ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5482/2012

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1550 din 18

octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în

dosarul nr. 49649/3/2008, a fost admisă contestația formulată de reclamanții R.N.,

S.A. și G.I.V. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Pentru Valorificarea

Activelor Statului, s-a dispus anularea deciziei emisă de această autoritate nr.

413 din 10 noiembrie 2008 și a fost obligată pârâta să emită o dispoziție

motivată prin care să soluționeze pe fond notificările adresate de reclamanți

și înregistrate sub nr. 258/2001 și nr. 354/2001.

Pentru a hotărî în

acest sens, prima instanță a reținut că prin notificările formulate în baza

Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a terenului

în suprafață de 19700 m.p. situat în Râmnicu Vâlcea, și despăgubiri bănești

pentru terenul în suprafață de 2 ha aflat în punctul „T.” din Râmnicu Vâlcea,

terenuri preluate de stat în baza Legii nr. 308/1953.Prima instanță a apreciat

că decizia în cauză este nelegală, atât în raport de argumentele folosite în

cuprinsul său, dar și în raport de concluziile expertizei topo depuse la dosar,

care a stabilit că ambele terenuri se aflau în intravilanul localității la data

preluării de către stat. Din relațiile comunicate, rezultă că SC E. SA deține o

parte din terenul revendicat, ce a fost evidențiat în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate, respectiv SC C. SA, succesoarea fostului

Complex pentru industrializarea lemnului de la care SC E. SA a dobândit terenul

în cauză, situație în care devin incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din

Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâta, care a criticat pentru

netemeinicie și nelegalitate hotărârea instanței de fond, arătând că, întrucât

ambele terenuri în litigiu au fost expropriate în baza Decretului nr. 308/1953,

devin incidente în cauză prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Având în vedere că

imobilele au fost expropriate în baza acestui decret și conform actului de

preluare, terenurile revendicate sunt menționate ca fiind agricole, în soluționarea

notificării competență au comisiile speciale de aplicare a Legii nr. 18/1991

(de pe lângă Primăria Municipiului Vâlcea).

În faza judecății de

apel, instanța a dispus din oficiu suplimentarea probatoriului în privința

celui de-al doilea teren vizat prin notificarea reclamanților, respectiv cel în

suprafață de 2 ha situat în punctul „T.” din Râmnicu Vâlcea, asupra situației

lui juridice și a deținătorului său actual.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de probele noi

administrate în faza de apel, Curtea, a apreciat că apelul declarat este

nefondat.

S-a reținut că, din

probele administrate în fața primei instanței a rezultat că cele două terenuri

vizate de reclamanți prin notificările trimise în baza Legii nr. 10/2001 și la

care se referă decizia contestată emisă de Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului, respectiv terenul în suprafață de 19.700 mp. situat în

Râmnicu Vâlcea, și terenul de 2 ha situat în punctul T. din Râmnicu Vâlcea au

fost preluate de stat în temeiul Decretului nr. 308/1953, și date în

administrarea I. Profil, respectiv I.C.I.A. – Râmnicu Vâlcea, ambele figurând

la data preluării ca având destinație „arabil” (conform înscrisului fila 67

doar fond).

Prin urmare, întrucât

s-a stabilit în cauză că notificările intimaților – reclamanți sunt privitoare

la terenuri care fac parte din categoria intravilan, având acest statut atât la

data preluării, dar și la data notificării, terenuri care în prezent sunt

evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, Curtea, a apreciat

că în privința lor sunt incidente dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

republicată, autoritatea chemată prin lege să soluționeze notificările

reclamanților fiind apelanta – intimată.

Regimul juridic al

acestor terenuri nu poate fi dat de Legea nr. 18/1991 doar pentru simplul fapt

că la momentul preluării realizată de stat aveau destinația agricolă și în

pofida realității actuale, anume că fac parte din patrimoniul unei societății

comerciale de prelucrare a lemnului ce a fost privatizată și, mai ales a

faptului că sunt situate în prezent, ca și la momentul preluării lor abuzive,

în intravilanul localității Râmnicu Vâlcea.

