ÎCCJ, Decizia nr. 314/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 674 din 20 aprilie 2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A. SRL Bragadiru împotriva rezoluției nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.C.I.C.S.M. și s-a menținut rezoluția atacată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.C.I.C.S.M.

s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale față de general maior M.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și, respectiv 248 C. pen. Împotriva acestei rezoluții, petenta a formulat plângere la procurorul șef al D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, plângere care a fost respinsă prin rezoluția nr. 1600/C/2009 din 3 septembrie 2009. Procurorii au stabilit că faptele sesizate nu realizează sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial.

În temeiul art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., petenta a formulat, în termen legal, plângere împotriva rezoluției nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.C.I.C.S.M., plângere care a fost respinsă ca nefondată prin sentința nr. 674 din 20 aprilie 2010 a Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu motivarea că documentele prezentate nu constituiau o ofertă elaborată conform cerințelor proiectului ori o propunere financiară care să furnizeze toate informațiile necesare evaluării, ci aveau doar un rol de informare, cu caracter publicitar, asupra obiectului de activitate al firmei, a exclusivității produsului comercializat, a proiectelor în derulare, similar informațiilor ce apar pe site-ul firmei.

Pretinsa eligibilitate în vederea realizării proiectului imobiliar și interesul legitim invocat de parte sunt doar pur ipotetice, nedeterminate strict la datele speței și la obiectul contractului contestat, ceea ce exclude crearea unei vătămări nepatrimoniale sau prejudiciu material, în sensul urmăririlor socialmente prevăzute în cazul infracțiunii de abuz în serviciu. Împotriva sentinței de respingere a plângerii împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, petenta SC A. SRL a declarat recurs. Examinând hotărârea atacată, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de petentă nu este fondat. Din analiza actelor premergătoare efectuate nu a rezultat că intimatul M.T.

ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și, respectiv 248 C. pen. La data de 10 septembrie 2008, SC A.M.V.I.C. SRL Bragadiru, cu sediul în Ș.A., județul Ilfov, prin reprezentantul său legal, a formulat plângere penală împotriva generalului maior M.T. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 și art. 248 C. pen., constând în aceea că, prin semnătura sa a angajat M.A.N. într-o convenție civilă nelegală, autentificată la Biroul Notarilor Publici Asociați „N.B. și D.B. ” prin încheierea nr. 2998 din 18 iulie 2008, având ca obiect desfășurarea „Programului pentru construirea de locuințe pentru personalul ministerului, din fondurile beneficiarilor”, pe terenul situat în str. A., București, program atribuit SC I.T.

SRL București, fără licitație publică, neținându-se cont de situația juridică terenului, care prin hotărâre de guvern fusese scos din administrarea armatei. Obiectul convenției privea proiectarea, construirea și predarea către beneficiari a aproximativ 2.000 de unități locative, obligații asumate de dezvoltatorul imobiliar. Costurile aferente edificării unităților locative urmau să fie suportate, din fondurile proprii, de către beneficiarii finali, iar costurile realizării spațiilor comerciale, sociale, utilităților și a infrastructurii de către dezvoltator. Principala obligație asumată prin convenția respectivă de către Ministerului Apărării privește punerea la dispoziție a terenului după modificarea și completarea nr. H.G.

nr. 735/2004, imobil asupra căruia dezvoltatorul dobândea un drept de folosință gratuită pe perioada realizării proiectului. Petenta, în cadrul sesizării penale, a contestat legalitatea Convenției în cauză, susținând că încredințarea proiectului s-a făcut în mod direct firmei SC I.T.R. SRL București, fără organizarea vreunei licitații publice contrar prevederilor O.U.G. nr. 34/2006 (privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii) iar terenul pus la dispoziție prin contract dezvoltatorului nu ar aparține Ministerului Apărării, întrucât printr-o hotărâre de guvern a fost scos din administrarea armatei.

Petenta SC A.M.V.I.C. SRL Bragadiru și-a motivat calitatea de persoană vătămată, susținând că ar fi fost prejudiciată direct prin modul de încheiere a Convenției, în condițiile în care este unic producător în România de cofraje modulare înglobate termoizolante din polistiren expandat ignifug pentru construcții, iar documentația privind oferta economico - financiară pe care a prezentat-o în cadrul acestui proiect reprezentantului Ministerului Apărării, general maior M.T., în vederea înscrierii la licitație, era net superioară celei depuse de firma ce a fost desemnată ca dezvoltator imobiliar. Pretinsul folos ilicit obținut de SC I.T.R.

SRL București ar fi constat în terenul primit în folosință de la Ministerul Apărării, în sumele importante încasate de la persoanele fizice, beneficiare ale locuințelor, cu titlu de taxă de rezervare (1.000 euro/ cameră), în completarea portofoliului firmei contracte de antrepriză încheiate în cadrul proiectului și în demararea procedurilor bancare pentru deschiderea finanțărilor. În urma verificărilor efectuate de către D.P.I.C.F. din cadrul M.A.N. s-a concluzionat, prin Actul de constatare, că nu trebuia organizată vreo procedură conform O.U.G. nr. 34/2006, întrucât în acest proiect nu sunt implicate fonduri de la bugetul de stat, ci fonduri private. Terenul pe care urma să se deruleze Programul nu a fost încă predat Statului, acest lucru urmând să aibă loc după modificarea și completarea H.G.

nr. 735/2004, iar pliantele depuse de SC A.N.V.I.C. SRL Bragadiru nu au semnificația unei documentații de ofertă, acestea prezentând doar parametrii tehnici, avantajele folosirii cofrajelor înglobate termoizolante din polistiren expandat ignifugat, precum și prețurile acestora. Obligația punerii la dispoziție a terenului este sub condiție suspensivă, depinzând de un eveniment viitor și incert, și anume de modificarea și completarea O.U.G. nr. 735/2004, astfel că, Înalta Curte apreciază că nu s-a produs vreuna din urmările prevăzute în art. 248 C. pen. Pe de altă parte, M.A.N. nu este implicat în încasarea acelor taxe de rezervare, percepute în baza unor acte încheiate între dezvoltatorul imobiliar și persoanele particulare beneficiare ale proiectului, sub un pact comisoriu de gradul IV, ce-i protejează pe autorii plăților.

Astfel, în cazul în care contractul de construire nu se semnează în termen de 6 luni de la data obținerii de către dezvoltator a autorizației de construire, acesta s-a angajat să le returneze taxa cu T.V.A. la cursul B.N.R. din ziua plății, și să le achite, cu titlu de daune-interese, dobânda B.C.R., aferenta sumei în euro avansată, ceea ce contrazice aprecierile din cuprinsul plângerii penale referitoare la o pretinsă „mare excrocherie financiară" și la încasările „exorbitante de la personalul armatei"; raporturile juridice s-au derulat strict între dezvoltator și persoanele fizice beneficiare, în temeiul art. 969, 1491 - 1531 C. civ. „Convenția nu intră sub incidența prevederilor O.U.G.

nr. 34/2006 ” întrucât nu vizează utilizarea de fonduri publice și nu conduce la dobândirea vreunui avantaj direct și imediat pentru Ministerul Apărării, lipsind caracterul de „contract cu titlu oneros".În ceea ce privește situația juridică a terenului alocat pentru realizarea proiectului, constatăm că prin H.G. nr. 785/2008, publicată în O.U.G nr. 785 din 24 noiembrie 2008, (art. 1), s-a aprobat construirea de locuințe proprietate personală, din fondurile beneficiarilor prevăzuți la art. 42 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării, pe o suprafață de 10,9598 ha din terenul proprietate privată a statului, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din H.G.

nr. 735 2004 privind schimbarea regimului juridic al unor terenuri aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea M.A.N., în vederea realizării proiectului-pilot de construire, în cadrul unui program pentru construirea de locuințe desfășurat de Ministerul Apărării. De asemenea, s-a aprobat darea în folosință cu titlu oneros a terenurilor aferente locuințelor către proprietarii acestora, pe durata existenței construcțiilor, pe bază de contracte încheiate în condițiile legii. Conform art. 3 din H.G. nr. 785/2008, s-a aprobat punerea Ia dispoziția dezvoltatorului selectat de Ministerul Apărării a suprafeței de 10,9598 ha. prevăzută la art. 1 alin. (1), până la finalizarea lucrărilor de construire de locuințe, pe bază de protocol încheiat între părțile interesate, în termen de 30 de la data eliberării autorizației de construire.

În consecință, hotărârea de guvern a clarificat situația terenului în sensul a celor stipulate în „Convenția semnată de făptuitor, în susținerea și ratificarea clauzelor contractuale, confirmând încă o dată caracterul licit al actului. Pe de altă parte documentele prezentate de petentă nu constituiau o ofertă ori o propunere financiară, ci aveau doar un rol de informare asupra obiectului de activitate al firmei, iar pretinsa eligibilitate în vederea realizării proiectului imobiliar sunt doar simple speculații fără a fi dovedite, ceea ce exclude crearea unei vătămări nepatrimoniale sau prejudiciu material, în sensul urmărilor prevăzute în cazul infracțiunii de abuz în serviciu. Deoarece din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că intimatul, ar fi săvârșit acte cărora să le fie conferită semnificația juridică a infracțiunilor prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 și, respectiv 248 C. pen.

, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta. În consecință, soluția primei instanțe de respingere a plângerii petentei împotriva rezoluției nr. 70/P/2008 din 7 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., S.C.I.C.S.M. este legală și temeinică. Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petenta SC A. SRL Bragadiru împotriva sentinței primei instanțe. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petentă va fi obligată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta SC A. SRL Bragadiru împotriva sentinței nr. 674 din 20 aprilie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 7532/1/2009. Obligă recurenta petentă la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 mai 2011.