ÎCCJ, Decizia nr. 314/2011

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 674 din 20 aprilie 2010 a

Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca

nefondată, plângerea formulată de petenta SC A. SRL Bragadiru împotriva rezoluției

nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.N.A., S.C.I.C.S.M. și s-a menținut rezoluția atacată, cu

obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rezoluția nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.C.I.C.S.M. s-a dispus, în baza

dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. neînceperea urmăririi penale față de general maior M.T.

sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 13

2

din Legea nr.

78/2000 raportat la art. 246 și, respectiv 248 C. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

petenta a formulat plângere la procurorul șef al D.N.A. din cadrul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă

prin rezoluția nr. 1600/C/2009 din 3 septembrie 2009.

Procurorii au

stabilit că faptele sesizate nu realizează sub aspect obiectiv, elementele

constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul

public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial.

În temeiul art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat, în termen legal, plângere

împotriva rezoluției nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.C.I.C.S.M., plângere

care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 674 din 20 aprilie 2010 a

Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că documentele

prezentate nu constituiau o ofertă elaborată conform cerințelor proiectului ori

o propunere financiară care să furnizeze toate informațiile necesare evaluării,

ci aveau doar un rol de informare, cu caracter publicitar, asupra obiectului de

activitate al firmei, a exclusivității produsului comercializat, a proiectelor

în derulare, similar informațiilor ce apar pe site-ul firmei. Pretinsa

eligibilitate în vederea realizării proiectului imobiliar și interesul legitim

invocat de parte sunt doar pur ipotetice, nedeterminate strict la datele speței

și la obiectul contractului contestat, ceea ce exclude crearea unei vătămări

nepatrimoniale sau prejudiciu material, în sensul urmăririlor socialmente

prevăzute în cazul infracțiunii de abuz în serviciu.

Împotriva sentinței

de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale, petenta SC A. SRL a declarat recurs.

Examinând hotărârea

atacată, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că recursul declarat de petentă nu este fondat.

Din

analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul M.T.

ar

fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a

infracțiunilor prevăzute de

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și, respectiv 248 C. pen.

La data de 10

septembrie 2008, SC A.M.V.I.C. SRL Bragadiru, cu sediul în Ș.A., județul Ilfov,

prin reprezentantul său legal, a formulat plângere penală împotriva generalului

maior M.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 și art. 248 C. pen., constând în aceea că, prin semnătura

sa a angajat M.A.N. într-o convenție civilă nelegală, autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociați „N.B. și D.B.

”

prin încheierea nr. 2998 din 18 iulie 2008,

având ca obiect desfășurarea „Programului pentru construirea de locuințe pentru

personalul ministerului, din fondurile beneficiarilor”, pe terenul situat în

str. A., București, program atribuit SC I.T. SRL București, fără licitație

publică, neținându-se cont de situația juridică terenului, care prin hotărâre

de guvern fusese scos din administrarea armatei.

Obiectul convenției

privea proiectarea, construirea și predarea către beneficiari a aproximativ

2.000 de unități locative, obligații asumate de dezvoltatorul imobiliar.

Costurile aferente edificării unităților locative urmau să fie suportate, din

fondurile proprii, de către beneficiarii finali, iar costurile realizării

spațiilor comerciale, sociale, utilităților și a infrastructurii de către

dezvoltator.

Principala obligație

asumată prin convenția respectivă de către Ministerului Apărării privește

punerea la dispoziție a terenului după modificarea și completarea nr. H.G. nr. 735/2004,

imobil asupra căruia dezvoltatorul dobândea un drept de folosință gratuită pe

perioada realizării proiectului.

Petenta, în cadrul

sesizării penale, a contestat legalitatea Convenției în cauză, susținând că

încredințarea proiectului s-a făcut în mod direct firmei SC I.T.R. SRL

București, fără organizarea vreunei licitații publice contrar prevederilor

O.U.G. nr. 34/2006 (privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii) iar terenul pus la dispoziție prin contract dezvoltatorului nu ar

aparține Ministerului Apărării, întrucât printr-o hotărâre de guvern a fost

scos din administrarea armatei.

Petenta SC A.M.V.I.C.

SRL Bragadiru și-a motivat calitatea de persoană vătămată, susținând că ar fi

fost prejudiciată direct prin modul de încheiere a Convenției, în condițiile în

care este unic producător în România de cofraje modulare înglobate

termoizolante din polistiren expandat ignifug pentru construcții, iar

documentația privind oferta economico - financiară pe care a prezentat-o în

cadrul acestui proiect reprezentantului Ministerului Apărării, general maior M.T.,

în vederea înscrierii la licitație, era net superioară celei depuse de firma ce

a fost desemnată ca dezvoltator imobiliar.

Pretinsul folos

ilicit obținut de SC I.T.R. SRL București ar fi constat în terenul primit în

folosință de la Ministerul Apărării, în sumele importante încasate de la

persoanele fizice, beneficiare ale locuințelor, cu titlu de taxă de rezervare (1.000

euro/ cameră), în completarea portofoliului firmei contracte de antrepriză

încheiate în cadrul proiectului și în demararea procedurilor bancare pentru

deschiderea finanțărilor.

