ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1180/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul B.I., în contradictoriu cu pârâții Comisia de soluționare a întâmpinărilor persoanelor propuse spre expropriere de pe lângă Primăria Comunei S.O., județul Hunedoara, SC H. SA București și Ministerul Economiei și Comerțului în prezent Ministerul Economiei și Finanțelor a contestat hotărârea comisiei din 21 martie 2007. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că în oferta expropriatorului SC H. SA nu sunt prevăzute categoriile de teren intravilan și extravilan, suprafața propusă pentru expropriere și nici ramul de cultură, iar valoarea terenului expropriat propusă de expropriator este mult mai mică în comparație cu alte lucrări de interes național din zonă, nefiind diferențiată în teren intravilan și extravilan, cum se prevede în sentința civilă nr. 187/2005 a Curții de Apel Alba Iulia.

Prin sentința nr. 12/CA din 18 mai 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios, administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantului B.I., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța a reținut că reclamantul nu contestă exproprierea terenului, ci doar că suprafața, amplasamentul, ralul de cultură și valoarea terenului ocupat de lacul de acumulare nu au fost stabilite corect. Instanța fondului a mai reținut că asupra exproprierilor, inclusiv asupra despăgubirilor cuvenite se pronunță tribunalul în raza de activitate a căruia se află situat imobilul propus pentru expropriere. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, a declarat recurs reclamantul B.I.

Prin cererea de recurs s-a subliniat că sentința Curții de Apel este nelegală deoarece în considerarea dispozițiilor art. 21 și art. 25 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică se impunea trimiterea cauzei spre soluționare Tribunalului Hunedoara în a cărui rază teritorială este situat imobilul propus pentru expropriere. Cu ocazia dezbaterilor în fond însă, recurentul prin avocat a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Alba Iulia în condițiile în care, așa cum reiese din considerentele hotărârii, judecarea s-a făcut fără cercetarea fondului pricinii cu care a fost învestită. Examinând cauza prin prisma criticilor aduse și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat. Urmare sentinței civile nr. 187/2005 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ (rămasă irevocabilă prin decizia nr. 206 din 19 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), Comisia numită prin H.G. nr. 1299 din 20 septembrie 2006 și constituită la sediul Primăriei S.O.

–pentru soluționarea întâmpinărilor persoanelor propuse spre expropriere în vederea realizării investiției de interes național „Amenajarea hidroenergetică a râului S. pe sectorul S.-S.” – a emis o nouă hotărâre în data de 21 martie 2007 prin care și-a menținut punctul de vedere exprimat prin hotărârea inițială din 28 mai 2005. Totodată, Comisia a dispus expropriatorului actualizarea prețului la zi în lei cu toate influențele legale intervenite de la ultima ofertă, urmând ca plata despăgubirilor să se facă în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Legea nr. 33/1994. Prin cererea de chemare în judecată, intitulată „contestație” împotriva Hotărârii Comisiei din 21 martie 2005, recurentul-reclamant nu a înțeles însă să conteste exproprierea terenului, manifestându-și nemulțumirea în legătură cu modul de stabilire a suprafeței, amplasamentului, ramului de cultură și valorii terenului ocupat de lacul de acumulare.

Hotărârile Comisiei constituite potrivit art. 15 din Legea nr. 33/1994 pot face obiectul unei contestații în temeiul Legii contenciosului administrativ numai în cazurile la care se referă strict art. 20 din același act normativ. În speță, cererea recurentului-reclamant nu se încadrează în dispozițiile art. 20 din Legea nr. 33/1994, și, așa cum corect a reținut și prima instanță, asupra exproprierii și despăgubirilor cuvenite în raport de suprafață, amplasament și ram de cultură nu se pronunță instanța de contencios administrativ, ci Tribunalul în a cărui rază este situat imobilul propus pentru expropriere, în baza unei expertize care se efectuează conform art. 21-27 din Legea nr. 33/1994. În acest context legal nu se poate pune în discuție incidența dispozițiilor art. 312 alin. (5) teza I din C. proc.

civ., privitoare la casarea cu trimitere pentru că nu s-a intrat în cercetarea fondului. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.I. împotriva sentinței nr. 12/CA din 18 mai 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios, administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.