ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2495/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 15 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Călărași, în baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 320 1 alin. (1)-(4) și alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.C. la 4 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. S-a făcut în cauză aplicarea art. 71 și a art. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., de la rămânerea definitivă a sentinței și până la terminarea executării pedepsei. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului și, potrivit art. 88 C. pen., a computat prevenția acestuia, de la 29 noiembrie 2011, la zi.

A luat act că partea vătămată B.N., asistată de tatăl său B.O., nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 900 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 150 RON reprezintă onorariu avocat oficiu partea vătămată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Călărași din 15 februarie 2012 a fost trimis în judecată inculpatul P.C., deținut în Penitenciarul Slobozia, pentru comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În actul de trimitere în judecată s-a reținut că, la data de 07 octombrie 2011, organele de cercetare penală ale poliției judiciare din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Călărași s-au sesizat din oficiu privitor la faptul că inculpatul P.C. din Călărași o găzduiește la domiciliul său pe minora B.N., în scopul exploatării sexuale a acesteia, pe raza municipiului Călărași. Din datele și informațiile culese și din probele administrate în cauză, a rezultat că inculpatul P.C. a cunoscut-o pe minora în vârstă de 16 ani B.N. încă din vara anului 2011 prin intermediul unui prieten, care i-a recomandat-o pentru a întreține cu ea raporturi sexuale, însă, ulterior, inculpatul a instalat-o la el acasă, aceasta continuând să se prostitueze în beneficiul amândurora, fără știrea părinților inculpatului, care locuiau în aceeași casă cu cei doi.

Astfel, începând din vara anului 2011, până la data descoperirii faptei, respectiv 29 noiembrie 2011, partea vătămată B.N., sub controlul permanent, îndrumarea și protecția inculpatului P.C., a practicat prostituția pe raza municipiul Călărași, atât în diferite locuri și restaurante din oraș, dar și în autoturisme sau tiruri, mergând, în acest sens, cu clienții la marginea orașului, în zone izolate. O parte a clienților o contactau direct pe partea vătămată, stabilind tariful, tipul de raporturi sexuale, dar și intervalul de timp alocat, însă de fiecare dată aceasta îl informa, în timp util, pe inculpat, comunicându-i acestuia toate datele și detaliile, atât înainte de oferirea serviciilor, cât și ulterior.

Existau și situații în care, pe baza unei înțelegeri prealabile cu diferiți ospătari de la restaurante și hoteluri din oraș aceștia, în momentul în care aveau clienți, o contactau pe partea vătămată sau pe inculpat, cerându-i acesteia să vină sau inculpatului să o trimită și percepând, bineînțeles, un comision pentru această intermediere de circa 30 RON pentru fiecare „combinație”. În această situație s-au aflat numiții N.C.O., N.C., C.G. și P.O., care, în calitate de ospătari la restaurantele A. și P. din Călărași, i-au procurat clienți părții vătămate B.N., însă fără a cunoaște vârsta fragedă a acesteia, percepând comisioane pentru serviciile de înlesnire a practicării prostituției. Cea mai mare parte a clienților părții vătămate îl contactau direct, telefonic chiar, pe inculpat, acesta impunând, din start, tariful în funcție de intervalul de timp și tipurile de raporturi sexuale solicitate de client.

Astfel, tarifele practicate erau de 150 RON sau 200 RON pe oră pentru clienții din oraș, diferența fiind generată de genul de relații sexuale practicate, iar pentru cetățenii străini, cu precădere italieni, era de 100 euro pentru o oră, iar numărul clienților nu era constant. După cum declară partea vătămată, banii câștigați din practicarea prostituției îi oferea integral inculpatului, iar acesta îi oferea și ei pentru diferite necesități, asigurând, practic, întreținerea zilnică atât pentru el, cât și pentru partea vătămată. Deși în perioada de referință, partea vătămată a efectuat chiar o întrerupere de sarcină, nici după acest moment nu a întrerupt practicarea prostituției, inculpatul comunicând însă, de fiecare dată, clienților, că nu poate întreține decât raporturi sexuale orale.

