ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2160/2015

Decizia nr. 2160/2015

Deliberând asupra prezentului recurs,

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 februarie 2013, sub nr. 215/33/2013, reclamanta SC A. SA a solicitat - în contradictoriu cu pârâta GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL - anularea Actului administrativ nr. 8.185 din 29 octombrie 2012 prin care s-a dispus "sistarea activității" de depozitare a deșeurilor pe Depozitul municipal Cluj-Napoca (depozit neconform clasa "b"), amplasat pe str. (....), Cluj-Napoca, emis de Garda Națională de Mediu - Comisariatul General - Direcția Generală Controlul Poluării, precum și anularea Notei de constatare nr. 255 din 18 octombrie 2012 emisă de aceeași instituție (care a stat, atât la baza emiterii deciziei de sistare a activității, cât și la baza emiterii Procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria A nr. 01961 din 29 octombrie 2012), cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 29 aprilie 2013, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Municipiului Cluj-Napoca și a Consiliului Județean Cluj, în principal ca pârâți, în temeiul art. 132 C. proc. civ., iar în subsidiar, în temeiul art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 57 C. proc. civ.

Prin Sentința nr. nr. 343 din 28 mai 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - COMISARIATUL GENERAL și cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu MUNICIPIUL CLUJ-NAPOCA și CONSILIUL JUDEȚEAN CLUJ ca inadmisibilă și, respectiv, nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat - în ceea ce privește motivul de nulitate a actelor atacate constând în necompetența materială a pârâtei de a lua măsura sistării activității de depozitare a deșeurilor pe Depozitul Municipal Cluj Napoca - că este nefondat, în condițiile în care art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu prevede în mod expres o asemenea competență.

A mai reținut că pârâta a constatat, la data efectuării controlului, că pe acest depozit nu s-a sistat activitatea de depozitare în termenul stabilit de H.G. nr. 349/2005, constatare care se întemeia pe o serie de probe.

Astfel s-a arătat ca la data efectuării controlului se desfășura o activitate de depozitare a deșeurilor menajere, situație de fapt înregistrată pe suport fotografic și că măsurătorile efectuate au evidențiat ca aceste depozitari s-au realizat pe suprafața depozitului aflat în exploatare la data de 16 iulie 2010, situație ce rezulta și din bilanțul privind cantitățile de deșeuri depozitate după această dată.

S-a reținut, totodată, că deșeurile se depozitau pe toată suprafața depozitului, mai puțin pe partea acoperită cu pietriș, în suprafață de 28.247 mp, iar la data de 19 iulie 2010 (respectiv, la 2 zile după data prevăzută pentru sistarea activității), Agenția Regională pentru Protecția Mediului a emis Decizia etapei de încadrare nr. 16 EIA pentru realizarea investiției "amenajare platformă pentru depozitare temporară deșeuri menajere", lucrările necesare acestei stocări temporare finalizându-se în luna octombrie 2010, ceea ce conduce la concluzia că până la aceea dată stocarea s-a realizat în continuare pe depozitul neconform.

Abia în luna mai 2012, reclamanta a solicitat eliberarea autorizației de mediu, conform art. 12 din O.U.G. 195/2005, pentru desfășurarea activității de valorificare a deșeurilor și depozitare temporară a deșeurilor menajere și sortare în vederea eliminării.

Se arată că, pentru închiderea depozitului, s-au emis două acte de reglementare: certificatul de urbanism nr. 1674 din 14 mai 2009, în care suprafața depozitului este de 19,7 ha, și acordul de mediu nr. 18-NV6 din 12 august 2010, unde suprafața depozitului este de 18,1 ha, acte emise pentru Proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor" (SMID) și al căror titular este Consiliul Județean Cluj.

La data de 29 octombrie 2012, în baza Legii nr. 157/2005, a H.G. nr. 349/2005, a art. 12 alin. (1) și art. 14 din O.U.G. nr. 195/2005 și H.G. nr. 1.005/2012, s-a dispus de către pârâtă sistarea activității de depozitare a deșeurilor pe Depozitul Municipal Cluj Napoca amplasat pe str. (....), începând cu data deciziei.

În speță, sistarea activității s-a dispus întrucât s-a constatat efectuarea de activități ce poluează mediul fără a se deține autorizație de mediu, nerespectarea condițiilor impuse prin actele de reglementare care impuneau sistarea activității de depozitare la 16 iulie 2010 și pentru nerespectarea măsurii sistării activității dispuse prin note de control anterioare (aspect necontestat de reclamantă).

