ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4148/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4148/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de

față :

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 111 din 25 martie

2010, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată cererea de schimbare a

încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzut de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de omor

calificat prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen., formulată de inculpat, prin

apărător.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul M.V. este profesor

de sport la liceul din localitatea Ostrov, bucurându-se de o bună reputație,

fiind cunoscut ca o persoană liniștită.

Partea vătămată S.I.

este paznic de vânătoare în cadrul A.J.F.P.S. Constanța.

Între părți exista la

data prezentului incident o stare conflictuală mai veche explicată de inculpat

prin faptul că a fost bătut de către S.I., pe când primul avea 16 ani, iar de

partea vătămată pusă pe seama unui alt incident și anume surprinderea

inculpatului la braconaj de către S.I. și suspendarea dreptului inculpatului de

port armă pe timp de 6 luni.

Partea vătămată S.I.

a mai susținut că și leziunile suferite la data de 17 ianuarie 2007, prin

cădere, astfel cum se atestă prin certificatul medico-legal din 24 ianuarie

2007 emis de către S.M.L. Constanța, ar fi fost produse în realitate tot de

către inculpatul M.V., deși nu există la dosar probe care să vină în susținerea

acestor afirmații.

Se mai reține că

partea vătămată S.I. făcea parte dintr-un grup de persoane recalcitrante,

printre care figurau martorii M.T. și A.A., ultimul fiind condamnat definitiv

pentru port ilegal de armă și viol, intrând deseori în conflict cu inculpatul

M.V., care în calitatea sa de profesor încerca să asigure o protecție elevelor

cazate în internat iar acest martor era interesat de aceste eleve.

În seara zilei de

21/22 iunie 2007 inculpatul M.V. a mers la barul aparținând AF Ș. din comuna

Ostrov, împreună cu martorul A.I., unde l-a întâlnit pe partea vătămată S.I. ce

venise în jurul orelor 23:00 și era însoțit de prietenii săi P.G., M.T. și

C.V., toți aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.

Cât timp au stat în

bar, între inculpat și partea vătămată nu s-a dovedit cu certitudine că ar fi

existat incidente, sau discuții contradictorii, dar la un moment dat martorul

M.T. avea un pistol jucărie asupra sa pe care l-a luat din mașină.

Pe fondul neînțelegerilor

preexistente dintre părți, inculpatul M.V. a fost șicanat, cu precădere de

către martorul M.T., care i-a adresat amenințări directe și insulte și i-a

cerut să părăsească localul.

Inculpatul a încercat

să nu se lase provocat de atitudinea acestora, și a solicitat insistent să fie

lăsat în pace, deși martorul M.T. l-a amenințat cu un acel pistol jucărie.

Fiind seară,

neputându-se distinge toate detaliile pistolului, care imita destul de fidel

unul real, ținând cont și de împrejurarea că era de notorietate că martorul

avea pistol, iar gestul său venea după ce tocmai fusese amenințat cu moartea de

către M.T., martorul fiind susținut și de către partea vătămată, s-a instalat

în psihicul inculpatului o stare de temere.

În aceste condiții,

inculpatul M.V. a apelat telefonic pe șeful Postului de Poliție Ostrov,

martorul T.I., care sosind la fața locului a dat dispoziție ca barul să fie

închis și i-a chemat la sediul poliției pe inculpat și pe martorul M.T.,

acestuia din urmă luându-i pistolul care s-a dovedit a fi din plastic.

Despre faptul că

inculpatul a fost amenințat de către M.T., până la venirea șefului de post,

vorbește și martorul B.P. susținând că M.T. și S.I. îi cereau inculpatului să

plece din acel bar iar acesta solicitând să fie lăsat în pace, în acest sens

fiind și declarațiile martorilor B.C. și M.C.

Potrivit susținerilor

martorului T.I., partea vătămată S.I. s-a deplasat la sediul postului de

poliție din proprie inițiativă.

Inculpatul M.V.

deplasându-se la sediul poliției, a dat o declarație și totodată a formulat și

o plângere împotriva martorului M.T. stând până în jurul orelor 1:00 dimineața,

plecând spre casă după cca. 30 - 40 minute, la volanul autoturismului său, după

ce partea vătămată S.I. și martorul M.T. deja plecaseră de la poliție.