În scopul culegerii de date și informații cu privire la existența infracțiunii sus-menționate și pentru realizarea unei întâlniri cu inculpatul P.C., pentru a cumpăra servicii sexuale oferite de minora B.N., s-a procedat la introducerea și autorizarea, de către procuror, în cauză, a doi investigatori sub acoperire, sub numele codificate D.V. și R.S. În acest sens, în după amiaza zilei de 29 noiembrie 2011, investigatorul R.S. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.C., solicitându-i acestuia, într-un limbaj codificat, să-i ofere servicii sexuale contra cost pentru el și prietenul său.

Înțelegând, din discuție, că este vorba de doi bărbați interesați să întrețină raporturi sexuale cu persoane de sex feminin, inculpatul P.C., pentru a-l ajuta și pe prietenul său Z.C., despre care știa că obișnuiește să-i procure diferiți clienți prietenei sale A.S.C., s-a gândit să-i ofere și acestuia șansa de a câștiga, în seara respectivă niște bani, mai ales în condițiile în care cei doi clienți doreau fetele pentru toată noaptea, oferind suma considerabilă de 800 RON pentru fiecare fată. În baza înțelegerii cu cei doi clienți (investigatorii sub acoperire) inculpatul P.C., după ce a încercat să-l contacteze pe telefonul său pe numitul Z.C., întrucât acesta nu i-a răspuns, a apelat-o pe A.S.C., care l-a dat la telefon pe Z.C., cei doi aflându-se la domiciliul acestuia.

Convenind telefonic cu Z.C. asupra intervalului de timp și a sumei de bani pentru care urma să le ofere pe cele două fete celor doi clienți pentru a presta servicii de natură sexuală, inculpatul P.C. l-a contactat telefonic pe investigatorul sub acoperire R.S. stabilind, de comun acord cu acesta, să se întâlnească pentru a stabili nemijlocit condițiile și termenii înțelegerii. Imediat după stabilirea întâlnirii cu cei doi clienți, inculpatul P.C. l-a contactat telefonic pe numitul Z.C., solicitându-i și acestuia să vină pentru a se întâlni personal cu cei doi clienți și, totodată, a informat-o și pe partea vătămată B.N. cu privire la cei doi clienți pentru care urma să presteze servicii sexuale împreună cu A.S.C., stabilind să trimită pe cineva cu un autoturism să le aducă pe amândouă la locul de întâlnire cu clienții.

După circa două minute, inculpatul P.C. l-a apelat pe numitul M.I., care obișnuia să șofeze autoturismul acestuia, el neavând permis de conducere, pentru a-l aduce pe Z.C. și, ulterior, pe cele două fete. În jurul orelor 18.20, inculpatul P.C., însoțit de numitul Z.C., s-au întâlnit cu cei doi clienți în mun. Călărași și, la cererea acestora din urmă, s-au urcat în autoturismul acestora pentru a discuta condițiile în care urmau să cumpere serviciile sexuale ale celor două tinere. În urma discuțiilor purtate, aceștia au convenit ca fetele să meargă cu cei doi clienți până în jurul orelor 02-03.00 noaptea, contra sumei de 1.600 RON (800 RON pentru fiecare fată). Cu acest prilej, inculpatul P.C.

a solicitat și primit de la investigatorul sub acoperire D.V. un avans de 800 RON, din care 400 RON i-a oferit prietenului său Z.C., urmând ca restul de 800 RON să fie înmânat fetelor. Pentru urgentarea acțiunilor, numitul Z.C. a apelat-o telefonic pe A.S.C. de față cu cei doi clienți, solicitându-i să coboare și, totodată, i-a cerut inculpatului P.C. să o sune pe partea vătămată B.N. pentru a se întâlni cu C. a lui, aceasta din urmă conformându-se solicitărilor. Cei patru au pornit apoi pentru a le întâlni pe fete, care i-au așteptat pe aceștia într-un autoturism. După o scurtă discuție purtată cu inculpatul P.C. și cu numitul Z.C., cele două fete s-au urcat în autoturismul investigatorilor, care le-a condus la sediul poliției.