În ceea ce privește primul aspect pentru care s-a dispus sistarea activității, în preambulul actului prin care s-a dispus sistarea s-a indicat și art. 12 și 14 alin. (1) din O.U.G. 195/2005 care prevăd ca desfășurarea activităților existente, precum și începerea activităților noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului se realizează numai în baza autorizației/autorizației integrate de mediu. Funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului.

Nerespectarea măsurilor stabilite prin note de constatare anterioare, iar nu a celor stabilite prin nota de constatare întocmită la data de 18 octombrie 20102 (care stabilea, la rândul ei, că deși măsura sistării activității a fost dispusă și anterior, activitatea de depozitare continuă) a constituit un alt motiv pentru care s-a dispus sistarea acțiunii de pe depozitul neconform.

Chiar dacă măsura sistării este prevăzută într-un act normativ, aceasta nu înseamnă că, în condițiile ignorării și a încălcării de către destinatari a acestui text de lege, a condițiilor impuse în actele de reglementare, organul abilitat să verifice respectarea legislației în domeniu nu poate lua nicio măsură pe motiv că sistarea activității a fost deja dispusă printr-un act normativ și în împrejurările în care art. 1 din H.G. nr. 1.005/2012 abilitează pârâta în acest sens.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate la punctele I și II din acțiune instanța a reținut că, prin HCL Cluj Napoca nr. 97/1993, suprafața de 8,94 ha reprezentând rampa de reziduuri de la B., identificată în regim de carte funciara cu numerele top. 504/1, 504/2, 504/3, 505, 506, 517, 518, 520, 532, au trecut în domeniul privat al Municipiului Cluj Napoca reținându-se ca de peste 25 de ani această rampă este folosită ca unic loc autorizat de depozitare a deșeurilor menajere, stradale și industriale din Municipiul Cluj Napoca.

Ulterior, Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca a emis numeroase acte ce aveau ca scop închiderea și pasivizarea rampei actuale și amenajarea unei rampe ecologice, suprafața afectată pentru aceste lucrări fiind de peste 20 ha, însă această inițiativă nu s-a finalizat.

În anul 2005, între Municipiul Cluj Napoca și reclamantă s-a încheiat contractul de operare rampă deșeuri B. și în care se indică faptul că acest depozit are o suprafață de 8,94 ha, fără ca acest act sau cel adițional să aibă ca anexă o documentație de măsurare și individualizare a acestui teren.

În același an, se emite și H.G. nr. 349/2005 care, în art. 26 alin 3, prevede că depozitele existente neconforme prevăzute în anexa nr. 5 sistează activitatea conform calendarului de sistare stabilit, în anexa 5.2 fiind prevăzut și depozitul B. - Cluj (a cărui activitate se sistează începând cu anul 2010), fără a fi individualizată suprafața depozitului neconform.

A apreciat instanța de fond ca relevante actele care individualizează acest depozit în cadrul Proiectului SMID la o dată apropiată de data sistării activității de depozitare și începerii activității de închidere, respectiv: certificatul de urbanism nr. 1.674/2009 emis în vederea închiderii depozitului neconform existent la B. (în privința regimului tehnic acesta arătând că suprafața depozitului este de 19,7 ha) și acordul de mediu nr. 18-NV6 din 12 august 2010 (în care este indicată suprafața de 18,1 ha).

În vederea închiderii acestui depozit, precum și a altor depozite neconforme din județul Cluj, Consiliul Județean Cluj a demarat Proiectul "Sistem de management integrat al deșeurilor" (SMID), finanțat prin Programul Operațional Sectorial Mediu în cadrul axei prioritare 2 - Dezvoltarea sistemelor de management integrat al deșeurilor și reabilitarea siturilor istorice contaminate, iar în cadrul acestui proiect s-a procedat la individualizarea suprafeței depozitului cu ajutorul unor specialiști în domeniu.

În anul 2009 s-a procedat la individualizarea suprafeței ocupate de deșeuri, rezultând o suprafață ocupată de 18,15 ha.

La data de 12 august 2010 s-a emis de către Agenția Regionala pentru Protecția Mediului Cluj Napoca acordul de mediu pentru proiectul SMID. Conform acestui acord de mediu (act de reglementare): suprafața depozitului B. este cea indicată în urma măsurătorilor din anul 2009, de 18,1 ha; se stabilește că, în vederea închiderii sale, este necesară restrângerea ariei de depozitare de la 181.000 mp la 121.000 mp, iar - pentru situația tranzitorie (respectiv, până la construirea primei celule a depozitului ecologic) - se arată că, după sistarea depozitării la depozitul neconform B., stocarea temporară a deșeurilor nevalorificabile se va asigura pentru o perioada de maximum un an pe o platformă impermeabilizată amplasată în vecinătatea depozitului B.

