ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4106/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

A. Prin încheierea de ședință din 2 noiembrie 2010 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, pronunțată în Dosarul nr. 2975/3/2009, în baza art. 300

2

și

art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpaților S.F., S.R.T. și R.T.

Instanța de apel a constatat că

temeiurile care au determinat arestarea inițială a apelanților inculpați

S.R.T., S.F., R.N., R.T., C.R.C., R.L. și D.Ș.C. se mențin, fiind îndeplinită

una din condițiile alternative prevăzute de art. 160

b

alin. (3) C.

proc. pen.

Astfel, instanța a apreciat că în

cauză există indicii temeinice și probe în sensul art. 143 C. proc. pen. care

să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru

care au fost trimiși în judecată, în acest sens fiind: procesele-verbale de

consemnare a declarațiilor colaboratorilor sub acoperire T.A. și A.N.,

procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire S.C. și C.D.,

rapoartele de constatare tehnico-științifice, procesele-verbale de consemnare a

înregistrărilor de imagini audio-video în mediu ambiental, procesele-verbale de

supraveghere operativă întocmite de organele de poliție, procesele-verbale de

surprindere în flagrant, procesele-verbale de redare a comunicărilor și convorbirilor

telefonice purtate de inculpați, procesele-verbale de percheziție domiciliară,

declarațiile martorilor și declarațiile inculpaților.

Totodată, a constatat că sunt

îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este

închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în

libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Concluzionând, instanța de apel a

reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, nu

s-au modificat și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților,

astfel că nu se justifică nici revocarea stării de arest preventiv și nici

înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură privativă de libertate

mai puțin severă, respectiv înlocuirea cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara, pentru niciunul dintre apelanții inculpați; de asemenea,

a apreciat că nu a fost depășit un termen rezonabil al procedurii, având în

vedere complexitatea cauzei.

B. Împotriva acestei încheieri au

declarat recurs S.F., S.R.T. și R.T., solicitând revocarea măsurii arestării

preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu există date certe că

lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

Examinând încheierea atacată pe baza

lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele

considerente:

Prin Rechizitoriul nr. 536/D/P/2008

din 27 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București au fost trimiși în

judecată, printre alții, în stare de arest preventiv, inculpații S.R.T. - pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată,

prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.; S.F. zis "M." - pentru săvârșirea infracțiunii de

constituire a unui grup infracțional organizat în scopul comiterii infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc, trafic de droguri de mare risc în formă

continuată prev. de art. 7 alin. (1), rap. la art. 2 lit. b) pct. 11 din Legea

nr. 39/2003, art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicare art.

41 alin. (2) din C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.; trafic de droguri de mare

risc, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, toate cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; R.T. zis "B." - pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. d) din

Legea nr. 143/2000, art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) din C. pen.; -

deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev. de art. 4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. (faptele din perioada iulie -

septembrie 2008); - trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din

data de 07 mai 2008); - deținere de droguri de mare risc în vederea consumului

propriu, prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare

art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din data de 07 mai 2008), cu aplicarea art. 33

lit. a) C.penal. - toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reținut că S.R.T., în

perioada august - octombrie 2008, a desfășurat activități ilicite de comercializare

de droguri mare risc, heroină, fiind prins la data de 03 octombrie 2008 de

organele de poliție după ce a încasat 4350 euro, 23500 lei și 4180 dolari SUA,

de la inculpații S.F. și R.N., cu care trebuia să le procure acestora droguri.

Inculpatul S.F. împreună cu

inculpații R.N., I.D. și I.B. au constituit un grup infracțional organizat în

scopul săvârșirii de infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, grup care

și-a desfășurat activitatea infracțională până în luna octombrie 2008, iar în

perioada iulie - octombrie 2008 a comercializat heroină din care, la 01

februarie 2008, a vândut lui F.M. 13,72 grame heroină.

În activitatea sa infracțională,

inculpatul R.T. s-a folosit de un minor, la data de 04 octombrie 2008, a fost

surprins în timp ce deținea o fiolă pe care s-a pus în evidență heroină iar, la

data de 07 mai 2008, a vândut martorului denunțător, împreună cu inculpata

S.B.M., cantitatea de 0,32 grame heroină cu 170 RON, a deținut în vederea

vânzării 1,53 grame heroină și a deținut o seringă, o fiolă și două folii cu

urme de heroină.

Prin Sentința penală nr. 375 din 21

mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul

S.R.T. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare pentru faptele cu

privire la care s-a dispus trimiterea sa în judecată iar, prin aceeași

hotărâre, inculpații S.F. și R.T. au fost condamnați la câte o pedeapsă

rezultantă de 17 ani închisoare.

Înalta Curte constată că, astfel cum

în mod just a reținut și Curtea de Apel București, temeiurile care au determinat

luarea și ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților nu

au încetat să existe. Față de gravitatea faptelor și de împrejurările în care

au fost comise (cantitatea mare de drog presupus traficată și natura acestuia -

heroină - drog de mare risc, precum și perseverența infracțională a

inculpaților concretizată în numărul actelor materiale care compun ilicitul

penal și concurența infracțiunilor), de importanța valorilor sociale lezate,

precum și impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivității lipsa unei

reacții ferme a autorităților judiciare față de persoanele care săvârșesc acest

gen de fapte, în mod corect, instanța de apel a apreciat în mod corect că sunt

probe certe, fiind întrunite condițiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în

sensul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă o amenințare efectivă

pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au

modificat sau încetat.

Pe de altă parte, Înalta Curte

constată că nu a fost depășită durata rezonabilă a arestului preventiv,

caracterul rezonabil al acestei măsuri neputând fi evaluat în mod abstract, ci

ținând cont de circumstanțele și complexitatea cauzei. În cauză,

recurenții-inculpați au fost arestați preventiv la data de 4 octombrie 2008,

astfel că durata detenției provizorii, de circa 2 ani până la acest moment, nu

poate fi considerată ca depășind termenul rezonabil impus de jurisprudența

europeană și națională, având în vedere circumstanțele și complexitatea cauzei.

În consecință, pentru aceste

considerente, recursurile declarate de inculpați împotriva încheierii

pronunțată de Curtea de Apel București urmează a fi respinse ca nefondate, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții-inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.F., S.R.T. și R.T. împotriva încheierii de ședință

din 02 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2975/3/2009

(1688/2010).

Obligă recurenții-inculpați la plata

sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 noiembrie 2010.