterizează persoana acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului,

instanțele au dat eficiență prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., însă,

în mod corect au apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor

atenuante, dată fiind gravitatea faptei săvârșite și perseverența infracțională

a inculpatului, care rezultă din caracterul continuat și controlul constant asupra

practicării prostituției de către minoră, pe care o găzduia în locuința sa, împreună

cu părinții acestuia. Cât privește atitudinea părții vătămate, de achiesare la practicarea

prostituției și a împărțirii cu inculpatul a câștigurilor materiale, este lipsită

de relevanță, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de

minori, iar, pe de altă parte, nu poate fi valorificată nici ca o împrejurare cu

caracter atenuant a răspunderii penale, prin raportare la gravitatea concretă a

faptei.

Față de cele arătate, se constată că, în

cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei, instanțele au avut în vedere circumstanțele

personale ale inculpatului, însă, în mod corect, nu le-au valorificat în favoarea

acestuia, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, apreciind că nu se

impune reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a pedepsei,

al cărei scop nu poate fi realizat decât prin privare de libertate.

Neexistând nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul-inculpat

P.C. împotriva deciziei penale nr. 119/R din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 119/R din 19 aprilie 2012 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului

P.C. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie

2011 până la data de 01 august 2012.

Obligă recurentul-inculpat P.C. la plata

sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 august 2012.