Consiliul Județean Cluj a confirmat că zona de stocare temporară, așa cum a fost constatată de reprezentanții pârâtei la 18 octombrie 2012, se află în interiorul amplasamentului vizat de proiectul "Închidere și ecologizare depozit de deșeuri urbane neconform B.", o parte a acestei platforme de stocare temporară suprapunându-se pe zona depozitului neconform.

Evident ca între suprafața depozitului a cărei activitate s-a sistat și suprafața depozitului ce se închide și ecologizează trebuie sa existe identitate, întrucât conform art. 26 alin. (3) din H.G. 349/2005, după sistarea activității urma închiderea aceluiași depozit. Aceasta este rațiunea pentru care partea tehnica a proiectului SMID este cea care reflectă suprafața reala a depozitului pe care s-a sistat activitatea, măsurătorile fiind întocmite exclusiv în vederea aplicării H.G. 349/2005 la data prevăzută în cuprinsul său, de organele abilitate și în forma prevăzut+ de lege .

Ca atare, depozitul neconform B. are ca zonă efectiv ocupată de deșeuri cel puțin 14,1 ha, iar activitatea de stocare temporara se realizează și pe această suprafață, deși orice depozitare este interzisă din 16 iulie 2010. Ca atare, în mod legal s-a dispus sistarea activității de depozitare de pe zona acestui depozit neconform în octombrie 2012.

În ceea ce privește cererea de introducere în cauza a altor subiecte de drept întemeiata pe prevederile art. 16

1

din Legea 554/2004 și precizată în sensul că, în principal, ea reprezintă o extindere de acțiune și, în subsidiar, o cerere de chemare în judecata a altor persoane, la termenul de judecata din data de 21 mai 2013, instanța a admis excepția de tardivitate a întregirii acțiunii conform art. 132 C. proc. civ, invocată de către pârâtă, și a constatat decăderea reclamantei din dreptul de a-și întregi acțiunea, apreciind că prevederile art. 28 din Legea 554/2004 sunt compatibile cu art. 132 C. proc. civ, care se aplică deci și acestui litigiu, precum și că art. 16

1

din aceeași lege nu este aplicabil în cauză.

Referitor la cererea formulata față de aceleași persoane juridice, în forma cererii de chemare în judecată a altor persoane Curtea a apreciat că atragerea în proces a Consiliului Județean Cluj în această forma procedurală nu este admisibilă, întrucât el nu poate pretinde aceleași drepturi ca reclamanta, iar cererea formulata față de pârâtul Municipiul Cluj Napoca este inadmisibila, întrucât Municipiul Cluj Napoca este doar proprietarul terenului pe care se afla depozitul respectiv, nefiind autoritatea locala care gestionează serviciul public de salubritate.

Motivele suplimentare invocate în cadrul concluziilor scrise, dar neindicate în cererea de chemare în judecata nu au fost analizate de către instanță, întrucât nu au fost formulate procedural prin acțiune și mai înainte de prima zi de înfățișare sau, cu acordul pârâtei, până la închiderea dezbaterilor .

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând:

- în principal, să se admită recursul și, potrivit art. 312 alin. (l,3 C. proc. civ., să se caseze hotărârea și să se trimită cauza spre rejudecare, în vederea introducerii în cauză a Municipiului Cluj Napoca și a Consiliului Județean Cluj în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, precum și pentru administrarea de probe noi;

- în subsidiar, să se admită recursul și, potrivit art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ., să se modifice hotărârea atacată, în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată,

A arătat recurenta reclamantă că hotărârea atacată nu poartă atributele legalității și temeiniciei, întrucât:

Instanța de fond a apreciat greșit că intimata-pârâtă are competența materială de a dispune sistarea activității în baza art. 1 și 2 din H.G. nr. 1005/2012. Pârâta putea doar să constate continuarea activității de depozitare după sistarea activității conform calendarului de sistare din anexa 5 la H.G. 349/2005.

S-a respins greșit și excepția prematurității sistării activității de depozitare a deșeurilor pe Depozitul municipal Cluj Napoca, întrucât măsura sistării activității nu s-a dispus pentru nerespectarea măsurilor stabilite în nota de constatare supusă controlului judecătoresc.

