ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2040/2012

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul B.C.D. împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 170 din data de 13 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău, s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului B.C.D. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani calculată cu începere de la data executării pedepsei principale.

Prin aceeași sentință, în baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni închisoare. Conform art. 33, 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele principale, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară. Potrivit art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b). și c) C. pen. pe durata executării pedepsei. Totodată, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente F.E. SRL, la următoarele despăgubiri civile - 15.113,3 RON către SC M. SRL Covasna, 27.119,62 RON debit și dobânzi legale către SC F.P.

SRL Moeciu, 2.019,90 RON către SC M.S. SRL Buzău, 7.646 RON către SC T.I. SRL, 14.454 RON către SC P.L.V. SRL Covasna și 2.002,77 RON către C.S. SRL Covasna. Inculpatul a mai fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente K. SRL, la 31.075,40 RON plus dobânda legală aferentă către SC N.P. SRL Piatra Neamț și la 28.849 RON către SC C. SRL. S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate V. SRL Urziceni, SC P.I.C. SRL Ploiești, SC E.E.N. SRL, SC E.T. SRL Pârscov și SC R.I. SRL. Conform art. 118 C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 14.927,34 RON cu care partea vătămată SC E. SRL Ulmeni nu s-a constituit parte civilă. A fost obligat inculpatul, în solidar cu SC K. SRL, la 2.000 RON cheltuieli de judecată către partea civilă SC N.P.

SRL. De asemenea, inculpatul a fost obligat la 1.000 RON (din care 800 RON în solidar cu SC K. SRL și SC F.E. SRL) cheltuieli judiciare către stat din care 400 RON în faza de urmărire penală. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău nr. EE din 07 aprilie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.C.D. pentru infracțiunile de înșelăciune în convenție cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și eliberarea unei file CEC fără a avea disponibil la tras prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 33 lit. c) C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada mai 2010 - octombrie 2010, în calitate de administrator al SC F.E. SRL, K. SRL, P.I. SRL și M.C. SRL, a emis în favoarea mai multor societăți cu care avea relații comerciale (SC E. SRL Ulmeni, SC V. SRL Urziceni, SC M. SRL Covasna, SC F.P. SRL Moeciu, SC E.E.N. SRL, SC M.S. SRL Buzău, SC T.I. SRL Buzău, SC E.T. SRL Pârscov, SC P.L.V. SRL Covasna, SC P.I.C. SRL Ploiești, SC C.S. SRL Covasna, SC R.I. SRL, SC C. SRL și SC N.P. SRL Piatra Neamț) mai multe file CEC și bilete la ordin fără a avea disponibil în cont în momentul emiterii lor, motiv pentru care instrumentele de plată au fost refuzate la plată, unele file CEC fiind emise în perioada de interdicție bancară, iar alte instrumente de plată aparțineau unor seturi de instrumente retrase din circulație, cauzând un prejudiciu material în valoare totală de circa 222.097,81 RON din care a fost recuperată suma de 6.428 RON și a emis către SC G.A.

SRL Pătârlagele fila CEC nr. RR, cu decontare a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil, fără a se produce în final un prejudiciu material deoarece marfa solicitată de inculpat nu i-a mai fost livrată. Analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu, sesizarea organelor de poliție din cadrul I.P.J.

Buzău - Serviciul de Investigare a Fraudelor de către unitățile bancare care au refuzat la plată filele CEC eliberate de inculpat, filele CEC și biletele la ordin eliberate de inculpat, care au fost refuzate la plată, somațiile emise de unitățile bancare către inculpat cu privire la intrarea în interdicție bancară, cererile de înscriere a refuzului bancar în F.N.C., plângerile și declarațiile părților vătămate și ale părților civile, facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii, facturile și actele depuse de către partea civilă și inculpat în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul este administrator la SC F.E. SRL, care are ca obiect principal de activitate „comerț cu ridicata nespecializat", SC K. SRL, cu obiect principal de activitate „lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale", P.I.

SRL (societate dizolvată) cu obiect principal de activitate „baruri" și administrator împuternicit la SC M.C. SRL cu obiect principal de activitate „baruri și alte activități de servire a băuturilor". În perioada 2009-2010, inculpatul a coordonat activitatea celor patru societăți comerciale, desfășurând în mod predominant comerț cu material lemnos. Prin intermediul societăților comerciale pe care le administra, inculpatul a achiziționat diverse cantități de material lemnos de la mai mulți furnizori, deși știa că nu avea posibilități financiare pentru achitarea mărfurilor și a indus în eroare acești furnizori prin emiterea mai multor instrumente de plată, fără a avea disponibil în cont, in perioada în care se afla în interdicție bancară, după cum urmează: În relația cu SC E. SRL Ulmeni inculpatul a achiziționat în numele SC F.E.

SRL cherestea (fag și rășinoase, în valoare de 15.000 RON conform facturilor fiscale nr. B și nr. A din 8 iulie 2010, pe care a folosit-o la construirea șopronului de la punctul de lucru din orașul Pătârlagele, pentru plata căreia a emis fila CEC nr. PP cu data scadentă 6 iulie 2010, completată de inculpat la toate rubricile. După ce fila CEC a fost girată de SC E. SRL Ulmeni către SC F.G. SRL și ulterior către SC H.I. SRL aceasta a fost introdusă la plată la data de 13 iulie 2010, fiind refuzată parțial la plată pentru suma de 14.927,34 RON. Numitul C.V.D., administrator la SC E. SRL Ulmeni a precizat că nu se constituie parte civilă în procesul penal. În relația cu SC V. SRL Urziceni, inculpatul în calitate de administrator al SC F.E.

