ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2040/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2040/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Deliberând
asupra recursului declarat de inculpatul B.C.D. împotriva deciziei penale nr.
49 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze
cu minori și de familie, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 170 din data de 13 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău,
s-a dispus în baza art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului
B.C.D. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art.
65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii
drepturilor prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe
o perioadă de 2 ani calculată cu începere de la data executării pedepsei
principale.
Prin aceeași
sentință, în baza art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea
art. 74-76 C. pen. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 4 luni
închisoare.
Conform art.
33, 34, 35 C. pen. au fost contopite pedepsele principale, inculpatul având de
executat pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani și 6 luni închisoare, alături de
pedeapsa complementară.
Potrivit art.
71 C. pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)
Teza a II-a, lit. b). și c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Totodată,
inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente F.E.
SRL, la următoarele despăgubiri civile - 15.113,3 RON către SC M. SRL Covasna,
27.119,62 RON debit și dobânzi legale către SC F.P. SRL Moeciu, 2.019,90 RON
către SC M.S. SRL Buzău, 7.646 RON către SC T.I. SRL, 14.454 RON către SC P.L.V.
SRL Covasna și 2.002,77 RON către C.S. SRL Covasna.
Inculpatul a
mai fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente K. SRL, la 31.075,40
RON plus dobânda legală aferentă către SC N.P. SRL Piatra Neamț și la 28.849 RON
către SC C. SRL.
S-a constatat
acoperit prejudiciul cauzat părții vătămate V. SRL Urziceni, SC P.I.C. SRL Ploiești,
SC E.E.N. SRL, SC E.T. SRL Pârscov și SC R.I. SRL.
Conform art. 118
C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 14.927,34 RON cu care partea vătămată
SC E. SRL Ulmeni nu s-a constituit parte civilă.
A fost obligat
inculpatul, în solidar cu SC K. SRL, la 2.000 RON cheltuieli de judecată către partea
civilă SC N.P. SRL.
De asemenea, inculpatul
a fost obligat la 1.000 RON (din care 800 RON în solidar cu SC K. SRL și SC F.E.
SRL) cheltuieli judiciare către stat din care 400 RON în faza de urmărire penală.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de
pe lângă Tribunalul Buzău nr. EE din 07 aprilie 2011 s-a dispus punerea în mișcare
a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului B.C.D. pentru infracțiunile
de înșelăciune în convenție cu consecințe deosebit de grave prevăzute de art. 215
alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și eliberarea
unei file CEC fără a avea disponibil la tras prevăzută de art. 84 alin. (1)
pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 33 lit. c) C. pen.
S-a reținut în
sarcina inculpatului că în perioada mai 2010 - octombrie 2010, în calitate de administrator
al SC F.E. SRL, K. SRL, P.I. SRL și M.C. SRL, a emis în favoarea mai multor societăți
cu care avea relații comerciale (SC E. SRL Ulmeni, SC V. SRL Urziceni, SC M. SRL
Covasna, SC F.P. SRL Moeciu, SC E.E.N. SRL, SC M.S. SRL Buzău, SC T.I. SRL Buzău,
SC E.T. SRL Pârscov, SC P.L.V. SRL Covasna, SC P.I.C. SRL Ploiești, SC C.S. SRL
Covasna, SC R.I. SRL, SC C. SRL și SC N.P. SRL Piatra Neamț) mai multe file CEC
și bilete la ordin fără a avea disponibil în cont în momentul emiterii lor, motiv
pentru care instrumentele de plată au fost refuzate la plată, unele file CEC fiind
emise în perioada de interdicție bancară, iar alte instrumente de plată aparțineau
unor seturi de instrumente retrase din circulație, cauzând un prejudiciu material
în valoare totală de circa 222.097,81 RON din care a fost recuperată suma de 6.428
RON și a emis către SC G.A. SRL Pătârlagele fila CEC nr. RR, cu decontare a fost
refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil, fără a se produce în final un prejudiciu
material deoarece marfa solicitată de inculpat nu i-a mai fost livrată.
Analizând întregul
material probator administrat în cauză, respectiv procesele-verbale de sesizare
din oficiu, sesizarea organelor de poliție din cadrul I.P.J. Buzău - Serviciul de
Investigare a Fraudelor de către unitățile bancare care au refuzat la plată filele
CEC eliberate de inculpat, filele CEC și biletele la ordin eliberate de inculpat,
care au fost refuzate la plată, somațiile emise de unitățile bancare către inculpat
cu privire la intrarea în interdicție bancară, cererile de înscriere a refuzului
bancar în F.N.C., plângerile și declarațiile părților vătămate și ale părților civile,
facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii, facturile și actele depuse de
către partea civilă și inculpat în faza cercetării judecătorești, instanța de fond
a reținut următoarele:
Inculpatul este
administrator la SC F.E. SRL, care are ca obiect principal de activitate „comerț
cu ridicata nespecializat", SC K. SRL, cu obiect principal de activitate „lucrări
de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale", P.I. SRL (societate
dizolvată) cu obiect principal de activitate „baruri" și administrator împuternicit
la SC M.C. SRL cu obiect principal de activitate „baruri și alte activități de servire
a băuturilor".
În perioada 2009-2010,
inculpatul a coordonat activitatea celor patru societăți comerciale, desfășurând
în mod predominant comerț cu material lemnos.
Prin intermediul
societăților comerciale pe care le administra, inculpatul a achiziționat diverse
cantități de material lemnos de la mai mulți furnizori, deși știa că nu avea posibilități
financiare pentru achitarea mărfurilor și a indus în eroare acești furnizori prin
emiterea mai multor instrumente de plată, fără a avea disponibil în cont, in perioada
în care se afla în interdicție bancară, după cum urmează:
În relația cu
SC E. SRL Ulmeni inculpatul a achiziționat în numele SC F.E. SRL cherestea (fag
și rășinoase, în valoare de 15.000 RON conform facturilor fiscale nr. B și nr. A
din 8 iulie 2010, pe care a folosit-o la construirea șopronului de la punctul de
lucru din orașul Pătârlagele, pentru plata căreia a emis fila CEC nr. PP cu data
scadentă 6 iulie 2010, completată de inculpat la toate rubricile.