Potrivit mențiunilor din preambulul Deciziei 8.185 din 29 octombrie 2012, sistarea activității s-a făcut având în vedere constatările efectuate de către reprezentanții GNM în perioada 17 - 18 octombrie 2012 și consemnate în Nota de constatare nr. 255/2012, nu pentru nerespectarea măsurilor dispuse prin alte acte de control.

A arătat recurenta că, pentru a-și argumenta soluția dată, instanța a împărtășit întru totul și în mod părtinitor apărările și probele intimatei-pârâte și fără nicio probă pertinentă, a concluzionat că "... zona de stocare temporară ... se suprapune parțial pe zona depozitului neconform, indiferent că acesta are 14,1 ha sau 18,15 ha."

Determinarea concretă a celor 2 amplasamente se poate face numai pe baza unei expertize tehnice de specialitate, iar pentru efectuarea expertizei sunt necesare, pe lângă actele existente la dosar (HCL, contracte de închiriere, certificate de urbanism etc.): Raportul geologic final de investigare și evaluare a poluării mediului geologic, Studiul de fezabilitate și Proiectul tehnic care au stat la baza determinării conturului suprafeței de 20.79 ha a obiectivului de investiții "Închidere și ecologizare depozit de deșeuri urban neconform B.", precum și coordonatele geografice a suprafeței în exploatare la 16 iulie 2010 - probe care au fost respinse.

Recurentei i s-a încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererilor în probațiune, nefiind respectată cerința din art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, nu au fost respectate dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. privind rolul activ al instanței în administrarea probațiunii.

A criticat recurenta reclamantă și respingerea cererii de introducere în cauză a altor subiecte de drept, arătând că Municipiul Cluj Napoca nu este doar presupusul proprietar al terenului pe care se află amplasat depozitul de deșeuri neconform B., ci - fiind vorba de un serviciu de interes public - serviciul de salubritate este gestionat de autoritățile publice locale, respectiv de Municipiul Cluj Napoca.

Recurenta a mai arătat că a contestat conturul suprafeței de 20,79 ha a obiectivului de investiții, întrucât acel contur al suprafeței de care se prevalează intimata-pârâtă și în care pretinde ca este inclusă platforma de depozitare temporară nu are nicio valoare din punct de vedere juridic și nici nu îi este opozabil, atâta timp cât nu s-a prezentat și actul din care face parte. Singurele dovezi care ar putea face dovada amplasamentului a depozitului neconform clasa b B. sunt: raportul geologic final de investigare și evaluare a poluării mediului geologic, studiul de fezabilitate și proiectul tehnic de refacere a sitului contaminat, elaborate în conformitate cu cele 2 acte normative H.G. nr. 1.408/2007 și H.G. nr. 1.403/2007.

Lucrările de investigare a siturilor contaminate se execută de către persoane calificate în domeniul științelor geologice și conform art. 12 din H.G. nr. 1.408/2007, iar potrivit adresei nr. 8.017 din 26 aprilie 2013 a Consiliului Județean Cluj, determinarea suprafeței de 20.79 ha a obiectivului de investiții "Închidere și ecologizare depozit de deșeuri neconform B." s-a realizat pe baza ridicărilor topografice efectuate în teren de către proiectantul desemnat de MMP - Consorțiul C. Gmbh și a unui studiu topografic. În plus, faptul că, la un moment dat, existau împrăștiate deșeuri pe o suprafață mai mare de teren, așa cum a apreciat proiectantul, poate fi rezultatul mai multor factori, de exemplu: vânt, animale, pasări, diferite persoane etc. care au împrăștiat deșeurile.

De asemenea, atâta timp cât pentru amenajarea platformei pentru depozitare temporară nu este necesară emiterea unei autorizații de construcții, sunt irelevante mențiunile din certificatul de urbanism emis de autoritățile locale la solicitarea recurentei pentru realizarea obiectivului - având în vedere că acesta se emite cu titlu informativ.

Prin urmare, sunt eronate și aprecierile instanței de fond referitoare la amenajarea platformei temporare pe amplasamentul depozitului neconform clasa b, prin prisma identității nr. topografice înșiruite într-un certificat de urbanism emis cu titlu informativ, cu cele din HCL și din contractul de închiriere.