SRL, a beneficiat de unele prestări de servicii constând în lucrări de decopertare, încărcare și copertare pământ, lucrări de excavare și mutare pământ, transport mărfuri și descărcat materiale, conform facturii fiscale nr. K din 7 iulie 2010 scadentă la 09 iulie 2010 în valoare totală de 5.000 RON pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC nr. MM, cu data emiterii 09 iulie 2010 completată la toate rubricile, care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil. Instanța de fond a reținut că, la data de 20 iulie 2010 SC F.E. SRL a achitat cu numerar suma de 5.000 RON conform chitanței din 20 iulie 2010, drept pentru care administratorul B.A. nu se constituie parte civilă în procesul penal.

SC M. SRL Covasna a aprovizionat SC F.E. SRL cu lemn de fag conform facturii nr. Y din 12 iunie 2010 în valoare de 15.113,3 RON. Pentru plata acestei facturi inculpatul a emis fila CEC nr. JJ la data de 9 iulie 2010, completată la toate rubricile. Suma înscrisă în fila CEC a fost de 1.5113,3 RON, iar aceasta a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, motiv pentru care administratorul B.M. s-a constituit parte civilă cu această sumă de bani. SC F.P. SRL Moeciu a livrat către SC F.E. SRL cantitatea de 200 m.c. material lemnos, conform facturilor fiscale din 25 iunie 2010, din 16 iunie 2010, din 12 iunie 2010, din 3 iunie 2010, din 2 iunie 2010, din 31 mai 2010 și din 28 mai 2010 Pentru plata acestor facturi inculpatul B.C.D.

a emis un număr de 4 file CEC completate la toate rubricile, din care însă doar două file CEC au fost introduse la plată, celelalte două file fiind returnate inculpatului: fila CEC nr. GG cu data scadentă 2 iulie 2010 în valoare de 6.405,08 RON a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil și fila CEC nr. HH cu data scadentă 30 august 2010 în valoare de 27.119,62 RON a fost refuzată la plată pentru lipsă totală disponibil, CEC emis de un trăgător aflat în interdicție bancară și care aparține unui set de instrumente care a fost retras din circulație. Întrucât cele două file CEC au fost refuzate la plată, ultima fila CEC trebuind să acopere întregul prejudiciu așa cum s-a stabilit în convenția dintre părți din 23 iulie 2010, administratorul S.N.

s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 27.119,62 RON. În relația cu SC E.E.N. SRL, inculpatul a aprovizionat SC F.E. SRL cu materiale de construcție în valoare totală de 6.749,98 RON pentru plata cărora a emis o filă CEC nr. FF cu data scadentă la 19 iulie 2010, completată la toate rubricile, suma înscrisă fiind de 6749,98 RON, fila CEC care a fost refuzată la plată. Pentru această sumă s-a întocmit un ordin de compensare, astfel că prejudiciul este acoperit. SC M.S. SRL Buzău a livrat către SC F.E. SRL Buzău materiale de construcție în valoare totală de 1.571,50 RON conform facturii fiscale din 26 iunie 2010, pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC nr. SS, completată la toate rubricile, având data scadentă la 26 iulie 2010. Fila CEC a fost girată de SC M.S.

SRL către SC D. SRL, aceasta din urmă introducând la decontare fila CEC la data de 27 iulie 2010, fila CEC fiind refuzată la plata pentru lipsă totală de disponibil și pentru că era emisă de un trăgător aflat în interdicție. Întrucât fila CEC a fost refuzată la decontare, numita C.M. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 2.019,90 RON. SC E.T. SRL Brașov a avut relații comerciale cu SC F.E. SRL Buzău, afacerile derulate având ca obiect material lemnos de lucru. În cursul lunii iulie 2010, inculpatul a achiziționat lemn de lucru specia fag în valoare de 25.712,5 RON conform facturii fiscale din 18 iulie 2010. Pentru plata mărfii, inculpatul a emis fila CEC nr. NN cu data emiterii 23 iulie 2010 și fila CEC nr. QQ cu data scadentă 30 iulie 2010, fiecare filă CEC având înscrisă suma de 12.500 RON.

La data de 28 iulie 2010 și respectiv 30 iulie 2010 filele CEC au fost introduse la decontare, însă acestea au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție de plată și instrumente de plată retrase din circulație. SC E.T. SRL Pârscov prin administrator T.I., s-a constituit parte civilă cu suma de 25.712,5 RON însă în cursul cercetării judecătorești prejudiciul a fost acoperit.

