ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3291/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 87 din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, s-a dispus condamnarea inculpatului B.G. pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 20 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile D.L. suma de 10.000 RON daune materiale. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, că în data de 14 februarie 2009, dimineața, inculpatul B.G. a fost la un parastas în municipiul Călărași, unde a consumat și băuturi alcoolice, iar în jurul orei 12,00 a plecat în comuna Vlad Țepeș, sat Mihai Viteazu, la cumătrul său A.I.

zis „M.”. Până spre seară, cei doi au consumat băuturi alcoolice (țuică și vin), inculpatul ajutându-l pe martorul A.I. să repare găleata de la fântână. Spre seară atât inculpatul, cât și martorul se aflau în stare de ebrietate, iar în jurul orelor 18,00 - 19,00 a venit în vizită numitul B.V., cunoștință comună a celor doi, aflat, de asemenea, în stare de ebrietate. Pe acest fond, între inculpat și B.V. a avut loc un conflict spontan, cei doi adresându-și injurii. Inculpatul a luat un taburet din lemn și l-a lovit pe B.V. de mai multe ori în zona capului, până ce acesta a căzut pe podeaua camerei și a început să sângereze. Martorul A.I. a intervenit și i-a cerut inculpatului să nu o mai lovească pe victimă, împreună scoțând victima în curte pentru a o trimite acasă.

B.V., năucit de loviturile primite și de starea de ebrietate, s-a întors la ușa locuinței amenințându-l pe inculpat. Acesta a luat un vătrai, a ieșit în curte, lovind victima în cap și pe unde a nimerit, cu vătraiul și cu picioarele până când aceasta a căzut în curte. Martorul i-a cerut inculpatului să n-o mai lovească și amândoi s-au culcat, lăsând victima în curte. A doua zi dimineață martorul l-a atenționat pe inculpat să anunțe salvarea și poliția, deoarece aceasta horcăia, dar inculpatul a plecat la Călărași. Victima a fost observată de către vecini care au alertat poliția, dar între timp aceasta decedase. Din raportul medico-legal de necropsie întocmit de S.M.L.Călărași rezultă că moartea lui B.V.

a fost violentă și s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale, urmare a unui politraumatism cranio-cerebral-toracic, cu fractură și înfundare a calotei craniene. În drept, s-a constatat că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a invocat săvârșirea faptei în stare de provocare și a solicitat, de asemenea, reducerea pedepsei aplicate. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 165 din 21 iulie 2009, a admis apelul declarat și a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 20 ani închisoare la 15 ani închisoare, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate.

Instanța de apel a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. pentru a se putea reține comiterea faptei în stare de provocare, declarațiile martorilor coroborate cu concluziile raportului medico-legal probând că situația de fapt a fost corect reținută de instanța de fond și nu a existat o atitudine provocatoare din partea victimei, inculpatul fiind cel care a aplicat primele lovituri. S-a apreciat, însă, că pedeapsa aplicată este prea severă în raport de circumstanțele faptei și persoana inculpatului, care nu este cunoscută cu antecedente penale și a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, astfel încât un cuantum al pedepsei mai redus, de 15 ani închisoare, poate asigura scopul educativ și preventiv al acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.G. care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., respectiv greșita individualizare a pedepsei, solicitând reducerea acesteia. Recursul este neîntemeiat. Înalta Curte, analizând decizia recurată, atât sub aspectul criticii formulate de recurent, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Instanța de apel a corectat individualizarea pedepsei efectuată de prima instanță, constatând că se impune reducerea pedepsei de la 20 de ani la 15 ani închisoare, în raport de circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa astfel cum a fost redusă în apel este în măsură să asigure un just echilibru între gravitatea faptei comise, soldată cu decesul victimei și persoana inculpatului, necunoscută cu antecedente penale și care a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului, astfel că o nouă reducere nu se impune. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 385 16 , art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi pentru inculpat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva Deciziei penale nr. 165/A din 21 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2009, la 16 octombrie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 octombrie 2009.