După ce fila CEC
a fost girată de SC E. SRL Ulmeni către SC F.G. SRL și ulterior către SC H.I. SRL
aceasta a fost introdusă la plată la data de 13 iulie 2010, fiind refuzată parțial
la plată pentru suma de 14.927,34 RON.
Numitul C.V.D.,
administrator la SC E. SRL Ulmeni a precizat că nu se constituie parte civilă în
procesul penal.
În relația cu
SC V. SRL Urziceni, inculpatul în calitate de administrator al SC F.E. SRL, a beneficiat
de unele prestări de servicii constând în lucrări de decopertare, încărcare și copertare
pământ, lucrări de excavare și mutare pământ, transport mărfuri și descărcat materiale,
conform facturii fiscale nr. K din 7 iulie 2010 scadentă la 09 iulie 2010 în valoare
totală de 5.000 RON pentru plata căreia inculpatul a emis fila CEC nr. MM, cu data
emiterii 09 iulie 2010 completată la toate rubricile, care a fost refuzată la plată
pe motiv de lipsă totală de disponibil.
Instanța de fond
a reținut că, la data de 20 iulie 2010 SC F.E. SRL a achitat cu numerar suma de
5.000 RON conform chitanței din 20 iulie 2010, drept pentru care administratorul
B.A. nu se constituie parte civilă în procesul penal.
SC M. SRL Covasna
a aprovizionat SC F.E. SRL cu lemn de fag conform facturii nr. Y din 12 iunie 2010
în valoare de 15.113,3 RON. Pentru plata acestei facturi inculpatul a emis fila
CEC nr. JJ la data de 9 iulie 2010, completată la toate rubricile.
Suma înscrisă
în fila CEC a fost de 1.5113,3 RON, iar aceasta a fost refuzată la plată pe motiv
de lipsă totală de disponibil, motiv pentru care administratorul B.M. s-a constituit
parte civilă cu această sumă de bani.
SC F.P. SRL Moeciu
a livrat către SC F.E. SRL cantitatea de 200 m.c. material lemnos, conform facturilor
fiscale din 25 iunie 2010, din 16 iunie 2010, din 12 iunie 2010, din 3 iunie 2010,
din 2 iunie 2010, din 31 mai 2010 și din 28 mai 2010
Pentru plata acestor
facturi inculpatul B.C.D. a emis un număr de 4 file CEC completate la toate rubricile,
din care însă doar două file CEC au fost introduse la plată, celelalte două file
fiind returnate inculpatului: fila CEC nr. GG cu data scadentă 2 iulie 2010 în valoare
de 6.405,08 RON a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil și fila
CEC nr. HH cu data scadentă 30 august 2010 în valoare de 27.119,62 RON a fost refuzată
la plată pentru lipsă totală disponibil, CEC emis de un trăgător aflat în interdicție
bancară și care aparține unui set de instrumente care a fost retras din circulație.
Întrucât cele
două file CEC au fost refuzate la plată, ultima fila CEC trebuind să acopere întregul
prejudiciu așa cum s-a stabilit în convenția dintre părți din 23 iulie 2010, administratorul
S.N. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 27.119,62 RON.
În relația cu
SC E.E.N. SRL, inculpatul a aprovizionat SC F.E. SRL cu materiale de construcție
în valoare totală de 6.749,98 RON pentru plata cărora a emis o filă CEC nr. FF cu
data scadentă la 19 iulie 2010, completată la toate rubricile, suma înscrisă fiind
de 6749,98 RON, fila CEC care a fost refuzată la plată. Pentru această sumă s-a
întocmit un ordin de compensare, astfel că prejudiciul este acoperit.
SC M.S. SRL Buzău
a livrat către SC F.E. SRL Buzău materiale de construcție în valoare totală de 1.571,50
RON conform facturii fiscale din 26 iunie 2010, pentru plata căreia inculpatul a
emis fila CEC nr. SS, completată la toate rubricile, având data scadentă la 26
iulie 2010.
Fila CEC a fost
girată de SC M.S. SRL către SC D. SRL, aceasta din urmă introducând la decontare
fila CEC la data de 27 iulie 2010, fila CEC fiind refuzată la plata pentru lipsă
totală de disponibil și pentru că era emisă de un trăgător aflat în interdicție.
Întrucât fila
CEC a fost refuzată la decontare, numita C.M. a declarat că se constituie parte
civilă cu suma de 2.019,90 RON.
SC E.T. SRL Brașov
a avut relații comerciale cu SC F.E. SRL Buzău, afacerile derulate având ca obiect
material lemnos de lucru.
În cursul lunii
iulie 2010, inculpatul a achiziționat lemn de lucru specia fag în valoare de 25.712,5
RON conform facturii fiscale din 18 iulie 2010. Pentru plata mărfii, inculpatul
a emis fila CEC nr. NN cu data emiterii 23 iulie 2010 și fila CEC nr. QQ cu data
scadentă 30 iulie 2010, fiecare filă CEC având înscrisă suma de 12.500 RON.
La data de 28
iulie 2010 și respectiv 30 iulie 2010 filele CEC au fost introduse la decontare,
însă acestea au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător
aflat în interdicție de plată și instrumente de plată retrase din circulație.
SC E.T. SRL Pârscov
prin administrator T.I., s-a constituit parte civilă cu suma de 25.712,5 RON însă
în cursul cercetării judecătorești prejudiciul a fost acoperit.
SC P.L.V. SRL
Covasna a desfășurat relații comerciale cu SC F.E. SRL Buzău, dar și cu SC U.I.
SRL București, ambele firme fiind administrate de inculpatul B.C.D., constând în
livrări de material lemnos - bușteni de fag.
