ÎCCJ, Secția penală

Asupra

conflictului negativ de competență de față;

Prin sentința penală nr. 2476 din 16 decembrie 2010 a

Judecătoriei Brașov, în temeiul art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. i)

C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) și b) C. pen. si art. 320 ind.1 C. proc. pen.

s-a dispus condamnarea inculpatului F.C.M. la o pedeapsă de 2 ani și 6 luni

închisoare. In baza art. 192 alin. (1) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. prin

raportare la art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. s-a dispus condamnarea

inculpatului la 6 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b)

s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni

închisoare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

inculpatul.

Recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Brașov,

care prin decizia penală 14/Ap din 28 ianuarie 2010 a calificat calea de atac

ca fiind apel și a trimis cauza spre soluționare Tribunalului Brașov.

Prin decizia penală nr. 75A din 28 februarie 2011a

Tribunalului Brașov s-a declinat competența de soluționare a recursului

formulat de inculpatul F.C.M. împotriva sentinței penale 2476 din 16 decembrie

2010, pronunțată de Judecătoria Brașov, în

favoarea

Curții de Apel Brașov. S-a constatat conflictul negativ de

competență și

a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin aceeași decizie s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

Fiind investită cu soluționarea conflictului de

competență, Înalta Curte retine următoarele:

Prin Legea nr. 202/2010 au fost aduse modificări

Codului de

procedură penală, de natură a

contribui la accelerarea soluționării

proceselor, între acestea

regăsindu-se și suprimarea unor căi de atac, totală (cum este cazul recursului

împotriva hotărârilor pronunțate în procedura prevăzută de art. 278/1 C. proc.

pen.) sau

parțială (cum este cazul apelului

împotriva hotărârilor pronunțate în

primă instanță de judecătorii,

respectiv de tribunalul militar, în alte cauze decât cele privind infracțiunile

pentru care punerea în mișcare a acțiunii penale se face la plângerea

prealabilă a persoanei vătămate).

Aceste modificări

au impus inserarea în cuprinsul legii a unor

dispoziții tranzitorii,

care se regăsesc în disp. art. XXIV.

Din examinarea acestor norme tranzitorii, rezultă că

acestea se referă la trei chestiuni distincte, prin raportare la modificările

aduse Codului de procedură penală, respectiv: regimul căilor de atac (inclusiv

motive și termene), competența organelor judiciare și recursul în interesul

legii.

În privința căilor de atac, singura normă tranzitorie se

regăsește în alin. (1) al art. XXIV, iar aceasta stabilește cu claritate drept

criteriu pentru aplicarea modificărilor prevăzute de lege, data pronunțării

hotărârii ce se dorește a fi atacată.

Acest criteriu corespunde atât principiului potrivit

căruia Legea procesual penală este de imediată aplicare, cât și spiritului

Legii nr. 202/2010, care s-a dorit a fi un instrument de simplificare și

accelerare a procedurilor, cu efecte imediate.

În consecință, constatând că în speță sentința

instanței de fond a fost pronunțată la data de 16 decembrie 2010, așadar

ulterior intrării în vigoare a Legii nr.

202/2010, Înalta Curte reține că a

ceastă hotărâre este supusă exclusiv

recursului, conform art. 361alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cale de atac ce

intră în competența funcțională a Curții de Apel, conform art. 28/1 pct. 3 C.

proc. pen. instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel Brașov, instanță căreia i se va trimite dosarul

pentru soluționarea recursului declarat de

inculpatul F.C.M.

împotriva sentinței penale nr. 2476 din 16 decembrie

2010 a Judecătoriei Brașov.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100

lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 31 martie 2011.