ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4148/2010

Asupra recursului de față : În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 111 din 25 martie 2010, Tribunalul Constanța a respins ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă de omor calificat prevăzut de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen., formulată de inculpat, prin apărător. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul M.V. este profesor de sport la liceul din localitatea Ostrov, bucurându-se de o bună reputație, fiind cunoscut ca o persoană liniștită. Partea vătămată S.I. este paznic de vânătoare în cadrul A.J.F.P.S.

Constanța. Între părți exista la data prezentului incident o stare conflictuală mai veche explicată de inculpat prin faptul că a fost bătut de către S.I., pe când primul avea 16 ani, iar de partea vătămată pusă pe seama unui alt incident și anume surprinderea inculpatului la braconaj de către S.I. și suspendarea dreptului inculpatului de port armă pe timp de 6 luni. Partea vătămată S.I. a mai susținut că și leziunile suferite la data de 17 ianuarie 2007, prin cădere, astfel cum se atestă prin certificatul medico-legal din 24 ianuarie 2007 emis de către S.M.L. Constanța, ar fi fost produse în realitate tot de către inculpatul M.V., deși nu există la dosar probe care să vină în susținerea acestor afirmații.

Se mai reține că partea vătămată S.I. făcea parte dintr-un grup de persoane recalcitrante, printre care figurau martorii M.T. și A.A., ultimul fiind condamnat definitiv pentru port ilegal de armă și viol, intrând deseori în conflict cu inculpatul M.V., care în calitatea sa de profesor încerca să asigure o protecție elevelor cazate în internat iar acest martor era interesat de aceste eleve. În seara zilei de 21/22 iunie 2007 inculpatul M.V. a mers la barul aparținând AF Ș. din comuna Ostrov, împreună cu martorul A.I., unde l-a întâlnit pe partea vătămată S.I. ce venise în jurul orelor 23:00 și era însoțit de prietenii săi P.G., M.T. și C.V., toți aflându-se sub influența băuturilor alcoolice.

Cât timp au stat în bar, între inculpat și partea vătămată nu s-a dovedit cu certitudine că ar fi existat incidente, sau discuții contradictorii, dar la un moment dat martorul M.T. avea un pistol jucărie asupra sa pe care l-a luat din mașină. Pe fondul neînțelegerilor preexistente dintre părți, inculpatul M.V. a fost șicanat, cu precădere de către martorul M.T., care i-a adresat amenințări directe și insulte și i-a cerut să părăsească localul. Inculpatul a încercat să nu se lase provocat de atitudinea acestora, și a solicitat insistent să fie lăsat în pace, deși martorul M.T. l-a amenințat cu un acel pistol jucărie.

Fiind seară, neputându-se distinge toate detaliile pistolului, care imita destul de fidel unul real, ținând cont și de împrejurarea că era de notorietate că martorul avea pistol, iar gestul său venea după ce tocmai fusese amenințat cu moartea de către M.T., martorul fiind susținut și de către partea vătămată, s-a instalat în psihicul inculpatului o stare de temere. În aceste condiții, inculpatul M.V. a apelat telefonic pe șeful Postului de Poliție Ostrov, martorul T.I., care sosind la fața locului a dat dispoziție ca barul să fie închis și i-a chemat la sediul poliției pe inculpat și pe martorul M.T., acestuia din urmă luându-i pistolul care s-a dovedit a fi din plastic. Despre faptul că inculpatul a fost amenințat de către M.T., până la venirea șefului de post, vorbește și martorul B.P.

susținând că M.T. și S.I. îi cereau inculpatului să plece din acel bar iar acesta solicitând să fie lăsat în pace, în acest sens fiind și declarațiile martorilor B.C. și M.C. Potrivit susținerilor martorului T.I., partea vătămată S.I. s-a deplasat la sediul postului de poliție din proprie inițiativă. Inculpatul M.V. deplasându-se la sediul poliției, a dat o declarație și totodată a formulat și o plângere împotriva martorului M.T. stând până în jurul orelor 1:00 dimineața, plecând spre casă după cca. 30 - 40 minute, la volanul autoturismului său, după ce partea vătămată S.I. și martorul M.T. deja plecaseră de la poliție. Din declarația martorului A.A., care se afla în fața barului său, a rezultat că din sediul Postului de Poliție Ostrov a ieșit mai întâi martorul M.T.,care s-a îndreptat spre locuința sa, iar apoi partea vătămată S.I.