La data de 09
aprilie 2010 SC P.L.V. SRL Covasna a livrat către SC U.I. SRL București cantitatea
de 60 m.c. buștean fag, conform facturii fiscale din 9 aprilie 2010 în valoare de
15.600 RON, iar pentru plata lemnului inculpatul B.C.D. a emis biletul la ordin
în sumă de 7.600 RON cu data scadentă 7 mai 2010 și biletul la ordin în sumă de
8.000 RON cu data scadentă 30 aprilie 2010.
La data de 28
mai 2010 SC P.L.V. SRL Covasna a livrat către SC F.E. SRL Buzău cantitatea de 65,7
m.c. buștean gater, conform facturii fiscale nr. V din 28 mai 2010 în valoare de
14.454 RON, iar pentru plata lemnului inculpatul B.C.D. a emis fila CEC nr. LL în
valoare de 7.000 RON cu data scadentă 31 iulie 2010 și fila CEC nr. CC în valoare
de 7.454 RON cu data scadentă 20 august 2010.
Ulterior, SC P.L.V.
SRL Covasna a girat aceste file CEC către alte societăți și fiind introduse la decontare
la datele de 22 august 2010 și respectiv 24 august 2010 filele CEC au fost refuzate
la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, trăgător aflat în interdicție bancară
și instrumente de plată retrase din circulație.
La data de 25
mai 2010 inculpatul B.C.D. a achitat către SC P.L.V. SRL Covasna suma de 4.000 RON,
iar la data de 23 iunie 2010 a achitat suma de 11.600 RON, debitul fiind achitat
prin contul SC F.E. SRL Buzău deoarece SC U.I. SRL București a intrat în faliment,
lucru recunoscut și de inculpat.
Întrucât prejudiciul
de 14.454 RON datorat de SC F.E. SRL Buzău a rămas neachitat, SC P.L.V. SRL s-a
constituit parte civilă cu această sumă.
SC P.I.C. SRL
Ploiești a avut relații comerciale cu SC F.E. SRL Buzău, constând în livrare de
marfă, conform facturii fiscale din 30 iunie 2010 în valoare de 1.428 RON.
Pentru plata acestei
facturi inculpatul a emis fila CEC nr. DD completată integral de inculpat cu data
scadentă 30 iulie 2010.
Fiind introdusă
la decontare fila CEC a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil,
CEC emis de un trăgător aflat în interdicție bancară, iar fila CEC aparține unui
set de instrumente retras din circulație.
SC P.I.C. SRL
Ploiești a comunicat că datoria SC F.E. SRL Buzău s-a stins prin restituirea mărfii
în data de 29 septembrie 2010 conform facturii fiscale din 29 septembrie 2010, la
data de 30 septembrie 2010 SC F.E. SRL nu mai are nicio datorie către SC P.I.C.
SRL Ploiești.
SC C.S. SRL Covasna
a livrat către SC F.E. SRL motorină în valoare de 2.002,77 RON, conform facturii
fiscale nr. W din 30 iunie 2010. Pentru plata acestei facturi, inculpatul a emis
fila CEC nr. AA completată la toate rubricile având data emiterii 1 octombrie 2010,
fila CEC care a fost refuzată la plată la data de 18 octombrie 2010 pe motiv de
lipsă totală de disponibil.
Partea vătămată,
prin administrator Z.N. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.002,77 RON.
SC R.I. SRL a
avut relații comerciale cu SC K. administrată de inculpatul B.C.D., având ca obiect
vânzarea de bușteni de stejar, conform facturii fiscale din 6 octombrie 2010 în
valoare totală de 27.394,56 RON.
Pentru plata acestei
facturi inculpatul B.C.D. a emis două file CEC completate la toate rubricile, după
cum urmează: fila nr. ZZ cu data scadentă 30 octombrie 2010, în valoare totală de
17.000 RON și fila CEC nr. XX în valoare de 10.000 RON emisă de SC M.C. SRL și girată
către SC K. SRL, apoi către SC R.I. SRL cu data scadentă 26 octombrie 2010.
Ambele file CEC
au fost refuzate la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil.
SC R.I. SRL a
avut relații comerciale și cu M.C. SRL administrator împuternicit fiind tot inculpatul
B.C.D., constând în livrarea de bușteni de stejar în valoare de 17.284 RON, conform
facturii fiscale din 12 octombrie 2010, pentru plata căreia inculpatul a emis două
file CEC completate integral și totodată a plătit în numerar suma de 4.000 RON.
Din cele două
file CEC, una completată cu suma de 6.008 RON și cealaltă cu suma de 7.000 RON,
SC R.I. SRL a introdus la decontare doar fila CEC nr. II cu data scadentă 20
noiembrie 2010 care a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil,
trăgător aflat în interdicție bancară și instrument de plată retras din circulație,
administratorul părții vătămate fiind sigur că și cealaltă filă CEC nu se va deconta.
De asemenea, și
fila CEC nr. ZZ emisă la data de 30 octombrie 2010 de SC M.C. SRL în favoarea SC
R.I. SRL pentru suma de 17.000 RON a fost refuzată la plată pentru lipsă totală
de disponibil.
Având în vedere
prejudiciul cauzat SC R.I. SRL prin administratorul D.A.V. a declarat că se constituie
parte civilă cu suma de 40.000 RON, însă în faza cercetării judecătorești a fost
acoperit integral prejudiciul.
SC C. SRL a livrat
către SC P.I. SRL administrată de inculpat, tâmplărie din PVC în valoare totală
de 32.349 RON, conform facturii fiscale din 31 august 2009.
Pentru plata acestei
facturi inculpatul B.C.D. a emis Biletul ordin nr. T în sumă de 28.849 RON cu data
emiterii 28 ianuarie 2010 și data scadenței 30 aprilie 2010, după ce acesta achitase
cu numerar suma de 3.500 RON.
Biletul la ordin
a fost refuzat la plată la data de 3 mai 2010 pentru lipsă totală de disponibil.
SC C. SRL, prin
administratorul F.G. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 28.849
RON.
SC N.P. SRL Piatra
Neamț a avut relații comerciale cu SC K. SRL, conform contractului de vânzare cumpărare
din 18 septembrie 2010 având ca obiect achiziția de buștean gater fag și cherestea
fag.