A mai susținut recurenta că nu există la dosarul cauzei dovada notificării și declarării depozitului neconform clasa b B. ca sit contaminat, nu s-a verificat Raportul geologic final de investigare și evaluare a poluării mediului geologic, întocmit în conformitate cu art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1.408/2007, nu s-a luat în considerare faptul că situl contaminat B. nu este delimitat prin bariere fizice și de avertizare de către autoritățile administrației publice locale, potrivit prev. art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1.403/2007.

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 304 pct. 9 raportat la art. 304

1

C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimații Garda Națională de Mediu - Comisariatul general și Consiliul Județean Cluj au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta reclamantă a depus răspuns la întâmpinare, reiterând, în esență, susținerile din cererea de recurs.

În faza procesuală a recursului a fost administrată proba cu înscrisuri noi.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluției instanței de fond, cu probele administrate și apărările formulate, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Sub aspect procedural, recurenta susține că în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă și nefondată cererea de introducere în cauză a altor subiecte de drept, respectiv a Municipiului Cluj-Napoca și a Consiliului Județean Cluj, deși Municipiul Cluj-Napoca nu este doar presupusul proprietar al terenului pe care se află amplasat depozitul de deșeuri neconform B., ci și autoritatea locală care gestionează serviciul public de salubritate, iar Consiliul Județean Cluj este titularul obiectivului de investiții "Închidere și ecologizare depozit de deșeuri urban neconform B.".

Potrivit art. 16

1

Introducerea în cauză a altor subiecte de drept din Legea nr. 554/2004, "instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept".

Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o interpretare și aplicare corectă a prevederilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, punând în discuție cererea reclamantei de introducere în cauză a altor subiecte de drept și motivând respingerea acestei cereri prin raportare la obiectul acțiunii, care vizează legalitatea deciziei de sistare a activității de depozitare desfășurată de reclamantă.

Cât privește întregirea cadrului procesual în sensul solicitat de către recurenta reclamantă, este evident că aceasta nu s-a putut realiza nici pe temeiuri C. proc. civ., față de invocarea de către intimata pârâtă a tardivității completării acțiunii și de admiterea acestei excepții de către instanța de fond.

Nici critica privind încălcarea dreptului la apărare al recurentei prin respingerea probelor propuse de aceasta și prin neaprecierea asupra necesității solicitării actelor care au stat la baza determinării conturului suprafeței de 20,79 ha și a efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru identificarea celor două amplasamente (depozit neconform clasa b și platforma pentru stocare temporară) nu este întemeiată.

Astfel, prima instanță a pus în discuția părților cererile de probatorii și s-a pronunțat motivat cu privire la acestea la 16 aprilie 2013 și apoi la 21 mai 2013, respectând dispozițiile art. 167 alin. (1) C. proc. civ.

Nu se poate reține nerespectarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ. privind rolul activ al judecătorului, câtă vreme părțile au putut solicita orice probă prevăzută de lege, iar instanța a apreciat, potrivit atribuțiilor sale, necesitatea și concludența acestora.

Cât privește susținerea recurentei în sensul că instanța de fond în mod greșit a considerat că intimata pârâtă avea competența materială de a dispune sistarea activității în baza art. 1 și 2 din H.G. nr. 1.005/2012, deși în realitate putea doar constata continuarea activității de depozitare după sistarea activității impuse conform calendarului de sistare prevăzut în anexa 5 a H.G. nr. 349/2005, și aceasta este nefondată.

Astfel, Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1005/2012 "Garda Națională de Mediu este un corp specializat de inspecție și control, iar comisarii sunt funcționari publici cu statut specific care pot lua măsuri de sancționare, de suspendare/sistare a activității ca urmare a poluării și deteriorării mediului sau pentru nerespectarea condițiilor impuse prin actele de reglementare și a măsurilor stabilite în notele de constatare și în rapoartele de inspecție și control". Textul este identic cu cel al art. 1 din H.G. nr. 112/2009 (abrogată prin H.G. nr. 1.005/2012).

Totodată, potrivit art. 60 din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor "(1) Operatorii economici care efectuează operațiuni de tratare a deșeurilor, precum și cei care, cu titlu profesional, asigură colectarea sau transportul deșeurilor, comercianții, brokerii și producătorii de deșeuri periculoase fac obiectul unor controale periodice corespunzătoare efectuate de autoritățile competente.

(2) Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea și transportul deșeurilor se efectuează de către reprezentanți ai Gărzii Naționale de Mediu și au în vedere, în mod deosebit, originea, natura, cantitatea și destinația acestora. ..."