care după ce a intrat în barul său a ieșit și s-a îndreptat pe strada 1 Mai, spre propria locuință. Martorul a mai precizat că partea vătămată mergând pe jos, a fost ajunsă din urmă și depășită de către inculpat care se deplasa cu autoturismul său, părțile mergând în aceeași direcție. După ce a parcat mașina la aproximativ 10 metri de casa sa, fiind întuneric, inculpatul a auzit pașii unei persoane în spatele său, după ce s-a întors să vadă ce se întâmplă în spate, în acel moment a fost lovit cu o piatră de către S.I., și încercând să se apere a fost lovit peste brațe, pe care le ridicase să își ferească capul. Inculpatul a susținut că a fost lovit peste antebrațe cu o piatră, întrucât le ridicase deasupra capului pentru a se apăra.

Nu știa dacă este o singură persoană sau mai multe, și acea persoană a continuat să îl lovească cu mâinile și cu picioarele, împingându-l către intersecția străzilor Portului cu 1 mai, fiind îmbrâncit cca.3 - 4 metri. În acel moment, inculpatul M.V. a aplicat câteva lovituri cu un corp contondent în capul părții vătămate,respectiv în zona maxilarului drept, în cea frontală unde i-a produs o fractură complexă orbito-frontală-parietală-temporală cu înfundare temporal drept. Declară inculpatul în faza de urmărire penală, despre partea vătămată, "l-am lovit cu pumnii și cu genunchiul în zona feței, iar aceasta a căzut, a încercat de mai multe ori să se ridice dar l-am ținut la sol fără să-l mai lovesc”.

În declarația pe care a dat-o în fața procurorului inculpatul a arătat că „am început să-l lovesc și eu cu pumnii peste cap, fără să pot preciza exact zonele unde am lovit. Nu pot preciza câte lovituri i-am aplicat însă acea persoană „a căzut” pe asfalt și l-am recunoscut a fi S.I.”. În fața instanței de judecată, inculpatul a recunoscut că a ripostat și a lovit și el cu pumnii acea persoană și după ce a căzut, a recunoscut-o ca fiind S.I. Este credibilă susținerea inculpatului că pe moment nu a știut cine și câte persoane îl atacă având în vedere că în decursul serii conflictul se derulase între el și mai ales martorul M.T. Depozițiile părții vătămate nu au fost apte să ajute la stabilirea modului de derulare a altercației, date fiind incoerența (a crezut că a fost lovit cu un frigider) și amnezia generată de alcoolul ingerat și de loviturile pe care le-a primit ulterior.

În prima sa declarație, din fața procurorului, partea vătămată S.I. a susținut că a fost lovit din spate peste cap, în urma loviturii a căzut și nu-și mai amintește ce s-a întâmplat, martorul A.A. a fost cel care venind la spital i-a spus că l-a găsit jos, pe stradă, și că a văzut când inculpatul M.V. îl lovea cu o bâtă de baseball, fiind sub influența băuturilor alcoolice nu a putut preciza dacă l-a văzut pe inculpat. În fața instanței de judecată,partea vătămată S.I. a susținut că a fost lovit de inculpat cu o bâtă de baseball, dar nu cunoaște motivul, ulterior a fost sunat de martorul A.A. care i-a relatat că a văzut când era lovit de către inculpat cu bâta de baseball. După ce partea vătămată s-a prăbușit la pământ, inculpatul a chemat imediat organele de poliție.