Astfel, conform
facturii fiscale din 30 septembrie 2010 inculpatul s-a aprovizionat cu 84,8 m.c.
bușteni fag și 19,8 m.c. cherestea fag în valoare totală de 31.075,40 RON.
Pentru plata mărfii
inculpatul B.C.D. a emis fila CEC nr. UU cu data emiterii 1 octombrie 2010, în sumă
de 35.000 RON, completată la toate rubricile.
La data de 4
octombrie 2010 fila CEC a fost refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.
Ulterior, SC N.P.
SRL Piatra Neamț a solicitat instanței de judecată învestirea cu formulă executorie
a filei CEC, cerere ce a fost admisă.
SC N.P. SRL, prin
administratorul B.I. a menționat că se constituie parte civilă cu suma de 31.075,40
RON și dobânzile legale aferente.
În cursul lunii
octombrie 2010, SC K. SRL a intenționat să cumpere de la SC G.A. SRL Pătârlagele
un fierăstrău mecanic și piese de schimb marca H., iar pentru livrarea produselor
administratorul B.G. a solicitat SC K. SRL plata unui avans de 3.206 RON.
Astfel, inculpatul
a emis către SC G.A. SRL Pătârlagele fila CEC nr. RR, cu data scadentă de 14
octombrie 2010 pentru suma de 3.206 RON, care fiind introdusă la decontare a fost
refuzată pe motiv de lipsă totală de disponibil.
În aceste condiții
administratorul societății B.G. a refuzat să livreze produsele solicitate de SC
K. SRL și a menționat că nu are nicio pretenție față de inculpatul B.C.D. pe care
nu îl cunoaște personal, fila CEC fiindu-i înmânată prin intermediul angajatului
acestuia S.G.
Din declarația
administratorului B.G. și a numitului S.G. rezultă faptul că fila CEC a fost completată
de către inculpat integral la toate rubricile și semnată de acesta.
Instanța de fond
a constatat că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive
ale infracțiunilor de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave în
formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4), (5) C. pen. cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. și eliberarea unei file CEC fără a avea disponibil la
tras prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 ambele cu aplicarea
art. 33 lit. a) C. pen.
La individualizarea
pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.
pen. respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social
al faptelor, precum și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, a recunoscut
parțial comiterea faptelor și a acoperit parțial prejudiciile cauzate părților civile.
Reținând vinovăția
inculpatului instanța l-a condamnat pe inculpat în baza art. 215 alin. (1), (3),
(4), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 și 76 lit.
a)-c) C. pen. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 65
C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor
prev. de art. 64 lit. a) Teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. pe o perioadă de
2 ani calculată cu începere de la data executării pedepsei principale.
În baza art. 84
alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 74-76 C. pen. instanța
l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
Conform art. 33,
34, 35 C. pen. a contopit pedepsele principale, inculpatul având de executat pedeapsa
cea mai grea, aceea de 4 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară.
Potrivit art.
71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.
a) Teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. pe durata executării pedepsei.
Inculpatul a fost
obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente F.E. SRL, la următoarele despăgubiri
civile:15.113,3 RON către SC M. SRL Covasna; 27.119,62 RON debit și dobânzi legale
către SC F.P. SRL Moeciu; 2.019,90 RON către SC M.S. SRL Buzău; 7.646 RON către
SC T.I. SRL; 14.454 RON către SC P.L.V. SRL Covasna și 2.002,77 RON către C.S. SRL
Covasna.
De asemenea, inculpatul
a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente K. SRL, la 31.075,40
RON plus dobânda legală aferentă către SC N.P. SRL Piatra Neamț și la 28.849 RON
către SC C. SRL.
S-a constatat
acoperit prejudiciul cauzat părților vătămate V. SRL Urziceni, SC P.I.C. SRL Ploiești,
SC E.E.N. SRL, SC E.T. SRL Pârscov și SC R.I. SRL.
Conform art. 118
C. pen. s-a confiscat de la inculpat suma de 14.927,34 RON cu care partea vătămată
SC E. SRL Ulmeni nu s-a constituit parte civilă.
Totodată, inculpatul
a fost obligat, în solidar cu SC K. SRL, la 2.000 RON cheltuieli de judecată către
partea civilă SC N.P. SRL.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul B.C.D., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivele scrise
de apel se arată că, potrivit actelor de compensare depuse la dosarul cauzei, încheiate
cu societăți de la care societatea sa avea de încasat sume de bani, dovedește faptul
că la data emiterii filelor CEC, avea de încasat sumele necesare, însă acestea nu
au fost virate înainte de scadența instrumentelor de plată emise.
Mai arată că a
fost condamnat de prima instanță la patru ani închisoare cu executare pentru săvârșirea
unor fapte prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C.
pen., raportat la prevederile art. 84 din Legea nr. 59/1934, fără să facă o interpretare
corectă și o evaluare judicioasă a probelor administrate.
De asemenea, instanța
fondului a făcut abstracție de mecanismele comerciale pe care le desfășura și mai
ales de contextul economic care a contribuit la lipsa de numerar din conturile societății
administrate de apelant.
Mecanismul de
producție pe care îl administra apelantul-inculpat presupunea achiziționarea de
bușteni, prelucrarea acestora și valorificarea materialului rezultat. Pentru funcționarea
acestui mecanism apelantul-inculpat, fără să solicite împrumuturi bancare, era necesar
pentru ca să poată plăti furnizorii să emită instrumente de plată cu scadență la
o dată ulterioară în considerarea încasării la termen a sumelor pentru materialele
valorificate către beneficiarii săi.
Astfel, era de
ajuns ca unul dintre beneficiarii produselor societăților sale să nu achite la termen
sumele datorate pentru ca instrumentele de plată emise de apelantul-inculpat să
fie fără acoperire la scadență și astfel să intre în incidență bancară.
Mai arată că,
dovada faptului că a fost victima unor astfel de incidente o constituie ordinele
de compensare din care rezultă că datorită relațiilor de interdependență cu alți
parteneri nu au existat lichidități la scadența instrumentelor de plată emise, o
constituie ordinele de compensare ulterioare dintre debitorii societăților sale
și societățile părți vătămate.