SC P.L.V. SRL

Covasna a desfășurat relații comerciale cu SC F.E. SRL Buzău, dar și cu SC U.I. SRL București, ambele firme fiind administrate de inculpatul B.C.D., constând în livrări de material lemnos - bușteni de fag. La data de 09 aprilie 2010 SC P.L.V. SRL Covasna a livrat către SC U.I. SRL București cantitatea de 60 m.c. buștean fag, conform facturii fiscale din 9 aprilie 2010 în valoare de 15.600 RON, iar pentru plata lemnului inculpatul B.C.D. a emis biletul la ordin în sumă de 7.600 RON cu data scadentă 7 mai 2010 și biletul la ordin în sumă de 8.000 RON cu data scadentă 30 aprilie 2010. La data de 28 mai 2010 SC P.L.V. SRL Covasna a livrat către SC F.E. SRL Buzău cantitatea de 65,7 m.c. buștean gater, conform facturii fiscale nr. V din 28 mai 2010 în valoare de 14.454 RON, iar pentru plata lemnului inculpatul B.C.D.

a emis fila CEC nr. LL în valoare de 7.000 RON cu data scadentă 31 iulie 2010 și fila CEC nr. CC în valoare de 7.454 RON cu data scadentă 20 august 2010. Ulterior, SC P.L.V. SRL Covasna a girat aceste file CEC către alte societăți și fiind introduse la decontare la datele de 22 august 2010 și respectiv 24 august 2010 filele CEC au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară și instrumente de plată retrase din circulație. La data de 25 mai 2010 inculpatul B.C.D. a achitat către SC P.L.V. SRL Covasna suma de 4.000 RON, iar la data de 23 iunie 2010 a achitat suma de 11.600 RON, debitul fiind achitat prin contul SC F.E. SRL Buzău deoarece SC U.I.

SRL București a intrat în faliment, lucru recunoscut și de inculpat. Întrucât prejudiciul de 14.454 RON datorat de SC F.E. SRL Buzău a rămas neachitat, SC P.L.V. SRL s-a constituit parte civilă cu această sumă.

SC P.I.C. SRL

Ploiești a avut relații comerciale cu SC F.E. SRL Buzău, constând în livrare de marfă, conform facturii fiscale din 30 iunie 2010 în valoare de 1.428 RON. Pentru plata acestei facturi inculpatul a emis fila CEC nr. DD completată integral de inculpat cu data scadentă 30 iulie 2010. Fiind introdusă la decontare fila CEC a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat în interdicție bancară, iar fila CEC aparține unui set de instrumente retras din circulație.

SC P.I.C. SRL

Ploiești a comunicat că datoria SC F.E. SRL Buzău s-a stins prin restituirea mărfii în data de 29 septembrie 2010 conform facturii fiscale din 29 septembrie 2010, la data de 30 septembrie 2010 SC F.E. SRL nu mai are nicio datorie către SC P.I.C. SRL Ploiești. SC C.S. SRL Covasna a livrat către SC F.E. SRL motorină în valoare de 2.002,77 RON, conform facturii fiscale nr. W din 30 iunie 2010. Pentru plata acestei facturi, inculpatul a emis fila CEC nr. AA completată la toate rubricile având data emiterii 1 octombrie 2010, fila CEC care a fost refuzată la plată la data de 18 octombrie 2010 pe motiv de lipsă totală de disponibil. Partea vătămată, prin administrator Z.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.002,77 RON.

SC R.I. SRL a avut relații comerciale cu SC K. administrată de inculpatul B.C.D., având ca obiect vânzarea de bușteni de stejar, conform facturii fiscale din 6 octombrie 2010 în valoare totală de 27.394,56 RON. Pentru plata acestei facturi inculpatul B.C.D. a emis două file CEC completate la toate rubricile, după cum urmează: fila nr. ZZ cu data scadentă 30 octombrie 2010, în valoare totală de 17.000 RON și fila CEC nr. XX în valoare de 10.000 RON emisă de SC M.C. SRL și girată către SC K. SRL, apoi către SC R.I. SRL cu data scadentă 26 octombrie 2010. Ambele file CEC au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil. SC R.I. SRL a avut relații comerciale și cu M.C.

SRL administrator împuternicit fiind tot inculpatul B.C.D., constând în livrarea de bușteni de stejar în valoare de 17.284 RON, conform facturii fiscale din 12 octombrie 2010, pentru plata căreia inculpatul a emis două file CEC completate integral și totodată a plătit în numerar suma de 4.000 RON. Din cele două file CEC, una completată cu suma de 6.008 RON și cealaltă cu suma de 7.000 RON, SC R.I. SRL a introdus la decontare doar fila CEC nr. II cu data scadentă 20 noiembrie 2010 care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară și instrument de plată retras din circulație, administratorul părții vătămate fiind sigur că și cealaltă filă CEC nu se va deconta.

De asemenea, și fila CEC nr. ZZ emisă la data de 30 octombrie 2010 de SC M.C. SRL în favoarea SC R.I. SRL pentru suma de 17.000 RON a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil. Având în vedere prejudiciul cauzat SC R.I. SRL prin administratorul D.A.V. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 40.000 RON, însă în faza cercetării judecătorești a fost acoperit integral prejudiciul. SC C. SRL a livrat către SC P.I. SRL administrată de inculpat, tâmplărie din PVC în valoare totală de 32.349 RON, conform facturii fiscale din 31 august 2009. Pentru plata acestei facturi inculpatul B.C.D. a emis Biletul ordin nr. T în sumă de 28.849 RON cu data emiterii 28 ianuarie 2010 și data scadenței 30 aprilie 2010, după ce acesta achitase cu numerar suma de 3.500 RON.