Nu a rezultat din materialul probator administrat în cauză care a fost obiectul cu care s-au aplicat loviturile și nici forma acestuia. Deși s-a vehiculat ideea că obiectul ar fi fost o bâtă de baseball, polițiștii nu au găsit-o când au venit la scurt timp (5 minute) la fața locului și nici măcar martorul A.A. nu a văzut la fața locului o astfel de bâtă deși a ajuns primul, înaintea polițiștilor. Este cert că inculpatul M.V. a fost așteptat lângă casă de către partea vătămată S.I., care băut fiind și mânat de resentimente mai mult sau mai puțin justificate, în loc să-și continue drumul către locuință, l-a așteptat vreme de cca. 30 minute, în întuneric și l-a atacat cu o piatră țintind capul inculpatului dar reușind să-l lovească doar peste mâini și în zona toracelui.

Din procesul-verbal încheiat de către organele de poliție în prezența martorilor asistenți A.A. și C.A., reiese că pe strada 1 Mai din comuna Ostrov în intersecția cu strada Florilor pe carosabil se afla partea vătămată S.I., în poziția culcat pe spate prezentând mai multe leziuni în zona feței și a capului, sângerând puternic la cap, vorbind incoerent. Lângă partea vătămată, în picioare se afla inculpatul M.V., care prezenta o zgârietură în dreptul degetului mic de la mâna dreaptă. Pe carosabil nu au fost descoperite obiecte contondente. Raportul de constatare medico-legală din 27 iunie 2007 întocmit de întocmit de S.M.L. Constanța a concluzionat că petentul a prezentat leziuni care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și necesită 40 - 45 zile de îngrijiri medicale.

Leziunile i-au pus în primejdie viața prin contuzia și hemoragia meningo-cerebrală, partea vătămată rămânând cu infirmitate fizică prin lipsă de substanță osoasă craniană. Prin raportul de expertiză medico-legală din 18 octombrie 2007 întocmit de S.M.L. Constanța s-a concluzionat că S.I. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu un corp dur a necesitat 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, leziunile i-au pus în pericol viața prin contuzie și hemoragie meningo-cerebrală, rămâne cu infirmitate fizică permanentă constând în lipsă de substanță osoasă craniană dar și prin hipoacuzie bilaterală. În faza de cercetare judecătorească s-a efectuat o expertiză medico-legală care a stabilit că infirmitatea fizică permanentă a părții reclamate constând în lipsă de substanță osoasă craniană persistă.

Aplicarea de fragmente osoase în mozaic în timpul intervenției chirurgicale a redus din defectul osos. Au apărut modificări și cu privire la hipoacuzie, aceasta nemaifiind însă o infirmitate fizică permanentă. Și inculpatul M.V. a fost examinat medical, certificatul medico-legal din 25 iunie 2007 al S.M.L. Constanța atestând existența unor echimoze la nivelul antebrațului drept, hemitorace drept anterolateral, excoriații la nivelul feței dorsale a mâinii drepte, leziuni produse cu corp dur care au necesitat 5 - 6 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu declarațiile părții vătămate S.I., declarațiile martorului A.A., C.V.M.T., C.A., A.I., D.M., T.V., T.C., C.D., B.C., B.P., M.C., procesul-verbal de cercetare la fața locului, actele medico-legale toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul a comis fapta sub influența unei puternice tulburări determinată de atitudinea părții vătămate, fiind susținută în formarea acestuia circumstanța atenuantă prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și faptul că inculpatul a avut o conduită bună anterior, nu posedă antecedente penale, fiind profesor de sport. Împotriva acestei sentințe în termen legal au declarat apel inculpatul M.V. și partea civilă S.I. Inculpatul M.V. a critica sentința instanței de fond pentru nelegalitate solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen.