Consideră că instanța
de fond avea dovada atât a mecanismului prin care s-a ajuns ca la scadență societățile
sale să nu aibă lichidități în cont cât și a unei situații de fapt care pune sub
semnul întrebării existența intenției de a înșela partenerii de afaceri întrucât
a considerat că beneficiarii săi își vor plăti la rândul lor la termen obligațiile
pentru a putea să-și onoreze obligațiile sale față de beneficiarii constituiți părți
vătămate în dosarul cauzei.
Apreciază că aceste
realități împreună cu dovada achitării din surse proprii a prejudiciului părții
vătămate E.T. SRL constituie circumstanțe atenuante ce ar fi trebuit să se reflecte
ori în cuantumul pedepsei ori în modalitatea de executare a acesteia.
Întrucât din motivarea
sentinței criticate nu rezultă faptul că instanța a apreciat efortul depus de a
acoperi cea mai mare parte a prejudiciului ca fiind o circumstanță atenuantă personală
alta decât cele reținute, consideră apelul ca fiind admisibil.
Apreciază însă,
că există trei cazuri pentru care instanța de fond trebuia să pronunțe achitarea
sa întrucât faptelor respective le lipsește unul din elementele esențiale pentru
a putea fi considerate infracțiuni.
Astfel, în cazul
cecului SC A.G. SRL Patîrlagele, acesta a fost înmânat sub condiția introducerii
la plată numai dacă erau lichiditățile necesare livrării produsului.
Cea de a doua
faptă căreia îi lipsește intenția de a înșela o reprezintă fila CEC introdusă la
plată la scăderea de către SC V. SRL pentru suma de 5.000 RON, însă la două zile
de la data scadenței, la data de 20 iulie 2010 cu chitanța din 20 iulie 2010 s-a
achitat debitul reprezentând contravaloarea facturii din 07 iulie 2010.
Această împrejurare
demonstrează faptul că datorită neîncasării la termen de către societatea sa de
la debitorii acesteia a sumelor necesare plății filei CEC nu s-a onorat plata acestui
instrument și deci, că nu a existat intenția de a înșela.
Astfel, apreciază
că și în acest caz nu există fapta pentru care a fost condamnat.
Cel de al treilea
motiv pentru care instanța fondului ar fi trebuit să rețină inexistența faptei o
reprezintă relația comercială cu SC P.I.C. SRL pentru care s-a întocmit la 28
septembrie 2010 factura de retur din 29 septembrie 2010 pentru suma de 1.428 RON,
astfel că relația comercială era cu totul alta decât cea reținută de Tribunalul
Buzău și deci, și modul de apreciere a laturii subiective pentru care a fost trimis
în judecată.
Totodată sentința
criticată este netemeinică întrucât, deși avea dovada achitării integrale a sumelor
către SC E.T. SRL, aceasta l-a obligat la plata sumei.
Pentru aceste
motive, a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și reaprecierea atât
a cuantumului pedepsei aplicate cât și a modalității de executare a pedepsei.
Curtea, examinând
atât motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului, cât și din oficiu
sub toate aspectele, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., prin decizia penală
nr. 49 din 19 martie 2012 a respins ca nefondat apelul constatând că prima instanță
a reținut, în mod corect, situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului,
pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise
de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.
Curtea a reținut
că, prin apelul formulat s-au contestat anumite împrejurări ale stării de fapt reținute,
inculpatul, prin declarațiile date, inclusiv prin motivele de apel formulate, recunoscând
cea mai mare parte a faptelor reținute în sarcina sa.
Astfel, apreciază
Curtea de Apel, pe baza probelor administrate în cauză, respectiv
procesele-verbale de sesizare din oficiu, sesizarea organelor de poliție din cadrul
I.P.J. Buzău - Serviciul de Investigare a Fraudelor de către unitățile bancare care
au refuzat la plată filele CEC eliberate de inculpat, filele CEC și biletele la
ordin eliberate de inculpat, care au fost refuzate la plată, somațiile emise de
unitățile bancare către inculpat cu privire la intrarea în interdicție bancară,
cererile de înscriere a refuzului bancar în F.N.C., plângerile și declarațiile părților
vătămate și ale părților civile, facturile fiscale și avizele de însoțire a mărfii,
facturile și actele depuse de către partea civilă și inculpat în faza cercetării
judecătorești, (probe care au fost analizate pe larg de către prima instanță) a
fost reținută situația de fapt expusă anterior, însușită și de către Curte, situație
de fapt care a fost încadrată corespunzător și în drept.
În esență, inculpatul
B.C.D., în calitate de administrator la SC F.E. SRL, SC K. SRL, P.I. SRL și administrator
împuternicit la SC M.C. SRL, în perioada 2009-2010, a încheiat contracte și a achiziționat
diverse produse, în special cantități de material lemnos de la mai mulți furnizori,
părți civile în cauză, stabilind ca modalități de plată, plata prin cec sau, mai
rar, cu numerar.
Modul în care
a procedat inculpatul este tipic încheierii și executării unor contracte prin care
se urmărește păgubirea furnizorului. Astfel, în unele cazuri a achitat cu sume modice
mărfuri achiziționate în cantități mici, ca ulterior să ceară livrarea repetată
de mărfuri pe care nu le-a mai plătit. În același fel a procedat inculpatul și cu
societățile care i-au prestat diferite servicii, pe care ulterior nu le-a mai achitat.
În acest sens
sunt declarațiile administratorilor societăților păgubite și a angajaților acestora,
care au arătat că inculpatul a prezentat firmele administrate de el ca societăți
solvabile, fără datorii financiare, care achită la termen mărfurile achiziționate
sau serviciile prestate, iar după livrarea produselor au constatat o altă situație
de fapt, respectiv că nu-și pot recupera debitele, fiindcă cecurile emise de inculpat
nu putea fi valorificate ca urmare fie a lipsei de disponibil în cont, fie a interdicției
bancare de a emite cecuri în care se aflau societățile inculpatului sau a emiterii
unui instrument de plată retras din circulație.