În urma verificărilor

efectuate de către D.P.I.C.F. din cadrul M.A.N. s-a concluzionat, prin Actul de

constatare, că nu trebuia organizată vreo procedură conform O.U.G. nr. 34/2006,

întrucât în acest proiect nu sunt implicate fonduri de la bugetul de stat, ci

fonduri private. Terenul pe care urma să se deruleze Programul nu a fost încă

predat Statului, acest lucru urmând să aibă loc după modificarea și completarea

H.G. nr. 735/2004, iar pliantele depuse de SC A.N.V.I.C. SRL Bragadiru nu au

semnificația unei documentații de ofertă, acestea prezentând doar parametrii

tehnici, avantajele folosirii cofrajelor înglobate termoizolante din polistiren

expandat ignifugat, precum și prețurile acestora.

Obligația punerii la

dispoziție a terenului este sub condiție suspensivă, depinzând de un eveniment

viitor și incert, și anume de modificarea și completarea O.U.G. nr. 735/2004,

astfel că, Înalta Curte apreciază că nu s-a produs vreuna din urmările

prevăzute în art. 248 C. pen.

Pe de altă parte, M.A.N.

nu este implicat în încasarea acelor taxe de rezervare, percepute în baza unor

acte încheiate între dezvoltatorul imobiliar și persoanele particulare

beneficiare ale proiectului, sub un pact comisoriu de gradul IV, ce-i

protejează pe autorii plăților. Astfel, în cazul în care contractul de

construire nu se semnează în termen de 6 luni de la data obținerii de către

dezvoltator a autorizației de construire, acesta s-a angajat să le returneze

taxa cu T.V.A. la cursul B.N.R. din ziua plății, și să le achite, cu titlu de

daune-interese, dobânda B.C.R., aferenta sumei în euro avansată, ceea ce

contrazice aprecierile din cuprinsul plângerii penale referitoare la o pretinsă

„mare excrocherie financiară" și la încasările „exorbitante de la

personalul armatei"; raporturile juridice s-au derulat strict între

dezvoltator și persoanele fizice beneficiare, în temeiul art. 969, 1491 - 1531 C.

civ.

„Convenția nu intră

sub incidența prevederilor O.U.G. nr. 34/2006

”

întrucât nu vizează

utilizarea de fonduri publice și nu conduce la dobândirea vreunui avantaj

direct și imediat pentru Ministerul Apărării, lipsind caracterul de „contract

cu titlu oneros".În ceea ce privește situația juridică a terenului alocat

pentru realizarea proiectului, constatăm că prin H.G. nr. 785/2008, publicată

în O.U.G nr. 785 din 24 noiembrie 2008, (art. 1), s-a aprobat construirea de

locuințe proprietate personală, din fondurile beneficiarilor prevăzuți la art. 42

alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea

Ministerului Apărării, pe o suprafață de 10,9598 ha din terenul proprietate privată a statului, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 735 2004 privind schimbarea regimului juridic al unor terenuri aflate în

proprietatea publică a statului și în administrarea M.A.N., în vederea

realizării proiectului-pilot de construire, în cadrul unui program pentru

construirea de locuințe desfășurat de Ministerul Apărării. De asemenea, s-a

aprobat darea în folosință cu titlu oneros a terenurilor aferente locuințelor

către proprietarii acestora, pe durata existenței construcțiilor, pe bază de

contracte încheiate în condițiile legii.

Conform art. 3 din

H.G. nr. 785/2008, s-a aprobat punerea Ia dispoziția dezvoltatorului selectat

de Ministerul Apărării a suprafeței de 10,9598 ha. prevăzută la art. 1 alin. (1), până la finalizarea lucrărilor de construire de locuințe,

pe bază de protocol încheiat între părțile interesate, în termen de 30 de  la

data eliberării autorizației de construire.

În consecință,

hotărârea de guvern a clarificat situația terenului în sensul a celor stipulate

în „Convenția semnată de făptuitor, în susținerea și ratificarea clauzelor

contractuale, confirmând încă o dată caracterul licit al actului.

Pe de altă parte

documentele prezentate de petentă nu constituiau o ofertă ori o propunere

financiară, ci aveau doar un rol de informare asupra obiectului de activitate al

firmei, iar pretinsa eligibilitate în vederea realizării proiectului imobiliar

sunt doar simple speculații fără a fi dovedite, ceea ce exclude crearea unei

vătămări nepatrimoniale sau prejudiciu material, în sensul urmărilor prevăzute

în cazul infracțiunii de abuz în serviciu.

Deoarece din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul, ar fi săvârșit

acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor

prevăzute de

art. 13

2

din Legea nr. 78/2000

raportat la art. 246 și, respectiv 248 C. pen.

, în mod corect s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.

În consecință,

soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei împotriva rezoluției

nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.N.A., S.C.I.C.S.M. este legală și temeinică.

Înalta Curte, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca

nefondat recursul declarat de petenta SC A. SRL Bragadiru împotriva sentinței

primei instanțe.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petenta SC A. SRL Bragadiru împotriva sentinței nr.

674 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 7532/1/2009.

Obligă recurenta

petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 mai 2011.