în art. 182 alin. (1) C. pen. cât și pentru netemeinicie întrucât a fost greșit condamnat câtă vreme probele dosarului (...) existența unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, respectiv art. 44 alin. (1), (3) C. pen. Partea civilă S.I. a criticat sentința primei instanțe numai sub aspectul laturii civile solicitând obligarea inculpatului la plata daunelor morale în cuantumul solicitat. Prin Decizia penală nr. 68/P din 8 iunie 2010 Curtea de Apel Constanța a admis apelul formulat de apelantul inculpat M.V., împotriva Sentinței penale nr. 111 din 25 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 138/118/2010, desființează în parte, Sentința penală nr. 111 din 25 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosar nr. 138/118/2010, și rejudecând dispune: În baza art. 334 C. proc.

pen. A schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzut de art. 20 - art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. în ref. la art. 10 lit. e) C. proc. pen. coroborat cu art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. A achitat pe inculpatul M.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen. În baza art. 346 alin. (2) C. proc. pen. A respins, ca nefondată acțiunea civilă promovată de partea civilă S.I. A respins ca nefondată cererea părții civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare efectuate de acesta. În baza art. 192 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., A obligat partea civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 300 RON.

A înlăturat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat. A menținut dispozițiile sentinței privind Spitalul Clinic de Urgență Constanța. În baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., A respins ca nefondat apelul formulat de apelantul parte civilă S.I. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., A obligat apelantul parte civilă la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 100 RON. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., Cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul inculpatului au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 189 C. proc. pen., Onorariul parțial avocat oficiu, în cuantum de 60 RON, a fost avansat din fondul Ministerului Justiției în favoarea avocatului S.M.

Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut că încadrarea juridică a faptei este greșită, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (1) C. pen. întrucât inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții victimei ci numai îndepărtarea atacului exercitat de S.I. în (...) de a se apăra. Reține de asemenea instanța de apel că fapta a fost comisă de inculpat în stare de legitimă apărare pentru a înlătura un atac material direct, imediat și în furt îndreptat împotriva sa, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. fapt pentru care a dispus achitarea inculpatului în baza dispozițiilor art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Față de împrejurarea că instanța de apel a reținut că infracțiunea a fost comisă în condițiile art. 44 alin. (1) și (2) C. pen. pe cale de consecință a respins ca neîntemeiat apelul părții civile. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie menținând că faptei i s-a dat o încadrare juridică greșită invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Se arată că față de intensitatea loviturilor, (...) inculpatul deși nu a urmărit producerea rezultatului, a acceptat posibilitatea procedurii acestuia, fapt pentru care se apreciază că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prevăzut de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. În recursul Parchetului este invocat și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., motivând că s-a comis o eroare gravă de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare. Se apreciază că soluția pronunțată de instanța de apel este în contradicție cu probele administrate în cauză, în mod greșit reținându-se că inculpatul a exercitat violențe asupra părții vătămate pentru a îndepărta atacul exercitat de acesta împotriva sa. Criticile aduse sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază că recursul parchetului este întemeiat urmând a fi admis ca atare pentru considerentele ce urmează: Înalta Curte apreciază că fapta reținută în sarcina inculpatului i s-a dat o încadrare juridică greșită în cauză fiind incidente cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen. Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate atât în faza de neurmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească situație de fapt ce a fost corect încadrată juridic în infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen.

Aprecierea instanței de apel în sensul că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prevăzut de art. 182 alin. (2) C. pen. nu este fondată și este contrară probelor administrate în cauză. Din raportul de expertiză medico-legală din 18 octombrie 2007 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Constanța, rezultă că partea vătămată S.I. prezenta multiple leziuni la nivelul capului respectiv numeroase fracturi la nivelul feței și a capului. Ca atare, actele medicale existente la dosar denotă faptul că inculpatul a lovit-o pe victimă în repetate rânduri, cu o intensitate deosebită, în zona capului, zonă vitală, provocându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viața, victima fiind salvată doar în urma intervențiilor chirurgicale.

Chiar dacă inculpatul nu a urmărit suprimarea vieții victimei, el putea să prevadă rezultatul faptei sale și a acceptat posibilitatea producerii lui, forma vinovăției cu care inculpatul a comis fapta fiind cea a intenției indirecte. În raport de gradul de (...) a inculpatului, acesta fiind profesor de sport, avea posibilitatea să realizeze că multitudinea loviturilor aplicate la nivelul capului poate produce rezultatul letal, fapt pentru care Înalta Curte apreciază că fapta comisă de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.