Biletul la ordin a fost refuzat la plată la data de 3 mai 2010 pentru lipsă totală de disponibil. SC C. SRL, prin administratorul F.G. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 28.849 RON. SC N.P. SRL Piatra Neamț a avut relații comerciale cu SC K. SRL, conform contractului de vânzare cumpărare din 18 septembrie 2010 având ca obiect achiziția de buștean gater fag și cherestea fag. Astfel, conform facturii fiscale din 30 septembrie 2010 inculpatul s-a aprovizionat cu 84,8 m.c. bușteni fag și 19,8 m.c. cherestea fag în valoare totală de 31.075,40 RON. Pentru plata mărfii inculpatul B.C.D. a emis fila CEC nr. UU cu data emiterii 1 octombrie 2010, în sumă de 35.000 RON, completată la toate rubricile.

La data de 4 octombrie 2010 fila CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil. Ulterior, SC N.P. SRL Piatra Neamț a solicitat instanței de judecată învestirea cu formulă executorie a filei CEC, cerere ce a fost admisă. SC N.P. SRL, prin administratorul B.I. a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 31.075,40 RON și dobânzile legale aferente. În cursul lunii octombrie 2010, SC K. SRL a intenționat să cumpere de la SC G.A. SRL Pătârlagele un fierăstrău mecanic și piese de schimb marca H., iar pentru livrarea produselor administratorul B.G. a solicitat SC K. SRL plata unui avans de 3.206 RON. Astfel, inculpatul a emis către SC G.A. SRL Pătârlagele fila CEC nr. RR, cu data scadentă de 14 octombrie 2010 pentru suma de 3.206 RON, care fiind introdusă la decontare a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

În aceste condiții administratorul societății B.G. a refuzat să livreze produsele solicitate de SC K. SRL și a menționat că nu are nicio pretenție față de inculpatul B.C.D. pe care nu îl cunoaște personal, fila CEC fiindu-i înmânată prin intermediul angajatului acestuia S.G. Din declarația administratorului B.G. și a numitului S.G. rezultă faptul că fila CEC a fost completată de către inculpat integral la toate rubricile și semnată de acesta. Instanța de fond a constatat că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și eliberarea unei file CEC fără a avea disponibil la tras prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut parțial comiterea faptelor și a acoperit parțial prejudiciile cauzate părților civile. Reținând vinovăția inculpatului instanța l-a condamnat pe inculpat în baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 lit. a)-c) C. pen.

la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de 2 ani calculată cu începere de la data executării pedepsei principale. În baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. instanța l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare. Conform art. 33, 34, 35 C. pen. a contopit pedepsele principale, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară. Potrivit art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și c) C. pen.

pe durata executării pedepsei. Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente F.E. SRL, la următoarele despăgubiri civile:15.113,3 RON către SC M. SRL Covasna; 27.119,62 RON debit și dobânzi legale către SC F.P. SRL Moeciu; 2.019,90 RON către SC M.S. SRL Buzău; 7.646 RON către SC T.I. SRL; 14.454 RON către SC P.L.V. SRL Covasna și 2.002,77 RON către C.S. SRL Covasna. De asemenea, inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente K. SRL, la 31.075,40 RON plus dobânda legală aferentă către SC N.P. SRL Piatra Neamț și la 28.849 RON către SC C. SRL. S-a constatat acoperit prejudiciul cauzat părților vătămate V. SRL Urziceni, SC P.I.C. SRL Ploiești, SC E.E.N.

SRL, SC E.T. SRL Pârscov și SC R.I. SRL. Conform art. 118 C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 14.927,34 RON cu care partea vătămată SC E. SRL Ulmeni nu s-a constituit parte civilă. Totodată, inculpatul a fost obligat, în solidar cu SC K. SRL, la 2.000 RON cheltuieli de judecată către partea civilă SC N.P. SRL. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivele scrise de apel se arată că, potrivit actelor de compensare depuse la dosarul cauzei, încheiate cu societăți de la care societatea sa avea de încasat sume de bani, dovedește faptul că la data emiterii filelor CEC, avea de încasat sumele necesare, însă acestea nu au fost virate înainte de scadența instrumentelor de plată emise.

Mai arată că a fost condamnat de prima instanță la patru ani închisoare cu executare pentru săvârșirea unor fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen., raportat la prevederile art. 84 din Legea nr. 59/1934, fără să facă o interpretare corectă și o evaluare judicioasă a probelor administrate. De asemenea, instanța fondului a făcut abstracție de mecanismele comerciale pe care le desfășura și mai ales de contextul economic care a contribuit la lipsa de numerar din conturile societății administrate de apelant. Mecanismul de producție pe care îl administra apelantul-inculpat presupunea achiziționarea de bușteni, prelucrarea acestora și valorificarea materialului rezultat.

Pentru funcționarea acestui mecanism apelantul-inculpat, fără să solicite împrumuturi bancare, era necesar pentru ca să poată plăti furnizorii să emită instrumente de plată cu scadență la o dată ulterioară în considerarea încasării la termen a sumelor pentru materialele valorificate către beneficiarii săi. Astfel, era de ajuns ca unul dintre beneficiarii produselor societăților sale să nu achite la termen sumele datorate pentru ca instrumentele de plată emise de apelantul-inculpat să fie fără acoperire la scadență și astfel să intre în incidență bancară. Mai arată că, dovada faptului că a fost victima unor astfel de incidente o constituie ordinele de compensare din care rezultă că datorită relațiilor de interdependență cu alți parteneri nu au existat lichidități la scadența instrumentelor de plată emise, o constituie ordinele de compensare ulterioare dintre debitorii societăților sale și societățile părți vătămate.

