ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3424/2012

Asupra

recursului de fața,

În

baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 5 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de către Judecătoria

Aleșd, în baza art. 403 alin. (3) teza II C. proc. pen. s-a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulata de revizuienta B.L., împotriva

deciziei penale nr. 171 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție în dosar nr. 2363/177/2009.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin referatul nr. 233/III.6/2011

din data de 27 decembrie 2011 înregistrat la instanță la data de 28 decembrie 2011,

Parchetul de pe lângă Judecătoria Alesd, a înaintat instanței spre competentă

soluționare cererea prin care revizuienta B.L. a solicitat revizuirea deciziei

penale nr. 171 din 20 ianuarie 2010 pronunțată de înalta Curte de Casație și

Justiție în dosar nr. 2363/177/2009.

În

motivarea cererii, revizuienta a arătat faptul că solicită revizuirea

întregului dosar cu nr. 2363/177/2009 al Judecătoriei Aleșd.

Nu

au fost invocate temeiuri juridice.

Prin

referatul întocmit Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleșd a formulat concluzii

de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă, invocând Decizia nr. 17/2007

a înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în cadrul unor recursuri

împotriva legii.

Analizând

actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut că prin rezoluția

procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd dată în dosar nr. 614/P/2009

s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale față de numitul B.G.

cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 260 alin. (1) C.

pen.

Prin

sentința penală nr. 18/2010 a Judecătoriei Aleșd s-a dispus respingerea ca

nefondată a plângerii formulată de petenta B.L., împotriva rezoluției din

dosarul nr. 614/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd, menținută

prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Aleșd,

sentință care a fost recurată de petentă la Tribunalul Bihor, la Curtea de Apel

Oradea și la I.C.C.J., soluțiile fiind acelea de respingere ca inadmisibil a

recursului.

În

conformitate cu Decizia nr. XVII/2007 a înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțată în recursul în interesul legii este inadmisibilă cererea de

revizuire a unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în aplicarea

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen.,

reținându-se în considerentele acestei decizii faptul că hotărârile

judecătorești prin care nu se rezolvă fondul cauzei nu pot fi supuse

revizuirii.

Așadar, sunt supuse revizuirii numai acele hotărâri

judecătorești prin care s-a soluționat raportul juridic de drept substanțial cu

consecința pronunțării unei hotărâri de condamnare de achitare sau de încetare

a procesului penal.

Petenta

a solicitat instanței revizuirea « întregului dosar » însă a atașat cererii

sale decizia nr. 171 din 20 ianuarie 2011 a I.C.C.J. pronunțată în dosarul nr. 2363/177/2009.

Față

de cererea formulată de revizuentă, instanța de fond a reținut că revizuirea

este o cale de atac extraordinară, ce privește exclusiv hotărârile prevăzute în

art. 393 C. proc. pen., cazurile în care aceasta poate fi exercitată fiind în

mod expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc. pen.

Astfel,

referitor la cauzele având ca obiect plângere împotriva soluției procurorului,

nu se poate considera că în această etapă procesuală s-ar rezolva fondul

cauzei, deoarece nici una din soluțiile art. 278

1

alin. (8) lit. a)

și b) C. proc. pen., nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în

accepțiunea prevederilor art. 345 C. proc. pen., respectiv prin condamnarea,

achitarea inculpatului sau încetarea procesului penal.

Pe

de altă parte, cât timp prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii

exercitării căii de atac extraordinare a revizuirii și împotriva hotărârilor

judecătorești pronunțate în soluționarea plângerilor formulate în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., o atare cale de atac este inadmisibilă, motiv pentru care în

baza art. 403 alin. (3) teza II C. proc. pen., instanța de fond a respins ca

inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuienta B.L., împotriva

deciziei penale nr. 171 din 20 ianuarie 2011 pronunțată de înalta Curte de

Casație și Justiție în dosar nr. 2363/177/2009.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs revizuenta B.L., solicitând admiterea lui,

casarea sentinței penale și rejudecând să se admită cererea de revizuire așa

cum a fost formulată.

Prin

decizia penală Curtea de Apel a respins ca inadmisibil recursul declarat de

revizuenta împotriva sentinței penale nr. 5 din 24 ianuarie 2012 a Judecătoriei

Aleșd, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (10)

C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este

definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs revizuenta solicitând admiterea lui, casarea deciziei

și rejudecând să se admită cererea de revizuire așa cum a fost formulată.

Examinând

recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil pentru considerentele ce vor fi arătate:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din

Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în

condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la

justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor

determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent

al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine

așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în

condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a

provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit

dispozițiilor din Partea specială, Titlul II, Capitolul III, Secțiunile I și II

C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea

acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost

reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și

ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere

reformarea hotărârii atacate.

Astfel,

potrivit art. 385

1

C. proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe

calea recursului, exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate

de lege.

Așadar, limitând calea de atac menționată exclusiv la

hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a

stabilit principiul unicității acesteia, în raport de care posibilitatea legală

a declarării mai multor recursuri este exclusă, dreptul la această cale

procesuală stingându-se prin exercitare.

În cauză, se constată că recurenta a formulat o cerere de

recurs împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea

acestei căi de atac, noul recurs declarat neîntrunind cerințele textului de

lege menționat, încălcând principiul unicității acestei căi de atac și, ca

atare, nefiind admisibil.

Or,

recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea

procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și,

din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față

de cele arătat anterior înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de revizuenta B.L., ca

inadmisibil.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de revizuenta B.L. împotriva deciziei penale nr.

461/R din data de 2 mai 2012 a Curții de Apel Oradea - secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurenta revizuenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 octombrie 2012