În cazul infracțiunii prevăzute de art. 182 alin. (2) C. pen., intenția făptuitorului este aceea de a produce o vătămare corporală victimei, or, în cauză dedus judecății față de modul în care a acționat inculpatul, este cert că acesta, deși nu a urmărit suprimarea vieții victimei a acceptat totuși producerea acestui rezultat. Și cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. este incident în cauză. Înalta Curte apreciază că în mod greșit instanța de apel a considerat că inculpatul a comis fapta în stare de legitimă apărare. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen. este în legitimă apărare acel care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

De esența legitimei apărări este existența unui atac care pune în pericol grav persoana sau drepturile acestuia, ori un interes obștesc, fiind necesar ca atacul să fie material, direct, imediat și injust. Atacul trebuie să fie de asemenea intensitate încât să justifice necesitatea unei acțiuni de apărare imediată de înlăturare a atacului înainte ca acesta să producă consecințe în sensul vătămării valorilor amenințate. Potrivit legii pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare acesta trebuie să fie un atac material, direct, imediat și injust și să fie îndreptat împotriva unei persoane sau a unui interes obștesc și să le pună în pericol grav. De asemenea și fapta săvârșită în legitimă apărare trebuie să îndeplinească anumite condiții respectiv să fi fost necesară pentru înlăturarea atacului și să fie proporțională cu intensitatea atacului.

Or, în cauza dedusă judecății, se constată că nu sunt îndeplinite nici condițiile referitoare la atac și nici cele referitoare la apărare. Așa cum rezultă din situația de fapt stabilită în urma analizei coroborate a probelor administrate pe parcursul procesului penal, este cert că victima l-a așteptat pe inculpat lângă casă, cu scopul de a-l agresa pe acesta însă în momentul în care era și-a făcut apariția, partea vătămată l-a atacat cu o piatră reușind să-l lovească peste mâini și în zona toracelui. Or, riposta inculpatului a fost net superioară atacului, depășind nevoia de apărare cât timp victima era în stare de ebrietate, fiind în stare de etilism acut, așa cum rezultă din actele medicale existente la dosar, iar pe de altă parte diferența de statură și vârstă dintre cei doi, inculpatul fiind mult mai tânăr și cu o statură superioară victimei, nu impunea o ripostă atât de violentă din partea inculpatului.

Chiar dacă s-ar considera că erau îndeplinite condițiile atacului, iar apărarea inculpatului era necesară pentru înlăturarea atacului, în cauză nu este îndeplinită cea de-a doua condiție a apărării referitoare la proporționalitatea acesteia cu gravitatea atacului. Loviturile repetate ale inculpatului, intensitatea loviturilor concretizate în leziunile grave suferite de victimă, conduc la concluzia că riposta inculpatului este vădit disproporționată cu gravitatea atacului fapt pentru care, Înalta Curte reține că în mod greșit a apreciat instanța de apel că fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare. Față de împrejurarea că inculpatul M.V. a fost așteptat lângă casă de către victima S.I.

care l-a atacat pe inculpat cu o piatră țintind capul acestuia însă reușind să-l lovească doar peste mâini și în zona toracelui, justifică menținerea dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., el săvârșind fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o (...) din partea victimei, or, cum în mod corect a reținut instanța de fond. Față de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică atât sub aspectul soluționării laturii penale, cât și sub aspectul soluționării laturii civile, motiv pentru care urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. să admită recursul Parchetului, va casa decizia pronunțată de instanța de apel și cu menținerea sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. 68/P din 8 iunie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe inculpatul M.V. Casează decizia penală atacată și menține ca legală și temeinică Sentința penală nr. 111 din 25 martie 2010 a Tribunalului Constanța, secția penală. Onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.V., în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 noiembrie 2010. Procesat de GGC - NN