Cu excepția reprezentantului
SC G.A. SRL, niciuna din celelalte persoane nu au declarat că în momentul emiterii
cecurilor ar fi avut cunoștință de lipsa disponibilului necesar, fiind evident că
în aceste condiții nu ar mai fi livrat mărfuri inculpatului (în acest sens sunt
declarațiile administratorilor societăților păgubite B.M., S.N., D.A.D.).
Date fiind numărul
mare de acte materiale comise de inculpat și valoarea ridicată a prejudiciului,
care se circumscrie noțiunii de consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 146
C. pen., și care nu a fost acoperit până în prezent, Curtea nu a putut primi apărarea
inculpatului, nesusținută probator, că această situație a fost creată de natura
activității desfășurate, ce presupunea achiziționarea de bușteni, prelucrarea acestora,
valorificarea materialului precum și a raporturilor cu beneficiarii săi, care nu
i-ar fi plătit la timp sumele datorate. Aceste împrejurări, chiar dacă s-ar face
dovada existenței lor, nu justifică conduita inculpatului în raporturile cu părțile
civile, de inducere și menținere în eroare a acestora prin emiterea unui număr mare
de instrumente de plată fără a avea disponibil în cont sau știind că societate sa
se află în interdicția de a emite cecuri și crearea unui asemenea prejudiciu, care
nu a fost achitat în prezent. Toate aceste elemente caracterizează intenția inculpatului
de a înșela părțile civile și de a obține beneficii în această modalitate.
Împrejurarea că
inculpatul a achitat în cursul procesului o mică parte din sumele datorate părților
civile nu schimbă situația de fapt sau încadrarea juridică dată faptelor acestuia,
putând fii valorificată, și chiar a fost reținută de instanța de fond, ca circumstanță
atenuantă în favoarea inculpatului.
De asemenea, sunt
neîntemeiate și criticile referitoare la încadrarea juridică dată faptelor inculpatului
și reținerea vinovăției acestuia în cazul instrumentelor de plată emise în favoarea
SC G.A. SRL, SC V. SRL și SC P.I.C. SRL.
Curtea a constat
că, în cazul SC G.A. SRL, în cursul lunii octombrie 2010, SC K. SRL, administrată
de inculpat, a intenționat să cumpere de la această societate un fierăstrău mecanic
și piese de schimb marca H., iar pentru livrarea produselor administratorul B.G.
a solicitat inculpatului plata unui avans de 3.206 RON. Astfel, inculpatul a emis
către SC G.A. SRL Pătarlagele fila CEC nr. RR, cu data scadentă de 14 octombrie
2010 pentru suma de 3.206 RON, care fiind introdusă la decontare a fost refuzată
pe motiv de lipsă totală de disponibil. În aceste condiții administratorul societății
B.G. a refuzat să livreze produsele solicitate de SC K. SRL și a menționat că nu
are nicio pretenție față de inculpatul B.C.D.
Această faptă,
de a emite fila cec fără a avea provizia necesară, în condițiile în care beneficiarul
cecului a luat cunoștință de această împrejurare înainte de a livra produsul și
de a suferi vreo pagubă, constituie infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1)
pct. 2 din Legea nr. 59/1934, text de lege în baza căruia, în mod corect, inculpatul
a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță.
În raporturile
cu SC V. SRL Urziceni, inculpatul în calitate de administrator al SC F.E. SRL, a
beneficiat de unele prestări de servicii constând în lucrări de decopertare, încărcare
și copertare pământ, lucrări de excavare și mutare pământ, transport mărfuri și
descărcat materiale, conform facturii fiscale din 7 iulie 2010 scadentă la 9
iulie 2010 în valoare totală de 5.000 RON pentru plata căreia inculpatul a emis
fila CEC nr. MM, cu data emiterii 9 iulie 2010 completată la toate rubricile, care
a fost refuzată la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil. Instanța de fond
a reținut că inculpatul a achitat ulterior cu numerar suma de 5.000 RON conform
chitanței din 20 iulie 2010. Această împrejurare, a achitării ulterioare a prejudiciului,
nu exonerează inculpatul de răspundere.
În mod asemănător
a procedat inculpatul și în raporturile cu SC P.I.C. SRL, de la care a achiziționat
marfă, conform facturii fiscale din 30 iunie 2010, în valoare de 1.428 RON. Pentru
plata acestei facturi inculpatul a emis fila CEC nr. DD completată integral de inculpat
cu data scadentă 30 iulie 2010. Fiind introdusă la decontare fila CEC a fost refuzată
la plată pe motiv de lipsă totală de disponibil, CEC emis de un trăgător aflat in
interdicție bancară, iar fila CEC aparține unui set de instrumente retras din circulație.
Diferență față
de fapta comisă în raporturile cu SC V. SRL Urziceni, este că, în cazul SC P.I.C.
SRL Ploiești, inculpatul nu a mai achitat cu numerar prejudiciul ci, după 3 luni
de la achiziționare, respectiv la data de 29 septembrie 2010, a restituit marfa
(adresa din data de 22 octombrie 2010 a SC P.I.C. SRL Ploiești și înscrisuri doveditoare).
În consecință,
critica inculpatului vizând reținerea unei situații greșite de fapt legat de această
societate este nefondată.
Așa fiind, reținând
că pronunțarea hotărârii de condamnare se întemeiază pe probe sigure, certe și decisive,
care nu lasă loc niciunui dubiu în privința vinovăției inculpatului, Curtea constată
că instanța de fond a soluționat corect acțiunea penală dedusă judecății, dând faptelor
comise de inculpat încadrarea juridică adecvată, fiind în concordanță și cu decizia
nr. IX din 24 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite,
pronunțată în aplicarea dispozițiilor art. 215 C. pen.
În ceea ce individualizarea
pedepsei și a modalității de executare, Curtea apreciază că, în contextul concret
al cauzei, având în vedere situația de fapt reținută și datele care caracterizează
persoana inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a efectuat o justă individualizare
a pedepselor aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului
acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale
prevăzute în art. 72 C. pen.
