ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1180/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului

administrativ, reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâții Comisia de soluționare

a întâmpinărilor persoanelor propuse spre expropriere de pe lângă Primăria Comunei

S.O., județul Hunedoara, SC H. SA București și Ministerul Economiei și Comerțului

în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor a contestat hotărârea comisiei din

21 martie 2007.

Motivându-și acțiunea,

reclamantul a arătat că în oferta expropriatorului SC H. SA nu sunt prevăzute categoriile

de teren intravilan și extravilan, suprafața propusă pentru expropriere și nici

ramul de cultură, iar valoarea terenului expropriat propusă de expropriator este

mult mai mică în comparație cu alte lucrări de interes național din zonă, nefiind

diferențiată în teren intravilan și extravilan, cum se prevede în sentința civilă

nr. 187/2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința nr. 12/CA

din 18 mai 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios, administrativ și

fiscal, a respins acțiunea reclamantului B.I., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, instanța a reținut că reclamantul nu contestă exproprierea terenului, ci

doar că suprafața, amplasamentul, ralul de cultură și valoarea terenului ocupat

de lacul de acumulare nu au fost stabilite corect.

Instanța fondului a mai

reținut că asupra exproprierilor, inclusiv asupra despăgubirilor cuvenite se pronunță

tribunalul în raza de activitate a căruia se află situat imobilul propus pentru

expropriere.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de Apel Alba Iulia, a declarat recurs reclamantul B.I.

Prin cererea de recurs

s-a subliniat că sentința Curții de Apel este nelegală deoarece în considerarea

dispozițiilor art. 21 și art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru

cauza de utilitate publică se impunea trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului

Hunedoara în a cărui rază teritorială este situat imobilul propus pentru expropriere.

Cu ocazia dezbaterilor

în fond însă, recurentul prin avocat a solicitat casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare Curții de Apel Alba Iulia în condițiile în care, așa cum

reiese din considerentele hotărârii, judecarea s-a făcut fără cercetarea fondului

pricinii cu care a fost învestită.

Examinând cauza prin prisma

criticilor aduse și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Urmare sentinței civile

nr. 187/2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ

(rămasă irevocabilă prin decizia nr. 206 din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), Comisia numită

prin H.G. nr. 1299 din 20 septembrie 2006 și constituită la sediul Primăriei S.O.

–pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse spre expropriere în vederea

realizării investiției de interes național „Amenajarea hidroenergetică a râului

S.  pe sectorul S.-S.” – a emis o nouă hotărâre în data de 21 martie 2007 prin care

și-a menținut punctul de vedere exprimat prin hotărârea inițială din 28 mai 2005.

Totodată, Comisia a dispus expropriatorului actualizarea prețului la zi în lei cu

toate influențele legale intervenite de la ultima ofertă, urmând ca plata despăgubirilor

să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 33/1994.

Prin cererea de chemare

în judecată, intitulată „contestație” împotriva Hotărârii Comisiei din 21 martie

2005, recurentul-reclamant nu a înțeles însă să conteste exproprierea terenului,

manifestându-și nemulțumirea în legătură cu modul de stabilire a suprafeței, amplasamentului,

ramului de cultură și valorii terenului ocupat de lacul de acumulare.

Hotărârile Comisiei constituite

potrivit art. 15 din Legea nr. 33/1994 pot face obiectul unei contestații în temeiul

Legii contenciosului administrativ numai în cazurile la care se referă strict

art. 20 din același act normativ.

În speță, cererea recurentului-reclamant

nu se încadrează în dispozițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994, și, așa cum corect

a reținut și prima instanță, asupra exproprierii și despăgubirilor cuvenite în raport

de suprafață, amplasament și ram de cultură nu se pronunță instanța de contencios

administrativ, ci Tribunalul în a cărui rază este situat imobilul propus pentru

expropriere, în baza unei expertize care se efectuează conform art. 21-27 din Legea

nr. 33/1994.

În acest context legal

nu se poate pune în discuție incidența dispozițiilor art. 312 alin. (5) teza I din

C. proc. civ., privitoare la casarea cu trimitere pentru că nu s-a intrat în cercetarea

fondului.

Ca urmare, în temeiul

art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.I. împotriva sentinței nr. 12/CA din 18 mai 2007 a Curții de Apel Alba Iulia,

secția contencios, administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 martie 2008.