ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față ; În baza actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2358 din 2 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. 17281/197/2010, Judecătoria Brașov a dispus condamnarea inculpatului L.I.I. la pedeapsa rezultantă de 10 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs inculpatul, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. 17281/197/2010.

Prin decizia penală nr. 8/A din 20 ianuarie 2011, Curtea de Apel Brașov a constatat că în conformitate cu prevederile art. XXIV alin. (2) din Legea nr. 202/2010 „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor din Codul de procedură penală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele aduse prin Legea 202/2010, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi". În aceste condiții, s-a constatat că prezenta cauză era, la data schimbării competenței materiale a tribunalelor și curților de apel, în curs de judecată, astfel încât ea rămâne supusă normelor de procedură existente anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, inclusiv a normelor care reglementează competența după materie și funcțională a instanțelor de control judiciar.

Referitor la aceste cauze s-a constatat că, curțile de apel nu au competența materială și funcțională de a judeca recursurile, întrucât nu reprezintă cauze „cu care instanța să fi fost sesizată după intrarea în vigoare a legii” așa cum prevede partea finală a alin. (2) al art. XXIV însă nici tribunalele nu pot, pentru aceleași motive să judece aceste cauze în recurs. S-a mai reținut că recunoscând părților din aceste cauze dreptul la o singură cale de atac, după ce acesta a început sub imperiul altor norme procesuale, mai favorabile părților întrucât recunoșteau dreptul părții la exercitarea a două căi de atac, reprezintă o încălcare a principiului predictibilității legii, garantat atât de legislația internă, cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România.

Față de aceste considerente, s-a procedat la recalificarea căii de atac promovate de către inculpat împotriva sentinței penale nr. 2358/2010 a Judecătoriei Brașov, ca fiind apel și nu recurs (împrejurare care îi este de altfel mai favorabilă). Văzând că, potrivit art. 27 alin. (2) C. proc. pen., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.202/2010, Tribunalului îi revenea competența să judece apelurile promovate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii în primă instanță, Curtea de Apel Brașov a constatat că este nelegal sesizată, și în consecință, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Brașov de a judeca apelul promovat de inculpatul L.I.I. împotriva sentinței penale nr. 2358 din 2 decembrie 2010 și, în baza art. 42 C. proc.

pen., a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Brașov. La rândul său, Tribunalul Brașov, prin decizia penală nr. 79/A din 28 februarie 2011, și-a declinat competența de soluționare a recursului formulat de inculpatul L.I.I. împotriva sentinței penale nr. 2358 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov. Tribunalul Brașov a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 28 pct. 3 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010, competența de soluționare a recursului aparține Curții de Apel Brașov.

Tribunalul a arătat că în materia dispozițiilor procedurale este aplicabil principiul „ tempus regit actum” , astfel că, pentru dezlegarea pricinii și stabilirea competenței materiale, trebuie avută în vedere data pronunțării hotărârii primei instanțe - 2 decembrie 2010 -, iar nu data sesizării Judecătoriei Brașov prin rechizitoriu, dată situată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. În acest fel, s-a creat un conflict negativ de competență a cărui soluționare revine, potrivit art. 43 alin. (1) C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte constată că judecarea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 2358 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov prin care inculpatul L.I.I.

a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, este de competența Curții de Apel Brașov. Această sentință este pronunțată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, fiind supusă dispozițiilor procesual-penale privind competența judecării căilor de atac prevăzute de acest act normativ; așa fiind, recursul se judecă de către curtea de apel ca fiind instanța căreia îi revine competența asupra acestei căi de atac declarate împotriva unei hotărâri pronunțate după data de 25 noiembrie 2002, de o judecătorie în primă instanță. În sensul acestei soluții se interpretează dispozițiile art. XXIV alin. (1) și 2 din Legea nr. 202/2010, în acord cu principiul „ tempus regit actum ” și cu prevederile art. 28 pct. 3 C. proc.

pen., astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 9 din Legea nr. 202/2010. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a recursului declarat de inculpatul L.I.I. împotriva sentinței penale nr. 2358 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică din oficiu a inculpatului se plătește din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 43 C. proc. pen., art. 192 alin. (3) și art. 189 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul pentru soluționarea recursului declarat de inculpatul L.I.I. împotriva sentinței penale nr. 2358 din 2 decembrie 2010 a Judecătoriei Brașov. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2011.