Consideră că instanța de fond avea dovada atât a mecanismului prin care s-a ajuns ca la scadență societățile sale să nu aibă lichidități în cont cât și a unei situații de fapt care pune sub semnul întrebării existența intenției de a înșela partenerii de afaceri întrucât a considerat că beneficiarii săi își vor plăti la rândul lor la termen obligațiile pentru a putea să-și onoreze obligațiile sale față de beneficiarii constituiți părți vătămate în dosarul cauzei. Apreciază că aceste realități împreună cu dovada achitării din surse proprii a prejudiciului părții vătămate E.T. SRL constituie circumstanțe atenuante ce ar fi trebuit să se reflecte ori în cuantumul pedepsei ori în modalitatea de executare a acesteia.

Întrucât din motivarea sentinței criticate nu rezultă faptul că instanța a apreciat efortul depus de a acoperi cea mai mare parte a prejudiciului ca fiind o circumstanță atenuantă personală alta decât cele reținute, consideră apelul ca fiind admisibil. Apreciază însă, că există trei cazuri pentru care instanța de fond trebuia să pronunțe achitarea sa întrucât faptelor respective le lipsește unul din elementele esențiale pentru a putea fi considerate infracțiuni. Astfel, în cazul cecului SC A.G. SRL Patîrlagele, acesta a fost înmânat sub condiția introducerii la plată numai dacă erau lichiditățile necesare livrării produsului.

Cea de a doua faptă căreia îi lipsește intenția de a înșela o reprezintă fila CEC introdusă la plată la scăderea de către SC V. SRL pentru suma de 5.000 RON, însă la două zile de la data scadenței, la data de 20 iulie 2010 cu chitanța din 20 iulie 2010 s-a achitat debitul reprezentând contravaloarea facturii din 07 iulie 2010. Această împrejurare demonstrează faptul că datorită neîncasării la termen de către societatea sa de la debitorii acesteia a sumelor necesare plății filei CEC nu s-a onorat plata acestui instrument și deci, că nu a existat intenția de a înșela. Astfel, apreciază că și în acest caz nu există fapta pentru care a fost condamnat. Cel de al treilea motiv pentru care instanța fondului ar fi trebuit să rețină inexistența faptei o reprezintă relația comercială cu SC P.I.C.

SRL pentru care s-a întocmit la 28 septembrie 2010 factura de retur din 29 septembrie 2010 pentru suma de 1.428 RON, astfel că relația comercială era cu totul alta decât cea reținută de Tribunalul Buzău și deci, și modul de apreciere a laturii subiective pentru care a fost trimis în judecată. Totodată sentința criticată este netemeinică întrucât, deși avea dovada achitării integrale a sumelor către SC E.T. SRL, aceasta l-a obligat la plata sumei. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și reaprecierea atât a cuantumului pedepsei aplicate cât și a modalității de executare a pedepsei. Curtea, examinând atât motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului, cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., prin decizia penală nr. 49 din 19 martie 2012 a respins ca nefondat apelul constatând că prima instanță a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de acesta încadrarea juridică corespunzătoare. Curtea a reținut că, prin apelul formulat s-au contestat anumite împrejurări ale stării de fapt reținute, inculpatul, prin declarațiile date, inclusiv prin motivele de apel formulate, recunoscând cea mai mare parte a faptelor reținute în sarcina sa. Astfel, apreciază Curtea de Apel, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de sesizare din oficiu, sesizarea organelor de poliție din cadrul I.P.J.

Buzău - Serviciul de Investigare a Fraudelor de către unitățile bancare care au refuzat la plată filele CEC eliberate de inculpat, filele CEC și biletele la ordin eliberate de inculpat, care au fost refuzate la plată, somațiile emise de unitățile bancare către inculpat cu privire la intrarea în interdicție bancară, cererile de înscriere a refuzului bancar în F.N.C., plângerile și declarațiile părților vătămate și ale părților civile, facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii, facturile și actele depuse de către partea civilă și inculpat în faza cercetării judecătorești, (probe care au fost analizate pe larg de către prima instanță) a fost reținută situația de fapt expusă anterior, însușită și de către Curte, situație de fapt care a fost încadrată corespunzător și în drept.

În esență, inculpatul B.C.D., în calitate de administrator la SC F.E. SRL, SC K. SRL, P.I. SRL și administrator împuternicit la SC M.C. SRL, în perioada 2009-2010, a încheiat contracte și a achiziționat diverse produse, în special cantități de material lemnos de la mai mulți furnizori, părți civile în cauză, stabilind ca modalități de plată, plata prin cec sau, mai rar, cu numerar. Modul în care a procedat inculpatul este tipic încheierii și executării unor contracte prin care se urmărește păgubirea furnizorului. Astfel, în unele cazuri a achitat cu sume modice mărfuri achiziționate în cantități mici, ca ulterior să ceară livrarea repetată de mărfuri pe care nu le-a mai plătit. În același fel a procedat inculpatul și cu societățile care i-au prestat diferite servicii, pe care ulterior nu le-a mai achitat.

În acest sens sunt declarațiile administratorilor societăților păgubite și a angajaților acestora, care au arătat că inculpatul a prezentat firmele administrate de el ca societăți solvabile, fără datorii financiare, care achită la termen mărfurile achiziționate sau serviciile prestate, iar după livrarea produselor au constatat o altă situație de fapt, respectiv că nu-și pot recupera debitele, fiindcă cecurile emise de inculpat nu putea fi valorificate ca urmare fie a lipsei de disponibil în cont, fie a interdicției bancare de a emite cecuri în care se aflau societățile inculpatului sau a emiterii unui instrument de plată retras din circulație. Cu excepția reprezentantului SC G.A.