În același timp, în accepțiunea O.U.G. nr. 195/2005 (art. 2 pct. 12) prin "autoritate competentă pentru protecția mediului" se înțelege "autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, Agenția Națională pentru Protecția Mediului sau agențiile pentru protecția mediului, respectiv agențiile regionale pentru protecția mediului și agențiile județene pentru protecția mediului, Administrația Rezervației Biosferei "Delta Dunării", precum și Garda Națională de Mediu și structurile subordonate acesteia".

Critica adusă sentinței pentru nereținerea prematurității dispunerii măsurii sistării activității de depozitare a deșeurilor este, în opinia Înaltei Curți, nejustificată.

Argumentul că nu era epuizată perioada de depozitare temporară nu poate fi reținut, întrucât prin adresa nr. 8185 din 29 octombrie 2012 s-a dispus sistarea depozitării pe depozitul neconform, iar nu pe platforma de depozitare temporară.

Totodată, este superfluă susținerea privind nestipularea unui termen pentru intrarea în legalitate, întrucât în cauză s-a reținut incidența situației privind "nerespectarea condițiilor impuse prin actele de reglementare și a măsurilor stabilite în notele de constatare", prevăzută de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1.005/2012.

Or, în preambulul dispoziției de sistare a activității de depozitare este indicată, într-adevăr, Nota nr. 255 din 18 octombrie 2012, întrucât prin aceasta s-a stabilit nerespectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din H.G. nr. 349/2005, ca act de reglementare, și a măsurii sistării dispusă prin Nota de constatare nr. 440 din 15 iulie 2010 "și în alte note de constatare încheiate ulterior".

Înalta Curte mai reține că recurenta reclamantă a contestat, în esență, Nota de constatare nr. 255 din 18 octombrie 2012 și măsura sistării activității de depozitare dispusă prin adresa nr. 8.185 din 29 octombrie 2012, afirmând că nu corespund realității cele constatate, întrucât se sistase activitatea de depozitare a deșeurilor pe amplasamentul depozitului neconform clasa b încă din data de 16 iulie 2010, conform calendarului cuprins în anexa 5 a H.G. nr. 349/2005.

În plus, este contestat conturul suprafeței de 20,79 ha, invocat de intimata pârâtă.

Din înscrisurile depuse de părți la dosar, inclusiv din cele încuviințate în faza recursului, rezultă că, în vederea obținerii acordului de mediu pentru realizarea activității de stocare temporară a deșeurilor, la 15 iulie 2010 recurenta reclamantă a înfățișat un memoriu de prezentare însoțit de Certificatul de urbanism nr. 2.180 din 17 iunie 2010 privind amenajarea unei platforme pe terenul cu nr. top. 504, 506, 517, pe o suprafața de 10.000 mp (teren aflat în proprietate publică, situat în vecinătatea depozitului neconform B.), numerele topografice indicate fiind, așa cum corect a reținut și instanța de fond, aceleași cu cele ale terenului pe care se afla parțial depozitul neconform.

Deși activitatea de stocare temporară urma să se realizeze pe o suprafață de 10.000 mp (1ha), în acțiunea introductivă se menționează că platforma de stocare temporară a ajuns sa aibă o suprafață de circa 7 ha.

Conform conturului realizat în anul 2011 pentru Proiectul SMID, suprafața întregii locații, cuprinzând și terenul ocupat de construcții și alte instalații conexe este de 20,79 ha, în timp ce suprafața depozitului după închidere este de 14,1 ha.

În aceste condiții, fiind evidentă depozitarea parțială a deșeurilor în afara terenului platformei de stocare temporară, pe suprafețe care corespund ca numere topografice cu poziționarea depozitului neconform, nu se poate reține nelegalitatea actelor administrative contestate, chiar în condițiile în care nu a fost tranșat aspectul "conturului suprafeței de 20,79 ha", care nu a fost, de altfel, menționat în niciunul dintre actele contestate.

Referitor la susținerile privind inexistența la dosar a dovezii notificării și declarării depozitului neconform clasa b B. ca sit contaminat, precum și neîntocmirea documentelor și neefectuarea verificărilor prevăzute de H.G. nr. 1.403/2007 și H.G. nr. 1.408/2007, acestea nu au fost invocate procedural, prin acțiunea introductivă (și nici prin plângerea prealabilă), astfel că nu au fost analizate de prima instanță și nu pot face, deci, nici obiectul controlului judiciar.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente la situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat, criticile subsumate motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. neputând fi reținute ca întemeiate.

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Sentinței nr. 343 din 28 mai 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2015.

Procesat de GGC - ED