ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul L.A. a solicitat, în contradictoriu

cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului Iași

și directorul executiv I.F., anularea deciziei nr. 70 din 31 ianuarie 2006, prin

care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere și respectiv din

funcția publică de execuție de consilier juridic, reintegrarea în funcție și plata

drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcție, până la data reintegrării

efective.

În cursul judecății, reclamantul

a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 192 din 15 decembrie 2005 a Consiliului

Județean Iași, precum și a avizului din 07 februarie 2006 emis de Agenția Națională

a Funcționarilor Publici.

Tribunalul Iași, prin

sentința civilă nr. 198/E din 19 ianuarie 2001, a respins excepția de nelegalitate

a hotărârii nr. 192 din 15 decembrie 2005 și a actelor administrative emise de Direcția

Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași și a declinat în favoarea

Curții de Apel Iași competența de soluționare a excepției de nelegalitate a avizului

din 07 februarie 2006 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Curtea de Apel Iași, secția

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 132/CA din 15 octombrie 2007,

a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția

Națională a Funcționarilor Publici, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile sesizării instanței, invocate de Agenția Națională

a Funcționarilor Publici prin întâmpinare; a respins excepția de nelegalitate a

avizului din 07 februarie 2006 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că prin avizul din 07 februarie 2006, Agenția Națională a

Funcționarilor Publici „acordă aviz favorabil pentru funcțiile publice din cadrul

Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași”.

S-a mai reținut că, prin

acest aviz, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu s-a pronunțat și nici

nu se putea pronunța asupra valabilității structurii organizatorice adoptată de

instituția publică și nici cu privire la reorganizarea activității de asistență

socială și protecție a copilului, întrucât ar fi adus atingere principiului autonomiei

locale consacrat de art. 2 din Legea nr. 215/2001.

A mai reținut instanța

că, dată fiind natura consultativă a avizului și caracterul său limitat la funcțiile

publice din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția

Drepturilor Copilului Iași, el trebuie a fi considerat ca fiind legal.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul L.A.

Cererea de recurs a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și pe cele ale art. 304

1

C. proc. civ., în esență arătându-se că instanța fondului a expus în considerentele

hotărârii recurate aspecte străine de natura pricinii (prin trimiterea la organigrama

și statul de funcții al instituției publice, la hotărârea Consiliului Județean Iași

nr. 192 din 15 decembrie 2005) și că a calificat avizul a cărui nelegalitate a fost

invocată ca fiind unul consultativ, în realitate fiind vorba de un aviz conform

și prealabil, potrivit dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 188/1999.

Examinând cauza prin prisma

criticilor enunțate de recurent și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau

modificarea sentinței atacate.

Soluția pronunțată de

Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, cu privire la nelegalitatea

avizului din 07 februarie 2006 emis de Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, invocată pe calea art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, este temeinică

și legală.

Prin avizul din 07

februarie 2006 solicitat de către Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Copilului prin adresa din 19 ianuarie 2006 în executarea art. 90 din Legea

nr. 188/1999, republicată, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a acordat

„aviz favorabil pentru funcțiile publice din cadrul Direcției Generale de

Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului Iași”.

Potrivit art. 90 din actul

normativ privind Statutul funcționarului public „funcțiile publice se stabilesc

pentru fiecare autoritate și instituție publică în parte, de către conducătorul

acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local,

pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) și cu avizul Agenției

Naționale a Funcționarilor Publici”.

În mod corect, instanța

fondului a reținut că, atât din conținutul solicitării Direcției Generale de

Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului, cât și din conținutul avizului

în discuție, rezultă în mod evident că au fost avizate doar funcțiile publice și

nu organigrama sau statul de funcții al instituției publice, Agenția Națională

a Funcționarilor Publici neavând competența nici de a se pronunța asupra valabilității

structurii organizatorice adoptate de Direcția Generală de Asistență Socială și

Protecția Drepturilor Copilului sau a reorganizării activității de asistență socială

și protecție a copilului adoptate prin hotărâre a Consiliului Județean Iași, deoarece

ar fi fost lezat astfel principiul autonomiei locale consacrat de art. 2 din Legea

nr. 215/2001, republicată.

În acest context, motivul

de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu subzistă.

În privința celei de-a

doua critici de esență aduse sentinței recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că este corectă și legală calificarea dată de Curtea de Apel Iași avizului

la care face trimitere art. 90 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Nu va fi primită susținerea

recurentului (autor al excepției de nelegalitate) privind caracterul conform și

prealabil al avizului din 07 februarie 2006.

În mod just, instanța

de fond a apreciat pe baza doctrinei și practicii judecătorești că atunci când nu

este prevăzută expres natura avizului, acesta trebuie considerat a fi unul consultativ.

Într-adevăr, doctrina

în materia actului administrativ (formalități procedurale premergătoare actelor

administrative)

*

exemplifică avizul prevăzut de art. 90

din Legea nr. 188/1999, republicată, printre avizele consultative - pe care organul

administrativ care intenționează să emită un act de autoritate este obligat să le

ceară, fără a fi însă obligat să se conformeze.

Așadar avizul emis de

Agenția Națională a Funcționarilor Publici este unul consultativ și cu caracter

limitat – privind doar funcțiile publice – această autoritate procedând în baza

atribuțiilor ce-i revin la verificarea măsurii în care activitățile desfășurate

de funcționarii publici implică exercitarea prerogativelor de putere publică și

nicidecum la o verificare a legalității și temeiniciei măsurii de restructurare

a serviciului juridic al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția

Drepturilor Copilului Iași, pentru motive deja amintite.

În acest context, așa

cum corect au raționat și judecătorii fondului, emiterea ulterioară, și chiar tardivă

a acestui aviz, raportat la hotărârea de reorganizare și aprobare a organigramei

și statului de funcțiuni, nu îl plasează în afara legii, dat fiind natura sa consultativă

și caracterul său limitat.

Pentru toate cele expuse,

în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul L.A. împotriva sentinței civile nr. 132/CA din 15 octombrie 2007

a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 ianuarie 2008.

___________

*Anton Trăilescu –

Drept administrativ – ediția a II-a, pag. 201