SRL, niciuna din celelalte persoane nu au declarat că în momentul emiterii cecurilor ar fi avut cunoștință de lipsa disponibilului necesar, fiind evident că în aceste condiții nu ar mai fi livrat mărfuri inculpatului (în acest sens sunt declarațiile administratorilor societăților păgubite B.M., S.N., D.A.D.). Date fiind numărul mare de acte materiale comise de inculpat și valoarea ridicată a prejudiciului, care se circumscrie noțiunii de consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 146 C. pen., și care nu a fost acoperit până în prezent, Curtea nu a putut primi apărarea inculpatului, nesusținută probator, că această situație a fost creată de natura activității desfășurate, ce presupunea achiziționarea de bușteni, prelucrarea acestora, valorificarea materialului precum și a raporturilor cu beneficiarii săi, care nu i-ar fi plătit la timp sumele datorate.

Aceste împrejurări, chiar dacă s-ar face dovada existenței lor, nu justifică conduita inculpatului în raporturile cu părțile civile, de inducere și menținere în eroare a acestora prin emiterea unui număr mare de instrumente de plată fără a avea disponibil în cont sau știind că societate sa se află în interdicția de a emite cecuri și crearea unui asemenea prejudiciu, care nu a fost achitat în prezent. Toate aceste elemente caracterizează intenția inculpatului de a înșela părțile civile și de a obține beneficii în această modalitate. Împrejurarea că inculpatul a achitat în cursul procesului o mică parte din sumele datorate părților civile nu schimbă situația de fapt sau încadrarea juridică dată faptelor acestuia, putând fii valorificată, și chiar a fost reținută de instanța de fond, ca circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului.

De asemenea, sunt neîntemeiate și criticile referitoare la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului și reținerea vinovăției acestuia în cazul instrumentelor de plată emise în favoarea SC G.A. SRL, SC V. SRL și SC P.I.C. SRL. Curtea a constat că, în cazul SC G.A. SRL, în cursul lunii octombrie 2010, SC K. SRL, administrată de inculpat, a intenționat să cumpere de la această societate un fierăstrău mecanic și piese de schimb marca H., iar pentru livrarea produselor administratorul B.G. a solicitat inculpatului plata unui avans de 3.206 RON. Astfel, inculpatul a emis către SC G.A. SRL Pătarlagele fila CEC nr. RR, cu data scadentă de 14 octombrie 2010 pentru suma de 3.206 RON, care fiind introdusă la decontare a fost refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil.

În aceste condiții administratorul societății B.G. a refuzat să livreze produsele solicitate de SC K. SRL și a menționat că nu are nicio pretenție față de inculpatul B.C.D. Această faptă, de a emite fila cec fără a avea provizia necesară, în condițiile în care beneficiarul cecului a luat cunoștință de această împrejurare înainte de a livra produsul și de a suferi vreo pagubă, constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, text de lege în baza căruia, în mod corect, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță. În raporturile cu SC V. SRL Urziceni, inculpatul în calitate de administrator al SC F.E.

SRL, a beneficiat de unele prestări de servicii constând în lucrări de decopertare, încărcare și copertare pământ, lucrări de excavare și mutare pământ, transport mărfuri și descărcat materiale, conform facturii fiscale din 7 iulie 2010 scadentă la 9 iulie 2010 în valoare totală de 5.000 RON pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC nr. MM, cu data emiterii 9 iulie 2010 completată la toate rubricile, care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil. Instanța de fond a reținut că inculpatul a achitat ulterior cu numerar suma de 5.000 RON conform chitanței din 20 iulie 2010. Această împrejurare, a achitării ulterioare a prejudiciului, nu exonerează inculpatul de răspundere.

În mod asemănător a procedat inculpatul și în raporturile cu SC P.I.C. SRL, de la care a achiziționat marfă, conform facturii fiscale din 30 iunie 2010, în valoare de 1.428 RON. Pentru plata acestei facturi inculpatul a emis fila CEC nr. DD completată integral de inculpat cu data scadentă 30 iulie 2010. Fiind introdusă la decontare fila CEC a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat in interdicție bancară, iar fila CEC aparține unui set de instrumente retras din circulație. Diferență față de fapta comisă în raporturile cu SC V. SRL Urziceni, este că, în cazul SC P.I.C. SRL Ploiești, inculpatul nu a mai achitat cu numerar prejudiciul ci, după 3 luni de la achiziționare, respectiv la data de 29 septembrie 2010, a restituit marfa (adresa din data de 22 octombrie 2010 a SC P.I.C.

SRL Ploiești și înscrisuri doveditoare). În consecință, critica inculpatului vizând reținerea unei situații greșite de fapt legat de această societate este nefondată. Așa fiind, reținând că pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive, care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă judecății, dând faptelor comise de inculpat încadrarea juridică adecvată, fiind în concordanță și cu decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, pronunțată în aplicarea dispozițiilor art. 215 C. pen.

În ceea ce individualizarea pedepsei și a modalității de executare, Curtea apreciază că, în contextul concret al cauzei, având în vedere situația de fapt reținută și datele care caracterizează persoana inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. La stabilirea pedepselor s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv de dispozițiile Părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea specială a C. pen. și în legea specială pentru infracțiunile comise, de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează și agravează răspunderea penală.