Din declarația

martorului A.A., care se afla în fața barului său, a rezultat că din sediul

Postului de Poliție Ostrov a ieșit mai întâi martorul M.T.,care s-a îndreptat

spre locuința sa, iar apoi partea vătămată S.I. care după ce a intrat în barul

său a ieșit și s-a îndreptat pe strada 1 Mai, spre propria locuință. Martorul a

mai precizat că partea vătămată mergând pe jos, a fost ajunsă din urmă și

depășită de către inculpat care se deplasa cu autoturismul său, părțile mergând

în aceeași direcție.

După ce a parcat

mașina la aproximativ 10 metri de casa sa, fiind întuneric, inculpatul a auzit

pașii unei persoane în spatele său, după ce s-a întors să vadă ce se întâmplă

în spate, în acel moment a fost lovit cu o piatră de către S.I., și încercând

să se apere a fost lovit peste brațe, pe care le ridicase să își ferească

capul.

Inculpatul a susținut

că a fost lovit peste antebrațe cu o piatră, întrucât le ridicase deasupra

capului pentru a se apăra. Nu știa dacă este o singură persoană sau mai multe,

și acea persoană a continuat să îl lovească cu mâinile și cu picioarele,

împingându-l către intersecția străzilor Portului cu 1 mai, fiind îmbrâncit

cca.3 - 4 metri.

În acel moment,

inculpatul M.V. a aplicat câteva lovituri cu un corp contondent în capul părții

vătămate,respectiv în zona maxilarului drept, în cea frontală unde i-a produs o

fractură complexă orbito-frontală-parietală-temporală cu înfundare temporal

drept.

Declară inculpatul în

faza de urmărire penală, despre partea vătămată, "l-am lovit cu pumnii și

cu genunchiul în zona feței, iar aceasta a căzut, a încercat de mai multe ori

să se ridice dar l-am ținut la sol fără să-l mai lovesc”.

În declarația pe care

a dat-o în fața procurorului inculpatul a arătat că „am început să-l lovesc și

eu cu pumnii peste cap, fără să pot preciza exact zonele unde am lovit. Nu pot

preciza câte lovituri i-am aplicat însă acea persoană „a căzut” pe asfalt și

l-am recunoscut a fi S.I.”.

În fața instanței de

judecată, inculpatul a recunoscut că a ripostat și a lovit și el cu pumnii acea

persoană și după ce a căzut, a recunoscut-o ca fiind S.I.

Este credibilă

susținerea inculpatului că pe moment nu a știut cine și câte persoane îl atacă

având în vedere că în decursul serii conflictul se derulase între el și mai

ales martorul M.T.

Depozițiile părții

vătămate nu au fost apte să ajute la stabilirea modului de derulare a

altercației, date fiind incoerența (a crezut că a fost lovit cu un frigider) și

amnezia generată de alcoolul ingerat și de loviturile pe care le-a primit

ulterior.

În prima sa

declarație, din fața procurorului, partea vătămată S.I. a susținut că a fost

lovit din spate peste cap, în urma loviturii a căzut și nu-și mai amintește ce

s-a întâmplat, martorul A.A. a fost cel care venind la spital i-a spus că l-a

găsit jos, pe stradă, și că a văzut când inculpatul M.V. îl lovea cu o bâtă de

baseball, fiind sub influența băuturilor alcoolice nu a putut preciza dacă l-a

văzut pe inculpat.

În fața instanței de

judecată,partea vătămată S.I. a susținut că a fost lovit de inculpat cu o bâtă

de baseball, dar nu cunoaște motivul, ulterior a fost sunat de martorul A.A.

care i-a relatat că a văzut când era lovit de către inculpat cu bâta de

baseball.

După ce partea

vătămată s-a prăbușit la pământ, inculpatul a chemat imediat organele de poliție.

Nu a rezultat din

materialul probator administrat în cauză care a fost obiectul cu care s-au

aplicat loviturile și nici forma acestuia. Deși s-a vehiculat ideea că obiectul

ar fi fost o bâtă de baseball, polițiștii nu au găsit-o când au venit la scurt timp

(5 minute) la fața locului și nici măcar martorul A.A. nu a văzut la fața

locului o astfel de bâtă deși a ajuns primul, înaintea polițiștilor.

