ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4298/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamantul a chemat în judecată pârâta C.C.P. a Camerei Deputaților și Senatului pentru Exercitarea Controlului Parlamentar Asupra Activității Serviciului Secret de Informații, solicitând obligarea pârâtei ca în termen de 15 zile să-i pună la dispoziție stenograma ședinței din 04 martie 2008. Prin sentința nr. 22 din 22 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Ț.C., în contradictoriu cu pârâta C.C.P. a Camerei Deputaților și Senatului Pentru Exercitarea Controlului Parlamentar Asupra Activității Serviciului Secret de Informații.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Reclamantul a contestat refuzul pârâtei de a-i comunica copie stenogramei, refuz pe care îl consideră nejustificat, fiindu-i vătămat dreptul de a fi informat asupra problemelor de interes personal, drept garantat de art. 31 alin. (2) din Constituția României. Având în vedere caracterul secret al lucrărilor și actelor comisiei, acestea făcând parte din categoria secretelor de stat, instanța a apreciat că exprimarea voinței pârâtei de a nu comunica reclamantului copia stenogramei ședinței din 04 martie 2008 nu a fost făcută cu exces de putere, ci în limitele competenței autorității pârâte, având în vedere obligația acesteia de a păstra confidențialitatea lucrărilor sale.

Prin urmare, cererea reclamantului este neîntemeiată, refuzul exprimat de pârâtă fiind justificat de necesitatea apărării securității naționale, ca urmare a declarării caracterului secret a lucrărilor comisiei a cărei stenogramă a solicitat-o, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul Ț.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a preciza motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Cererea de recurs formulată inițial la 16 februarie 2010 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”. De asemenea, conform dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor în care instanța de recurs ar putea reține din oficiu motive de casare de ordine publică”.

Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanță. Astfel fiind, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (1) și (2) și art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, se va constata nulitatea recursului

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de Ț.C. împotriva sentinței nr. 22 din 22 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2010.