Astfel, Curtea de Apel apreciază că inculpatul a săvârșit 14 acte materiale de înșelăciune și o faptă de emitere a unui cec prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 59/1934, în dauna unui număr mare de societăți comerciale, cărora le-a produs prejudicii importante, ce nu au fost achitate nici până în prezent. Ca atare, nu se poate susține că pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave și de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, sunt greșit individualizate în raport cu limitele mari ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea mai gravă săvârșită de inculpat, chiar redusă ca urmare a aplicării art. 74-76 C. pen.

(ex. pentru înșelăciune 10-20 ani, minimul putând fi redus până la o treime), sau înfrâng principiul proporționalității și justului echilibru între natura valorilor sociale lezate și sancțiunile penale. Referitor la despăgubirile civile acordate părților civile și a cuantumului acestor despăgubiri, Curtea observă că, în mod corect, instanța de fond a constatat existența faptei ilicite săvârșită de inculpat, prejudiciul material pe care l-au suferit părțile vătămate constituite părți civile și că între prejudiciu și fapta ilicită există legătură de cauzalitate.

În privința pretențiilor materiale formulate de părțile civile, instanța de fond a reținut corect că, acestea au fost dovedite prin probele administrate în cauză, respectiv facturile emise de părțile civile și confirmate de inculpat, adresele instituțiilor bancare privind imposibilitatea valorificării instrumentelor de plată emise de inculpat și nu în ultimul rând declarațiile de recunoaștere a prejudiciilor date de inculpat. Având în vedere aceste probatorii administrate, Curtea apreciază că sumele acordate de instanța de fond cu titlu de despăgubiri părților civile sunt pe deplin justificate. De asemenea Curtea de Apel a constatat că, în mod corect, instanța de fond a luat act că o parte din părțile vătămate nu s-au mai constituit părți civile, iar în cazul altora a fost acoperit prejudicial, și a dispus confiscarea sumei de 14.927,34 RON, dobândită de inculpate prin săvârșirea infracțiunii, având în vedere că SC E. SRL Ulmeni nu s-a mai constituit parte civilă.

Trebuie menționat că în dispozitivul sentinței atacate, din eroare materială, numele acestei societăți a fost înscris greșit ca SC E. SRL, nefiind niciun dubiu în acest sens, având în vedere că sediul societății a fost trecut corect ca fiind în localitatea U. spre deosebire de SC E. SRL care are sediul în localitatea P. De asemenea, prejudiciul comunicat de cele două societăți este diferit, iar în cazul SC E. SRL Pârscov în mod corect instanța de fond a constatat că s-a recuperat prejudiciul. Împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 martie 2012 a declarat recurs la 22 martie 2012 inculpatul B.C.D. Motivele de recurs au invocat două cazuri de casare, art. 385 9 pct. 10 și 12 C. proc. pen. Astfel s-a apreciat de către apărare (însușindu-și un temei din oficiu de către Ministerul Public) că nu a existat cercetare judecătorească în cauză nici la instanța de fond nici la cea de apel, deoarece nu au fost audiate părțile (art. 385 9 pct. 10 C. proc.

pen.). De asemenea apărarea a criticat decizia pentru faptul că în lipsa administrării probelor nu s-a luat în considerare data acoperirii prejudiciului de către inculpat, ceea ce conduce la o altă încadrare juridică și implicit la alte limite de pedeapsă. Analizănd hotărârea recurată, decizia penală nr. 49 din 19 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul pentru următoarele considerente: Cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. Analiza cazului de casare invocat de către Ministerul Public și însușit de către inculpat presupune analiza cercetării judecătorești în prezentul dosar. Cauza prezentă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 12 aprilie 2011 având primul termen de judecată la 19 aprilie 2011. La 19 aprilie 2011 cauza a fost amânată la cererea inculpatului pentru a-și angaja avocat ales pentru data de 10 mai 2012. La termenul de la 10 mai 2011 inculpatul a fost prezent, alături de avocatul ales.

Cauza a fost amânată pentru 31 mai 2011 la cererea SC F.P. SRL Moeciu pentru a-și angaja avocat. O altă parte vătămată, SC C. SRL s-a constituit parte civilă. La termenul de la 31 mai 2011, față de lipsa inculpatului instanța a precizat că nu va audia părțile vătămate cărora le-a pus în vedere să depună în scris cereri de constituire ca părți civile. Cauza a fost amânată la 14 iunie 2011. La termenul de la 14 iunie 2011 avocatul inculpatului a depus acte referitoare la acoperirea unei părți a prejudiciului. Cauza a fost amânată la 6 septembrie 2011 la cererea inculpatului pentru a mai achita o parte din prejudiciu și pentru a dovedi existența unei soluții de scoatere de sub urmărire penală pentru faptele dispuse din prezenta cauză.

La termenul de la 6 septembrie 2011 cauza a fost amânată la 4 octombrie 2011 pentru a se face demersuri la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău pentru a comunica informații complete despre părțile responsabile civilmente în vederea citării acestora. La termenul de la 4 octombrie 2011 s-a amânat cauza la 01 noiembrie 2011 pentru a fi introduse în cauză patru părți responsabile civilmente. La termenul de la 1 noiembrie 2011 cauza, a fost amânată la 29 noiembrie 2011 pentru a se cita părțile care nu aveau termen în cunoștință și pentru a se verifica acoperirea prejudiciului. La termenul de la 29 noiembrie 2011 instanța a declarat terminată cercetarea judecătorească și a acordat cuvântul în dezbateri.