Este cert că

inculpatul M.V. a fost așteptat lângă casă de către partea vătămată S.I., care

băut fiind și mânat de resentimente mai mult sau mai puțin justificate, în loc

să-și continue drumul către locuință, l-a așteptat vreme de cca. 30 minute, în

întuneric și l-a atacat cu o piatră țintind capul inculpatului dar reușind să-l

lovească doar peste mâini și în zona toracelui.

Din procesul-verbal

încheiat de către organele de poliție în prezența martorilor asistenți A.A. și

C.A., reiese că pe strada 1 Mai din comuna Ostrov în intersecția cu strada

Florilor pe carosabil se afla partea vătămată S.I., în poziția culcat pe spate

prezentând mai multe leziuni în zona feței și a capului, sângerând puternic la

cap, vorbind incoerent. Lângă partea vătămată, în picioare se afla inculpatul

M.V., care prezenta o zgârietură în dreptul degetului mic de la mâna dreaptă.

Pe carosabil nu au fost descoperite obiecte contondente.

Raportul de

constatare medico-legală din 27 iunie 2007 întocmit de întocmit de S.M.L.

Constanța a concluzionat că petentul a prezentat leziuni care au putut fi

produse prin lovire cu corp dur și necesită 40 - 45 zile de îngrijiri medicale.

Leziunile i-au pus în primejdie viața prin contuzia și hemoragia

meningo-cerebrală, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică prin lipsă de

substanță osoasă craniană.

Prin raportul de

expertiză medico-legală din 18 octombrie 2007 întocmit de S.M.L. Constanța s-a

concluzionat că S.I. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu un

corp dur a necesitat 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, leziunile i-au pus în

pericol viața prin contuzie și hemoragie meningo-cerebrală, rămâne cu

infirmitate fizică permanentă constând în lipsă de substanță osoasă craniană

dar și prin hipoacuzie bilaterală.

În faza de cercetare

judecătorească s-a efectuat o expertiză medico-legală care a stabilit că

infirmitatea fizică permanentă a părții reclamate constând în lipsă de

substanță osoasă craniană persistă. Aplicarea de fragmente osoase în mozaic în

timpul intervenției chirurgicale a redus din defectul osos. Au apărut

modificări și cu privire la hipoacuzie, aceasta nemaifiind însă o infirmitate

fizică permanentă.

Și inculpatul M.V. a

fost examinat medical, certificatul medico-legal din 25 iunie 2007 al S.M.L.

Constanța atestând existența unor echimoze la nivelul antebrațului drept,

hemitorace drept anterolateral, excoriații la nivelul feței dorsale a mâinii

drepte, leziuni produse cu corp dur care au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri

medicale.

Situația de fapt

astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu declarațiile

părții vătămate S.I., declarațiile martorului A.A., C.V.M.T., C.A., A.I., D.M.,

T.V., T.C., C.D., B.C., B.P., M.C., procesul-verbal de cercetare la fața

locului, actele medico-legale toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul

a comis fapta sub influența unei puternice tulburări determinată de atitudinea

părții vătămate, fiind susținută în formarea acestuia circumstanța atenuantă

prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen.

De asemenea, instanța

de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul a avut o conduită bună

anterior, nu posedă antecedente penale, fiind profesor de sport.

Împotriva acestei

sentințe în termen legal au declarat apel inculpatul M.V. și partea civilă S.I.

Inculpatul M.V. a

critica sentința instanței de fond pentru nelegalitate solicitând schimbarea

încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C.

pen. în art. 182 alin. (1) C. pen. cât și pentru netemeinicie întrucât a fost

greșit condamnat câtă vreme probele dosarului (...) existența unei cauze care

înlătură caracterul penal al faptei, respectiv art. 44 alin. (1), (3) C. pen.

Partea civilă S.I. a

criticat sentința primei instanțe numai sub aspectul laturii civile solicitând

obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantumul solicitat.

Prin Decizia penală

nr. 68/P din 8 iunie 2010 Curtea de Apel Constanța a admis apelul formulat de

apelantul inculpat M.V., împotriva Sentinței penale nr. 111 din 25 martie 2010

pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 138/118/2010, desființează în

parte, Sentința penală nr. 111 din 25 martie 2010 pronunțată de Tribunalul

Constanța în Dosar nr. 138/118/2010, și rejudecând dispune:

În baza art. 334 C.

proc. pen.