Imediat după săvârșirea faptelor, numitul Z.C. a fost găsit de organele de poliție în zona restaurantului I. din Călărași, fiind găsite asupra lui patru bancnote din cupiura de 50 RON cu inscripția „trafic de minori”, iar inculpatul P.C. a fost identificat în zona Club B. din Călărași, fiind găsite asupra sa șase bancnote din cupiura de 50 RON și 10 RON, toate inscripționate „trafic de minori”. Prin ordonanța nr. 67/D/P/2011 din 30 noiembrie 2011, în vederea derulării cu celeritate a actelor de urmărire penală față de inculpatul P.C. și pentru o mai bună înfăptuire a justiției, s-a dispus disjungerea cauzei, în vederea cercetărilor față de numitul Z.C. pentru comiterea infracțiunii de „trafic de minori”.

Deși, inițial, nu a dorit să colaboreze cu organele de urmărire penală, pe parcursul cercetărilor inculpatul P.C. a revenit asupra poziției sale, recunoscând integral faptele comise și contribuind în mod direct la stabilirea adevărului în cauză și a modului de derulare a evenimentelor, oferind relații și cu privire la participația penală a numitului Z.C. Astfel, inculpatul P.C. a declarat că a cunoscut-o pe partea vătămată B.N. prin intermediul unui prieten M., care i-a recomandat-o pentru a întreține relații sexuale cu aceasta, însă au devenit prieteni și, de aceea, a dus-o acasă, fără a le spune părinților că aceasta practică prostituția.

Inculpatul a recunoscut faptul că o parte din clienții minorei îl contactau direct pe el, stabilind cu aceștia tariful și tipul de relații sexuale, însă existau și clienți care o contactau pe aceasta, dar de câte ori mergea la o întâlnire de acest gen îl consulta, în prealabil, și îi comunica suma de bani solicitată, dar și locația în care întreținea relații sexuale, printre care și restaurantele P., A. și C. Tot inculpatul P.C. a declarat că a existat o înțelegere și cu ospătarii de la aceste localuri care, atunci când identificau clienți dornici de relații sexuale, îl contactau pentru a-i comunica acest lucru și, pentru respectivul ajutor, le oferea 20 RON sau îi cinstea cu băutură sau mâncare.

În privința sumelor de bani încasate, inculpatul nu a fost în totalitate sincer, încercând să diminueze valoarea veniturilor obținute din activitățile ilicite desfășurate, susținând că numărul de clienți era în medie de 5-7 pe săptămână sau, uneori, deloc, iar tariful practicat era de 50 RON pentru fiecare raport sexual, indiferent de natura acestuia. Aceste aspecte sunt infirmate de declarația părții vătămate, care a precizat un tarif de 150-200 RON pentru clienții autohtoni și 100 euro pentru cei străini, susținerile sale coroborându-se cu probele administrate în baza art. 91 1 și urm. C. proc. pen., dar și cu declarațiile martorilor N.C., N.C.O., C.G., P.O. și M.I. Acești martori au arătat că i-au înlesnit părții vătămate B.N.

practicarea prostituției prin aceea că îl contactau pe inculpat și îi spuneau că există clienți care doreau să întrețină relații sexuale și că doreau să o trimită pe M., despre care nu știau că e minoră, ei crezând că are „în jur de 20 de ani”. De asemenea, martorii au mai declarat că aceasta obișnuia să racoleze clienți în zona restaurantelor menționate anterior și i-a rugat să o anunțe când se ivesc clienți interesați de întreținerea de raporturi sexuale, lăsându-le, în acest scop, numărul ei de telefon mobil. Martorii au mai făcut precizări în legătură cu tarifele practicate de către partea vătămată B.N., cu faptul că banii pentru genul de relații întreținute de aceasta erau ridicați de la recepția hotelului de o persoană de sex masculin, după care B.N.

urca într-o cameră, cu clientul plătitor. Deși nu au recunoscut acest fapt, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate ca urmare a autorizațiilor emise de către Tribunalul Călărași au scos în evidență împrejurarea că barmanii și ospătarii audiați în cauză percepeau un comision pentru serviciile prestate, în funcție de faptul dacă respectivii clienți erau români sau străini. Tot procesele-verbale de redare a înregistrărilor efectuate în mediul ambiental și de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice confirmă integral situația de fapt prezentată în partea expozitivă a rechizitoriului, din care rezultă că, la un moment dat, inculpatul P.C. a dorit să o trimită pe partea vătămată B.N.