Împotriva deciziei

civile nr. 692/ A din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a

III a civilă și pentru cauze cu minori și familie, a declarat recurs Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului care a susținut următoarele motive de

nelegalitate a hotărârii recurate.

Se invocă prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Se susține că, atât

instanța de fond cât și cea de apel au reținut în mod eronat că potrivit prevederilor

art. 8 din Legea nr. 10/2001, singurul criteriu concret avut în vedere de

legiuitor atunci când a delimitat sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 este

poziția terenului în intravilan sau extravilan la data preluării cât și la data

notificării.

Având în vederea

motivarea și dispozitivul hotărârii Curții de Apel București, se apreciază că

aceasta este pronunțată în neconcordanță cu prevederile legale aplicabile în

cauză.

Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului în mod corect a dispus prin decizia nr. 413

din 10 noiembrie 2008 declinarea competentei de soluționare a notificărilor nr.

258/2001 și nr. 354/2001 formulate de petenții R.N., S.A. și G.I.V. către

Primăria municipiului Râmnicu-Vâlcea, instituție căreia îi revine în

exclusivitate competența de a se pronunța asupra acestora.

Se susține că dispozițiile

art. 8.1 din H.G. nr. 250/2007 vin să clarifice situația imobilelor pentru care

sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991 și se solicită instanței de

judecată a se constate că în prezenta speță nu pot fi aplicate dispozițiile

Legii nr. 10/2001 fapt ce a condus la declinarea competentei de soluționare a

notificărilor formulate de petenți către Primăria Municipiului Râmnicu-Vâlcea,

aceasta din urma fiind singura instituție abilitată potrivit legii să se pronunțe

printr-o dispoziție motivată.

În drept se invocă

dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Analizând recursul

declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor de recurs

invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că recursul este

nefondat pentru considerente ce succed:

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este

necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea

greșită a legii sau să fie lipsită de temei legal. Criticile recurentei – pârâte

Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu sunt fondate.

În cauză, instanța a

reținut în mod corect că nu este incident art. 8 din Legea nr. 10/2001 conform

căruia nu intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 11/2001, terenurile

aflate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data

notificării, precum și cele al căror regim juridice este reglementat prin Legea

nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000.

Cele două terenuri ce

fac obiectul notificărilor trimise în baza Legii nr. 10/2001 se regăsesc în

prezent în patrimoniul SC E. SA, fiind preluate de la SC C. SA, societate

comercială cu capital de stat ce a fost privatizată. Ambele terenuri atât cel

în suprafață de 19.700 mp, cât și cel de 2 ha. au fost preluate în temeiul

Decretului nr. 308/1953 și aveau la data preluării destinația de terenuri

„arabil”. Mai mult, în mod just s-a considerat de către instanță că, potrivit

concluziilor raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, terenurile

aveau categoria de „intravilan” la data preluării de către stat și, fiind

evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, ceea ce

atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Nu se justifică

astfel criticile formulate de recurenta Autoritatea pentru Valorificarea

Activelor Statului sub acest aspect, al aplicării dispozițiilor legale

incidente, ca de altfel, nici cele privitoare la pronunțarea dispozitivului și motivării

hotărârii în neconcordanță cu prevederile legale incidente.

Recurenta Autoritatea

pentru Valorificarea Activelor Statului, deși critică motivarea deciziei, nu precizează

în ce constă această „motivare nelegală” ce s-ar fi putut încadra în motivele

de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Acest motiv de

nelegalitate nu este incident în speță, deoarece decizia recurată cuprinde

motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, precum și cele

pentru care s-au înlăturat susținerile părților.

Stabilindu-se în mod

corect că se impune anularea deciziei impuse de Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului și obligarea pârâtei să emită o dispoziție

motivată, prin care să soluționeze pe fond notificările adresate de reclamanți

(și înregistrate sub nr. 258/2001 și nr. 354/2001), nu se pot reține nici

susținerile recurentei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

privind soluția justă, în opinia sa, de declinare a soluționării notificărilor către

Primăria Municipiului Râmnicu – Vâlcea.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul ca nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva

deciziei civile nr. 629/A din 20 septembrie 2011 a Curții de Apel București, secția

a III a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2012.