A schimbat încadrarea

juridică din infracțiunea prevăzut de art. 20 - art. 174 - art. 175 lit. i) C.

pen. în infracțiunea prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu

art. 44 alin. (1) și (2) C. pen.

A achitat pe

inculpatul M.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 182 alin. (2)

C. pen.

În baza art. 346

alin. (2) C. proc. pen.

A respins, ca

nefondată acțiunea civilă promovată de partea civilă S.I.

A respins ca

nefondată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata

cheltuielilor judiciare efectuate de acesta.

În baza art. 192 pct.

1 lit. b) C. proc. pen.,

A obligat partea

civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 RON.

A înlăturat obligarea

inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

A menținut

dispozițiile sentinței privind Spitalul Clinic de Urgență Constanța.

În baza art. 379

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

A respins ca nefondat

apelul formulat de apelantul parte civilă S.I.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen.,

A obligat apelantul

parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 RON.

În baza art. 192

alin. (3) C. proc. pen.,

Cheltuielile

judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 189 C.

proc. pen.,

Onorariul parțial

avocat oficiu, în cuantum de 60 RON, a fost avansat din fondul Ministerului

Justiției în favoarea avocatului S.M.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de apel a reținut că încadrarea juridică a faptei este

greșită, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. întrucât inculpatul nu a urmărit

suprimarea vieții victimei ci numai îndepărtarea atacului exercitat de S.I. în

(...) de a se apăra.

Reține de asemenea

instanța de apel că fapta a fost comisă de inculpat în stare de legitimă

apărare pentru a înlătura un atac material direct, imediat și în furt îndreptat

împotriva sa, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin.

(1) și (2) C. pen. fapt pentru care a dispus achitarea inculpatului în baza

dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Față de împrejurarea

că instanța de apel a reținut că infracțiunea a fost comisă în condițiile art.

44 alin. (1) și (2) C. pen. pe cale de consecință a respins ca neîntemeiat

apelul părții civile.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie menținând că

faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită invocând cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Se arată că față de

intensitatea loviturilor, (...) inculpatul deși nu a urmărit producerea

rezultatului, a acceptat posibilitatea procedurii acestuia, fapt pentru care se

apreciază că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tentativă la omor prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art.

174 - 175 lit. i) C. pen.

În recursul

Parchetului este invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., motivând că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept

consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare.

Se apreciază că

soluția pronunțată de instanța de apel este în contradicție cu probele

administrate în cauză, în mod greșit reținându-se că inculpatul a exercitat

violențe asupra părții vătămate pentru a îndepărta atacul exercitat de acesta

împotriva sa.

Criticile aduse sunt

fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că

recursul parchetului este întemeiat urmând a fi admis ca atare pentru

considerentele ce urmează:

Înalta Curte

apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului i s-a dat o încadrare

juridică greșită în cauză fiind incidente cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în

urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate atât în faza de

neurmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească situație de fapt

ce a fost corect încadrată juridic în infracțiunea de tentativă la omor

calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Aprecierea instanței

de apel în sensul că fapta comisă de inculpat întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzut de art. 182

alin. (2) C. pen. nu este fondată și este contrară probelor administrate în

cauză.

Din raportul de

expertiză medico-legală din 18 octombrie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină

Legală Constanța, rezultă că partea vătămată S.I. prezenta multiple leziuni la

nivelul capului respectiv numeroase fracturi la nivelul feței și a capului.

Ca atare, actele

medicale existente la dosar denotă faptul că inculpatul a lovit-o pe victimă în

repetate rânduri, cu o intensitate deosebită, în zona capului, zonă vitală,

provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, victima fiind salvată doar

în urma intervențiilor chirurgicale.

Chiar dacă inculpatul

nu a urmărit suprimarea vieții victimei, el putea să prevadă rezultatul faptei

sale și a acceptat posibilitatea producerii lui, forma vinovăției cu care

inculpatul a comis fapta fiind cea a intenției indirecte.