La stabilirea
pedepselor s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare, respectiv
de dispozițiile Părții generale ale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în Partea
specială a C. pen. și în legea specială pentru infracțiunile comise, de gradul de
pericol social al faptelor săvârșite, dar și de persoana inculpatului și de împrejurările
care atenuează și agravează răspunderea penală.
Astfel, Curtea
de Apel apreciază că inculpatul a săvârșit 14 acte materiale de înșelăciune și o
faptă de emitere a unui cec prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 59/1934, în
dauna unui număr mare de societăți comerciale, cărora le-a produs prejudicii importante,
ce nu au fost achitate nici până în prezent.
Ca atare, nu se
poate susține că pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare pentru înșelăciune cu consecințe
deosebit de grave și de 4 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 84
alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, sunt greșit individualizate în raport cu
limitele mari ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea mai gravă săvârșită
de inculpat, chiar redusă ca urmare a aplicării art. 74-76 C. pen. (ex. pentru înșelăciune
10-20 ani, minimul putând fi redus până la o treime), sau înfrâng principiul proporționalității
și justului echilibru între natura valorilor sociale lezate și sancțiunile penale.
Referitor la despăgubirile
civile acordate părților civile și a cuantumului acestor despăgubiri, Curtea observă
că, în mod corect, instanța de fond a constatat existența faptei ilicite săvârșită
de inculpat, prejudiciul material pe care l-au suferit părțile vătămate constituite
părți civile și că între prejudiciu și fapta ilicită există legătură de cauzalitate.
În privința pretențiilor
materiale formulate de părțile civile, instanța de fond a reținut corect că, acestea
au fost dovedite prin probele administrate în cauză, respectiv facturile emise de
părțile civile și confirmate de inculpat, adresele instituțiilor bancare privind
imposibilitatea valorificării instrumentelor de plată emise de inculpat și nu în
ultimul rând declarațiile de recunoaștere a prejudiciilor date de inculpat.
Având în vedere
aceste probatorii administrate, Curtea apreciază că sumele acordate de instanța
de fond cu titlu de despăgubiri părților civile sunt pe deplin justificate.
De asemenea Curtea
de Apel a constatat că, în mod corect, instanța de fond a luat act că o parte din
părțile vătămate nu s-au mai constituit părți civile, iar în cazul altora a fost
acoperit prejudicial, și a dispus confiscarea sumei de 14.927,34 RON, dobândită
de inculpate prin săvârșirea infracțiunii, având în vedere că SC E. SRL Ulmeni nu
s-a mai constituit parte civilă. Trebuie menționat că în dispozitivul sentinței
atacate, din eroare materială, numele acestei societăți a fost înscris greșit ca
SC E. SRL, nefiind niciun dubiu în acest sens, având în vedere că sediul societății
a fost trecut corect ca fiind în localitatea U. spre deosebire de SC E. SRL care
are sediul în localitatea P. De asemenea, prejudiciul comunicat de cele două societăți
este diferit, iar în cazul SC E. SRL Pârscov în mod corect instanța de fond a constatat
că s-a recuperat prejudiciul.
Împotriva deciziei
penale nr. 49 din 19 martie 2012 a declarat recurs la 22 martie 2012 inculpatul
B.C.D.
Motivele de recurs
au invocat două cazuri de casare, art. 385
9
pct. 10 și 12 C. proc. pen.
Astfel s-a apreciat
de către apărare (însușindu-și un temei din oficiu de către Ministerul Public) că
nu a existat cercetare judecătorească în cauză nici la instanța de fond nici la
cea de apel, deoarece nu au fost audiate părțile (art. 385
9
pct. 10 C.
proc. pen.).
De asemenea apărarea
a criticat decizia pentru faptul că în lipsa administrării probelor nu s-a luat
în considerare data acoperirii prejudiciului de către inculpat, ceea ce conduce
la o altă încadrare juridică și implicit la alte limite de pedeapsă.
Analizănd hotărârea
recurată, decizia penală nr. 49 din 19 martie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție
va admite recursul pentru următoarele considerente:
Cazul de casare
prevăzut de art. 385
9
pct. 10 C. proc. pen.
Analiza cazului
de casare invocat de către Ministerul Public și însușit de către inculpat presupune
analiza cercetării judecătorești în prezentul dosar.
Cauza prezentă
a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 12 aprilie 2011 având primul
termen de judecată la 19 aprilie 2011.
La 19 aprilie
2011 cauza a fost amânată la cererea inculpatului pentru a-și angaja avocat ales
pentru data de 10 mai 2012.
La termenul de
la 10 mai 2011 inculpatul a fost prezent, alături de avocatul ales. Cauza a fost
amânată pentru 31 mai 2011 la cererea SC F.P. SRL Moeciu pentru a-și angaja avocat.
O altă parte vătămată, SC C. SRL s-a constituit parte civilă.
La termenul de
la 31 mai 2011, față de lipsa inculpatului instanța a precizat că nu va audia părțile
vătămate cărora le-a pus în vedere să depună în scris cereri de constituire ca părți
civile. Cauza a fost amânată la 14 iunie 2011.
La termenul de
la 14 iunie 2011 avocatul inculpatului a depus acte referitoare la acoperirea unei
părți a prejudiciului. Cauza a fost amânată la 6 septembrie 2011 la cererea inculpatului
pentru a mai achita o parte din prejudiciu și pentru a dovedi existența unei soluții
de scoatere de sub urmărire penală pentru faptele dispuse din prezenta cauză.
La termenul de
la 6 septembrie 2011 cauza a fost amânată la 4 octombrie 2011 pentru a se face demersuri
la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Buzău pentru a comunica
informații complete despre părțile responsabile civilmente în vederea citării acestora.
La termenul de
la 4 octombrie 2011 s-a amânat cauza la 01 noiembrie 2011 pentru a fi introduse
în cauză patru părți responsabile civilmente.
La termenul de
la 1 noiembrie 2011 cauza, a fost amânată la 29 noiembrie 2011 pentru a se cita
părțile care nu aveau termen în cunoștință și pentru a se verifica acoperirea prejudiciului.
La termenul de
la 29 noiembrie 2011 instanța a declarat terminată cercetarea judecătorească și
a acordat cuvântul în dezbateri. În cauză a fost amânată pronunțarea la 13 decembrie
2011 când inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 170 din 13 decembrie
2011.
În apel cauza
a avut primul termen de judecată la 28 februarie 2012 când s-a acordat termen pentru
neîndeplinirea procedurii de citare cu părțile responsabile civilmente pentru data
de 19 martie 2012. La termenul de la 19 martie 2012 instanța de apel a pronunțat
decizia penală nr. 49/2012.
Examinând termenele
acordate în cauză, instanța de recurs constată că cercetarea judecătorească reprezintă
procedeele prin care se administrează probele. Acest grup de acte de judecată constituie
o caracteristică a judecății în primă instanță, atât prin obligativitatea efectuării
lor cât și prin ordinea și conținutul lor.
În cadrul cercetării
judecătorești se administrează probe pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor
cauzei sub toate aspectele în condiții de nermjlocire, publicitate și contradictorialitate.
Cercetarea judecătorească
are ca obiect, în primul rând, administrarea probelor ca cerință a principiului
nemijlocirii ședinței de judecată în scopul perceperii directe a probelor de către
instanța de judecată.
În cauza de față
cercetarea judecătorească s-a limitat la verificarea unor aspecte obiective ce țineau
de constituirea de părți civile, respectiv plata de către inculpat a unor sume către
persoanele juridice cu care avea la acel moment raporturi comerciale.
Principala problemă
pusă în discuție de o cauză penală este vinovăția persoanei trimisă în judecată
în raport de faptele pentru care aceasta este acuzată. În cauza de față problema
vinovăției este determinată de existența sau nu a intenției inculpatului de inducere
în eroare a părților vătămate. Instanța de recurs apreciază că în lipsa audierii
inculpatului și a reprezentanților părților cu care inculpatul a avut relații comerciale,
simpla existența unor datorii între persoana acuzată și debitorii săi, nu justifică
reținerea vinovăției. Cercetarea judecătorească presupune administrarea de probe
din care să fie clarificată inducerea în eroare, respectiv un element fraudulos
în plan subiectiv, cunoașterea de către inculpat a lipsei disponibilului la momentul
emiterii instrumentelor de plată, pe care să se bazeze, în afara omisiuni de plată,
condamnarea persoanei acuzate. Nici instanța de fond, nici instanța de apel nu au
administrat nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, probe
cu privire la elementul subiectiv, ca de exemplu audierea reprezentanților părților
civile cu privire la existența unor înțelegeri referitoare la modalitatea de plată
sau dacă au cunoscut, la data încheierii contractelor că inculpatul nu poate plăti
sumele datorate astfel cum s-a angajat sau audierea inculpatului asupra săvârșirii
faptei și vinovăției acestuia, dacă a cunoscut faptul că instrumentele de plată
nu sunt valide, în ce condiții a emis instrumentele de plată.
Intenția ca element
subiectiv al infracțiunii de înșelăciune presupune atitudinea subiectivă în raport
de care se poate reproșa conduita persoanei acuzate. Răspunderea penală intervine
deoarece persoana acuzată și-a folosit capacitatea de înțelegere și prevedere a
faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. În cazul intenției, atingerea rezultatului
fraudulos este chiar sursa actului de conduită. Criteriile de evaluare a vinovăției
decurg așadar din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice
sensul și scopul acțiunilor întreprinse de aceasta. Motivația actului de conduită
este reflectată de modul în care persoana a acționat.
Infracțiunea de
înșelăciune este îndreptată contra patrimoniului, astfel încât diminuarea patrimoniului
victimei trebuie să fie anticipată de către persoana acuzată, iar conduita persoanei
acuzate adaptată acestui scop. Cercetarea judecătorească trebuie să clarifice dacă
s-au întrebuințat sau nu mijloace frauduloase pentru a fi încheiat un contract și
dacă au fost folosite mijloace nereale, de natură a menține încrederea părții vătămate
în realitatea înțelegerii intervenită între părți.
Criteriile pentru
evaluarea intenției în cazul infracțiunii de înșelăciune în convenții respectiv
cu ocazia emiterii unui CEC/bilet la ordin sunt, de exemplu:
1) conduita persoanei
acuzate în legătură cu alte contracte sau instrumente de plată, anterior datei faptelor
din actul de sesizare. Sunt avute în vedere, de exemplu: măsurile luate pentru respectarea
clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plății, coerența măsurilor cu scopul
urmărit, atitudinea față de respectarea normelor care guvernează domeniul în speță,
rulajul mărfurilor sau încasărilor;
2) caracterul
diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate față de faptele din cauza
dedusă judecății. În afara criteriilor menționate anterior se evaluează elementele
determinante pentru încheierea convenției respective, cunoașterea de către părțile
contractante a modului în care se va desfășura contractul respectiv când și cum
se va face plata, existența unor împrejurări imprevizibile, emiterea de CEC-uri
după interdicția bancară.
Constatând că
la termenul de la 31 mai 2011 nu au fost audiate părțile vătămate, iar inculpatul
nu a fost audiat în cauză, astfel încât nu au fost administrate probe referitoare
la existența laturii subiective, instanța de recurs având în vedere caracterul devolutiv
al apelului va casa decizia și va trimite cauza la secția penală a Curții de Apel
Ploiești. La reluarea judecății vor fi analizate și criticile referitoare la acoperirea
prejudiciului de către inculpat asupra încadrării juridice. Văzând și art. 192 C.
proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul B.C.D. împotriva deciziei penale nr. 49 din 19 martie 2012
a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de
familie.
Casează în totalitate
decizia penală atacată și trimite cauza spre rejudecarea apelului Curții de Apel
Ploiești.
Onorariul parțial
pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat, în sumă de 50 RON, se plătește
din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare
rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 12 iunie 2012.