ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2998/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 13 octombrie 2010, reclamanta SC P. SA Mediaș a solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 să se dispună suspendarea executării prevederilor H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, respectiv a Anexei nr. 5 prin care a fost aprobat calendarul de sistare/încetare a activității sau conformare pentru depozitele de deșeuri existente, până la pronunțarea instanței de fond . În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, executarea actului administrativ contestat prin plângerea prealabilă adresată autorității emitente are drept consecință încetarea activității pe care o desfășoară, astfel că este iminentă producerea unei pagube.

Reclamanta a mai arătat că, data limită până la care trebuie închise ultimele depozite de deșeuri neconforme cu standardele U.E. este 16 iulie 2017 și nu există criterii tehnice , în baza cărora să fi fost stabilită data de 16 iulie 2010 pentru închiderea depozitului său. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 249 din 18 ianuarie 2011, reținând că nu s-a dovedit îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și aceasta cu atât mai mult cu cât, actul administrativ pentru care s-a solicitat suspendarea trebuia să fie deja executat, în sensul că, la data formulării cererii, depozitul menționat de reclamantă nu trebuia să mai funcționeze.

De asemenea, instanța de fond a avut în vedere că, din analiza sumară a actului contestat, rezultă că închiderea depozitelor de deșeuri se efectuează în baza Normativului tehnic privind depozitarea deșeurilor, aprobat prin Ordinul nr. 757/2004 emis de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor, astfel că este nefondată susținerea reclamantei privind lipsa unor criterii tehnice pentru stabilirea graficului de închidere a depozitelor de deșeuri. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC P. SA, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare a executării H.G. nr. 349/2005, Anexa nr. 5, tabel 5.2. Recurenta a susținut în primul motiv de recurs că instanța de fond a apreciat în mod eronat că nu mai poate fi invocată iminența unei pagube, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, deoarece dispoziția a cărei suspendare s-a solicitat a devenit efectivă.

Pentru îndeplinirea acestei cerințe legale, recurenta a arătat că prejudiciul produs prin actul contestat are caracter periodic, prin veniturile de care este lipsită lunar, până la împlinirea termenului de 16 iulie 2017, când se prevede închiderea ultimelor depozite neconforme ale statului. Prin sistarea activității sale de depozitare a deșeurilor menajere mai devreme de data de 16 iulie 2017, recurenta a considerat că este supusă unui tratament cu caracter discriminatoriu, ceea ce reprezintă o încălcare a legislației privind concurența liberă și dreptul de proprietate, astfel cum este definit în pct. 1 și 2 din art. 1 al primului Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut existența unor criterii tehnice de închidere a depozitului său S. - Mediaș, prin Normativul tehnic care reglementează închiderea depozitelor, deoarece acest act administrativ nu are legătură cu obiectul cauzei. Recurenta a precizat că prin acest act normativ au fost aprobate criteriile tehnice pentru celulele din cadrul depozitelor, în momentul în care capacitatea de depozitare este epuizată, ceea ce nu este situația cauzei aflate pe rol, întrucât nu se referă la criteriile de sistare a activității depozitelor. Prin raportarea la un act normativ străin de cauză, s-a considerat de recurentă că, modalitatea în care instanța de fond a abordat pricina este contrară recomandării din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, în care se arată că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condițiile art. 7 din aceeași lege a autorității publice emitentă a actului, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Cererea recurentei SC P. SA de suspendare a executării, întemeiată pe exercitarea la data de 17 noiembrie 2010 a recursului administrativ reglementat de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu îndeplinește condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din aceeași lege și a fost corect respinsă de instanța de fond.

Din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existența unor cazuri bine justificate pentru măsura provizorie solicitată de recurentă în perioada de soluționare a plângerii prealabile depusă la autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat. Instanța de fond a constatat corect că recurenta – reclamantă nu a dovedit existența unui caz bine justificat, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința executării actului administrativ. În consecință, această primă condiție pentru suspendarea executării actului administrativ nu a fost îndeplinită în cauză, cu atât mai mult cu cât , prin obiectul său de reglementare, H.G.

nr. 349/2005 are ca finalitate transpunerea integrală a Directivei nr. 1.999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitarea deșeurilor , unicul act juridic european în materia depozitării deșeurilor. De asemenea, instanța de fond a constatat judicios ca nefiind dovedită în cauză nici cerința prevenirii unei pagube iminente ca urmare a executării actului administrativ atacat, care de altfel produsese efectele juridice la data formulării cererii de chemare în judecată.

Interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 este conformă normei europene invocate de recurentă și anume, recomandării a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția judiciară provizorie în materie de contencios administrativ, adoptată la 13 septembrie 1989. Potrivit acestei norme, măsurile de protecție provizorie, cum este cazul suspendării executării actului administrativ, pot fi îndeosebi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze grave prejudicii, reparabile doar cu dificultate și sub condiția existenței unui caz justificat împotriva validității actului respectiv. Hotărârea instanței de fond a fost neîntemeiat criticată și pentru aplicarea unui act normativ străin de obiectul cauzei, întrucât soluția de respingere a cererii nu a fost fundamentată pe criteriile tehnice din Normativul tehnic privind depozitarea deșeurilor, aprobat prin O.M.M.G.A.

nr. 757/2004, constatându-se în mod corect că incidența și modul de aplicare a acestor criterii nu pot fi examinate decât pe fondul pricinii, în cadrul unei eventuale acțiuni în anulare. Pentru aceleași considerente, se constată că nu pot fi analizate în procedura de suspendare a executării și susținerile recurentei privind caracterul discriminatoriu al reglementării cuprinse în H.G. nr. 349/2005. Acest motiv de nelegalitate a actului administrativ atacat impune cercetarea pe fond a cauzei, care nu se poate realiza decât prin controlul de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ sesizată cu acțiunea formulată pentru anularea actului respectiv. Față de motivele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii atacate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC P. SA Mediaș împotriva sentinței civile nr. 249 din 18 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 mai 2011.