ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5019/2011

Deliberând supra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 158 din 19 aprilie 2010, Tribunalul Mehedinți a respins acțiunea

formulată de reclamantul S.A.I. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice și acțiunea formulată de reclamanții S.N.N. și S.N.E. în contradictoriu

cu același pârât, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată

de intervenienții S.T. și S.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că, prin cele două cereri cu care a fost învestită, conexate

pe parcursul soluționării litigiului, precum și prin cererea de intervenție în interes

propriu formulată, reclamanții și intervenienții au solicitat, în baza Legii nr.

221/2009, obligarea pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la

plata daunelor morale cuvenite reclamanților și intervenienților pentru prejudiciul

suferit de aceștia și de autorii lor în urma măsurii administrative de deportare

dispusă de autoritățile comuniste pe o perioadă de 4 ani, 6 luni și 12 zile.

Instanța a apreciat că, atâta timp cât

reclamanții și intervenienții nu au suferit în perioada indicată o condamnare politică,

împotriva lor dispunându-se numai o măsură administrativă cu caracter politic, aceștia

nu pot beneficia de acordarea de despăgubiri morale în temeiul Legii nr. 221/2009.

Prin decizia civilă nr. 252 din 09

septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de reclamanții

S.A.I., S.N.N. și S.N.E. și de intervenienții S.T. și S.A., a desființat sentința

civilă nr. 158 din 19 aprilie 2010 a Tribunalului Mehedinți și a trimis cauza spre

rejudecare aceleași instanțe.

Curtea de Apel a constatat că, după pronunțarea

sentinței apelate, Legea nr. 221/2009 a fost modificată în sensul aplicării dispozițiilor

sale și acelor persoane care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter

politic.

Prin urmare, apreciind că reclamanții și

intervenienții beneficiază de modificarea legii în ceea ce privește pretențiile

derivând din măsura administrativă ce a fost aplicată familiilor acestora și constatând

că prima instanță nu a analizat fondul pretențiilor deduse judecății, în temeiul

art. 297 alin. (1) C. proc. civ., Curtea de Apel a desființat sentința apelată și

a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal

a declarat și motivat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Înalta Curte urmează a constata nul recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 302

1

C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele

de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate

cu prevederile art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se

poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul

acestui art.

În cuprinsul cererii de recurs care a învestit

Înalta Curte, recurentul afirmă că instanța de apel și-a bazat în mod greșit hotărârea

pe dispozițiile art. 297 C. proc. civ., deoarece Tribunalul a analizat pe fond cererea

și în plus, calea de atac a apelului este devolutivă.

Cererea de recurs nu conține însă precizări

de natură juridică a susținerilor formulate, recurentul mulțumindu-se să afirme

încălcare unor prevederi legale, fără însă a dezvolta și argumenta aceste afirmații.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor

de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea

lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Nu se poate considera că simpla indicare

a unor prevederi legale în cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii

de atac exercitate în sensul exigențelor prevăzute de art. 302

1

C. proc.

civ. Cerințele art. 302

1

C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul

formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității

invocate prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate

de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură

cu aceste dispoziții legale.

În consecință, constatând că niciuna din

criticile formulate nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 C. proc. civ. și art. 306 C. proc.

civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor

Publice Mehedinți împotriva deciziei civile nr. 252 din 09 septembrie 2010 a Curții

de Apel Craiova, secția a I-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 09

iunie 2011.