În cauză a fost amânată pronunțarea la 13 decembrie 2011 când inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 170 din 13 decembrie 2011. În apel cauza a avut primul termen de judecată la 28 februarie 2012 când s-a acordat termen pentru neîndeplinirea procedurii de citare cu părțile responsabile civilmente pentru data de 19 martie 2012. La termenul de la 19 martie 2012 instanța de apel a pronunțat decizia penală nr. 49/2012. Examinând termenele acordate în cauză, instanța de recurs constată că cercetarea judecătorească reprezintă procedeele prin care se administrează probele. Acest grup de acte de judecată constituie o caracteristică a judecății în primă instanță, atât prin obligativitatea efectuării lor cât și prin ordinea și conținutul lor.

În cadrul cercetării judecătorești se administrează probe pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor cauzei sub toate aspectele în condiții de nermjlocire, publicitate și contradictorialitate. Cercetarea judecătorească are ca obiect, în primul rând, administrarea probelor ca cerință a principiului nemijlocirii ședinței de judecată în scopul perceperii directe a probelor de către instanța de judecată. În cauza de față cercetarea judecătorească s-a limitat la verificarea unor aspecte obiective ce țineau de constituirea de părți civile, respectiv plata de către inculpat a unor sume către persoanele juridice cu care avea la acel moment raporturi comerciale. Principala problemă pusă în discuție de o cauză penală este vinovăția persoanei trimisă în judecată în raport de faptele pentru care aceasta este acuzată.

În cauza de față problema vinovăției este determinată de existența sau nu a intenției inculpatului de inducere în eroare a părților vătămate. Instanța de recurs apreciază că în lipsa audierii inculpatului și a reprezentanților părților cu care inculpatul a avut relații comerciale, simpla existența unor datorii între persoana acuzată și debitorii săi, nu justifică reținerea vinovăției. Cercetarea judecătorească presupune administrarea de probe din care să fie clarificată inducerea în eroare, respectiv un element fraudulos în plan subiectiv, cunoașterea de către inculpat a lipsei disponibilului la momentul emiterii instrumentelor de plată, pe care să se bazeze, în afara omisiuni de plată, condamnarea persoanei acuzate.

Nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au administrat nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, probe cu privire la elementul subiectiv, ca de exemplu audierea reprezentanților părților civile cu privire la existența unor înțelegeri referitoare la modalitatea de plată sau dacă au cunoscut, la data încheierii contractelor că inculpatul nu poate plăti sumele datorate astfel cum s-a angajat sau audierea inculpatului asupra săvârșirii faptei și vinovăției acestuia, dacă a cunoscut faptul că instrumentele de plată nu sunt valide, în ce condiții a emis instrumentele de plată. Intenția ca element subiectiv al infracțiunii de înșelăciune presupune atitudinea subiectivă în raport de care se poate reproșa conduita persoanei acuzate.

Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată și-a folosit capacitatea de înțelegere și prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. În cazul intenției, atingerea rezultatului fraudulos este chiar sursa actului de conduită. Criteriile de evaluare a vinovăției decurg așadar din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul și scopul acțiunilor întreprinse de aceasta. Motivația actului de conduită este reflectată de modul în care persoana a acționat. Infracțiunea de înșelăciune este îndreptată contra patrimoniului, astfel încât diminuarea patrimoniului victimei trebuie să fie anticipată de către persoana acuzată, iar conduita persoanei acuzate adaptată acestui scop.

Cercetarea judecătorească trebuie să clarifice dacă s-au întrebuințat sau nu mijloace frauduloase pentru a fi încheiat un contract și dacă au fost folosite mijloace nereale, de natură a menține încrederea părții vătămate în realitatea înțelegerii intervenită între părți. Criteriile pentru evaluarea intenției în cazul infracțiunii de înșelăciune în convenții respectiv cu ocazia emiterii unui CEC/bilet la ordin sunt, de exemplu: 1) conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau instrumente de plată, anterior datei faptelor din actul de sesizare. Sunt avute în vedere, de exemplu: măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plății, coerența măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea față de respectarea normelor care guvernează domeniul în speță, rulajul mărfurilor sau încasărilor; 2) caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate față de faptele din cauza dedusă judecății.

În afara criteriilor menționate anterior se evaluează elementele determinante pentru încheierea convenției respective, cunoașterea de către părțile contractante a modului în care se va desfășura contractul respectiv când și cum se va face plata, existența unor împrejurări imprevizibile, emiterea de CEC-uri după interdicția bancară. Constatând că la termenul de la 31 mai 2011 nu au fost audiate părțile vătămate, iar inculpatul nu a fost audiat în cauză, astfel încât nu au fost administrate probe referitoare la existența laturii subiective, instanța de recurs având în vedere caracterul devolutiv al apelului va casa decizia și va trimite cauza la secția penală a Curții de Apel Ploiești. La reluarea judecății vor fi analizate și criticile referitoare la acoperirea prejudiciului de către inculpat asupra încadrării juridice.

Văzând și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.C.D. împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează în totalitate decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului Curții de Apel Ploiești. Onorariul parțial pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 50 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2012.