În raport de gradul

de (...) a inculpatului, acesta fiind profesor de sport, avea posibilitatea să

realizeze că multitudinea loviturilor aplicate la nivelul capului poate produce

rezultatul letal, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că fapta comisă de

inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la

omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C.

pen. așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.

În cazul infracțiunii

prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen., intenția făptuitorului este aceea de a

produce o vătămare corporală victimei, or, în cauză dedus judecății față de

modul în care a acționat inculpatul, este cert că acesta, deși nu a urmărit

suprimarea vieții victimei a acceptat totuși producerea acestui rezultat.

Și cazul de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. este incident în cauză.

Înalta Curte

apreciază că în mod greșit instanța de apel a considerat că inculpatul a comis

fapta în stare de legitimă apărare.

Potrivit art. 44

alin. (2) C. pen. este în legitimă apărare acel care săvârșește fapta pentru a

înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a

altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana

sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

De esența legitimei

apărări este existența unui atac care pune în pericol grav persoana sau

drepturile acestuia, ori un interes obștesc, fiind necesar ca atacul să fie

material, direct, imediat și injust.

Atacul trebuie să fie

de asemenea intensitate încât să justifice necesitatea unei acțiuni de apărare

imediată de înlăturare a atacului înainte ca acesta să producă consecințe în

sensul vătămării valorilor amenințate.

Potrivit legii pentru

ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare acesta trebuie să fie un atac

material, direct, imediat și injust și să fie îndreptat împotriva unei persoane

sau a unui interes obștesc și să le pună în pericol grav.

De asemenea și fapta

săvârșită în legitimă apărare trebuie să îndeplinească anumite condiții respectiv

să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu

intensitatea atacului.

Or, în cauza dedusă

judecății, se constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la

atac și nici cele referitoare la apărare.

Așa cum rezultă din

situația de fapt stabilită în urma analizei coroborate a probelor administrate

pe parcursul procesului penal, este cert că victima l-a așteptat pe inculpat

lângă casă, cu scopul de a-l agresa pe acesta însă în momentul în care era și-a

făcut apariția, partea vătămată l-a atacat cu o piatră reușind să-l lovească

peste mâini și în zona toracelui.

Or, riposta

inculpatului a fost net superioară atacului, depășind nevoia de apărare cât

timp victima era în stare de ebrietate, fiind în stare de etilism acut, așa cum

rezultă din actele medicale existente la dosar, iar pe de altă parte diferența

de statură și vârstă dintre cei doi, inculpatul fiind mult mai tânăr și cu o

statură superioară victimei, nu impunea o ripostă atât de violentă din partea

inculpatului.

Chiar dacă s-ar

considera că erau îndeplinite condițiile atacului, iar apărarea inculpatului

era necesară pentru înlăturarea atacului, în cauză nu este îndeplinită cea de-a

doua condiție a apărării referitoare la proporționalitatea acesteia cu

gravitatea atacului.

Loviturile repetate

ale inculpatului, intensitatea loviturilor concretizate în leziunile grave

suferite de victimă, conduc la concluzia că riposta inculpatului este vădit

disproporționată cu gravitatea atacului fapt pentru care, Înalta Curte reține

că în mod greșit a apreciat instanța de apel că fapta a fost comisă în stare de

legitimă apărare.

Față de împrejurarea

că inculpatul M.V. a fost așteptat lângă casă de către victima S.I. care l-a

atacat pe inculpat cu o piatră țintind capul acestuia însă reușind să-l

lovească doar peste mâini și în zona toracelui, justifică menținerea

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., el săvârșind fapta sub stăpânirea unei

puternice tulburări determinată de o (...) din partea victimei, or, cum în mod

corect a reținut instanța de fond.

Față de

considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de

instanța de fond este legală și temeinică atât sub aspectul soluționării

laturii penale, cât și sub aspectul soluționării laturii civile, motiv pentru

care urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să

admită recursul Parchetului, va casa decizia pronunțată de instanța de apel și

cu menținerea sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr.

68/P din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze

penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.V.

Casează decizia

penală atacată și menține ca legală și temeinică Sentința penală nr. 111 din 25

martie 2010 a Tribunalului Constanța, secția penală.

Onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.V., în sumă de 50

RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 22 noiembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN