Decizia nr. 4763/2010 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 67/2010 a Curții de Apel Oradea

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 67/CA/2010-PI din 15 februarie 2010 a Curții de Apel Oradea a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocată de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și în consecință, a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamantului U.A. - președinte al Consiliului de Administrație al Asociației de Pădurărit și Pășunat A.I., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat, prin acțiunea introductivă, anularea deciziei nr. 8806/F din 6 august 2009 emisă de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar acesta s-a adresat direct instanței de judecată fără a urma procedura prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul de a solicita, mai înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ, autorității emitente revocarea în tot sau în parte a actului contestat. S-a reținut că adresa din 4 martie 2009 și răspunsul dat la această adresă de către autoritatea pârâtă sunt înscrisuri irelevante sub aspectul îndeplinirii procedurii prealabile întrucât sunt emise anterior deciziei a cărei anulare se cere.

Având în vedere argumentele prezentate, instanța a constatat că excepția lipsei procedurii prealabile este întemeiată și a respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Asociația de Pădurărit și Pășunat A.I. prin președintele Consiliului de Administrație - U.A. Prin cererea de recurs s-a arătat că sentința pronunțată de Curtea de Apel Oradea este netemeinică și nelegală deoarece instanța a ignorat cele două documente care demonstrează că procedura prealabilă a fost urmată, mai exact adresa din 4 martie 2009 înregistrată la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și adresa de răspuns a acestei asociații din 26 martie 2009 prin care s-a luat act că recurenta-reclamantă nu este de acord cu evaluarea și despăgubirea stabilite pentru suprafața de teren de 94,3869 ha.

situate în intravilanul localității Ț., județul Bihor, conform sentinței civile nr. 494/2007 a Judecătoriei Aleșd (definitivă și irevocabilă). Examinând pricina din perspectiva obiectului acțiunii, a probatoriului existent, a normelor legale incidente - Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și Capitolul VI Titlul VII al Legii nr. 247/2005 - Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate. Prin acțiune s-a solicitat anularea deciziei nr. 8806/FF din 6 august 2009 prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a hotărât emiterea titlului de despăgubire în favoarea Asociației de Pădurărit și Pășunat A.I. în cuantum de 481.000 RON conform raportului de evaluare întocmit în dosarul înregistrat cu nr. 14108/FFCC/2008.

Conform art. 19 din Cap. VI al Titlului VII din Legea nr. 247/2005 deciziile adoptate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare. Rezultă de aici că această contestare presupune în mod automat respectarea reglementării cuprinse în Legea contenciosului administrativ, implicit a procedurii administrative obligatorii (recurs grațios) instituite prin art. 7 alin. (1) din acest act normativ. Din textul legal menționat mai înainte rezultă fără dubiu caracterul obligatoriu al procedurii prealabile, parcurgerea acestei proceduri adăugându-se condițiilor de exercitare a acțiunii în materia contenciosului administrativ.

În acest context, în mod corect și în acord cu dispozițiile legale, instanța fondului a pus în discuția pârâților excepția lipsei plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004 invocate de Guvernul României - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Dezlegarea dată acestei excepții este la rândul ei legală, deoarece observându-se că înainte de a se adresa instanței de judecată reclamanta nu a cerut autorității emitente revocarea actului administrativ reprezentant de decizia nr. 8806/FF din 6 august 2009, excepția a fost admisă cu efectul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, sancțiune consacrată de jurisprudență în cazul neîndeplinirii procedurii prealabile administrative.

Cele două adrese invocate și prin cererea de recurs și datate 4 martie 2009 și 26 martie 2009 nu pot fi asimilate unor înscrisuri care să se circumscrie plângerii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care sunt anterioare emiterii deciziei emisă la 6 august 2009 și contestată în fața instanței de contencios administrativ. De altfel, instanța fondului a examinat această apărare a reclamantei față de excepția nerespectării procedurii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, concluzionând în mod corect că cele două adrese sunt irelevante sub aspectul îndeplinirii procedurii prealabile. Pentru cele arătate, văzând art. 304 1 C. proc. civ. art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de U.A. - Președinte al Consiliului de Administrație al Asociației de Pădurărit și Pășunat A.I. - județul Bihor împotriva sentinței nr. 67/CA/2010-PI din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2010.