să se prostitueze în Italia. Cauza a intrat pe rolul Tribunalului Călărași la data de 21 februarie 2012 și, în ședința publică din 15 martie 2012, inculpatul P.C. a recunoscut comiterea infracțiunilor cercetate și pentru care a fost trimis în judecată, și-a menținut declarațiile date la urmărirea penală, solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în faza procesuală menționată și arătând că dorește să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 și urm. C. proc. pen. Fapta inculpatului P.C., care, în cursul anului 2011, a transportat-o și a cazat-o pe partea vătămată minoră B.N. în scopul exploatării sexuale a acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „trafic de minori”, prev. și ped.

de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, text de lege în baza căruia urmează a fi condamnat inculpatul. La individualizarea pedepsei acestuia, Tribunalul a reținut periculozitatea deosebită a faptelor cercetate, pericolul social concret al acestora fiind relevat de modul de săvârșire, de faptul că inculpatul a fost conștient, pe deplin, de acțiunile sale îndreptate împotriva unei minore, pe care a exploatat-o sexual. Este adevărat că, la dosar, nu există dovezi din care să reiasă că respectiva minoră ar fi fost maltratată de către inculpat sau că acesta ar fi exercitat asupra acesteia vreun fel de constrângere, dar a încurajat, a cazat, a transportat, a făcut posibilă practicarea prostituției de către partea vătămată B.N.

și a beneficiat material de pe urma acestei activități. Față de aceste aspecte, Tribunalul a constatat că lipsa antecedentelor penale ale inculpatului și sinceritatea acestuia manifestată pe tot parcursul procesului urmează a rămâne fără relevanță în raport de gravitatea infracțiunii comise și fac imposibil de aplicat dispozițiile art. 74 și 76 C. pen. Ca modalitate de executare a pedepsei pronunțate în cauză, Tribunalul a constatat că doar executarea în regim de detenție este în măsură să realizeze scopul punitiv, preventiv și educativ a menționatei sancțiuni. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul P.C. criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul reindividualizării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată de instanța de fond pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere sau de dispozițiile art. 86 7 C. pen., referitoare la executarea pedepsei la locul de muncă. Prin decizia penală nr. 119/R din 19 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C. împotriva sentinței instanței de fond. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b), c) C. pen. și executarea la locul de muncă a pedepsei aplicate. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate de inculpat, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen. În ce privește cuantumul pedepsei aplicate, Înalta Curte constată că a fost just individualizat, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanțele având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei de trafic de minori, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat infracțiunea (prin exploatarea sexuală a minorei parte vătămată, care îi oferea integral inculpatului sumele de bani obținute prin practicarea prostituției, chiar și în perioada în care partea vătămată a suferise o întrerupere de sarcină, inculpatul comunicând însă, de fiecare dată, clienților, că nu poate întreține decât raporturi sexuale orale), precum și datele ce caracterizează persoana acestuia.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanțele au dat eficiență prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., însă, în mod corect au apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante, dată fiind gravitatea faptei săvârșite și perseverența infracțională a inculpatului, care rezultă din caracterul continuat și controlul constant asupra practicării prostituției de către minoră, pe care o găzduia în locuința sa, împreună cu părinții acestuia. Cât privește atitudinea părții vătămate, de achiesare la practicarea prostituției și a împărțirii cu inculpatul a câștigurilor materiale, este lipsită de relevanță, sub aspectul conținutului constitutiv al infracțiunii de trafic de minori, iar, pe de altă parte, nu poate fi valorificată nici ca o împrejurare cu caracter atenuant a răspunderii penale, prin raportare la gravitatea concretă a faptei.

Față de cele arătate, se constată că, în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei, instanțele au avut în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, însă, în mod corect, nu le-au valorificat în favoarea acestuia, prin reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, apreciind că nu se impune reducerea cuantumului pedepsei și schimbarea modalității de executare a pedepsei, al cărei scop nu poate fi realizat decât prin privare de libertate. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul-inculpat P.C. împotriva deciziei penale nr. 119/R din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C. împotriva deciziei penale nr. 119/R din 19 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.C. durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 29 noiembrie 2011 până la data de 01 august 2012. Obligă recurentul-inculpat P.C. la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 august 2012.