ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 71/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul L.A. a solicitat, în contradictoriu cu Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului Iași și directorul executiv I.F., anularea deciziei nr. 70 din 31 ianuarie 2006, prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică de conducere și respectiv din funcția publică de execuție de consilier juridic, reintegrarea în funcție și plata drepturilor salariale cuvenite de la data eliberării din funcție, până la data reintegrării efective. În cursul judecății, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 192 din 15 decembrie 2005 a Consiliului Județean Iași, precum și a avizului din 07 februarie 2006 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 198/E din 19 ianuarie 2001, a respins excepția de nelegalitate a hotărârii nr. 192 din 15 decembrie 2005 și a actelor administrative emise de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași și a declinat în favoarea Curții de Apel Iași competența de soluționare a excepției de nelegalitate a avizului din 07 februarie 2006 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 132/CA din 15 octombrie 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională a Funcționarilor Publici, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția neîndeplinirii procedurii prealabile sesizării instanței, invocate de Agenția Națională a Funcționarilor Publici prin întâmpinare; a respins excepția de nelegalitate a avizului din 07 februarie 2006 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin avizul din 07 februarie 2006, Agenția Națională a Funcționarilor Publici „acordă aviz favorabil pentru funcțiile publice din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași”. S-a mai reținut că, prin acest aviz, Agenția Națională a Funcționarilor Publici nu s-a pronunțat și nici nu se putea pronunța asupra valabilității structurii organizatorice adoptată de instituția publică și nici cu privire la reorganizarea activității de asistență socială și protecție a copilului, întrucât ar fi adus atingere principiului autonomiei locale consacrat de art. 2 din Legea nr. 215/2001. A mai reținut instanța că, dată fiind natura consultativă a avizului și caracterul său limitat la funcțiile publice din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului Iași, el trebuie a fi considerat ca fiind legal.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul L.A. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și pe cele ale art. 304 1 C. proc. civ., în esență arătându-se că instanța fondului a expus în considerentele hotărârii recurate aspecte străine de natura pricinii (prin trimiterea la organigrama și statul de funcții al instituției publice, la hotărârea Consiliului Județean Iași nr. 192 din 15 decembrie 2005) și că a calificat avizul a cărui nelegalitate a fost invocată ca fiind unul consultativ, în realitate fiind vorba de un aviz conform și prealabil, potrivit dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 188/1999. Examinând cauza prin prisma criticilor enunțate de recurent și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate. Soluția pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, cu privire la nelegalitatea avizului din 07 februarie 2006 emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, invocată pe calea art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, este temeinică și legală. Prin avizul din 07 februarie 2006 solicitat de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului prin adresa din 19 ianuarie 2006 în executarea art. 90 din Legea nr. 188/1999, republicată, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a acordat „aviz favorabil pentru funcțiile publice din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului Iași”.

Potrivit art. 90 din actul normativ privind Statutul funcționarului public „funcțiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate și instituție publică în parte, de către conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului județean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităților prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) și cu avizul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici”.

În mod corect, instanța fondului a reținut că, atât din conținutul solicitării Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului, cât și din conținutul avizului în discuție, rezultă în mod evident că au fost avizate doar funcțiile publice și nu organigrama sau statul de funcții al instituției publice, Agenția Națională a Funcționarilor Publici neavând competența nici de a se pronunța asupra valabilității structurii organizatorice adoptate de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului sau a reorganizării activității de asistență socială și protecție a copilului adoptate prin hotărâre a Consiliului Județean Iași, deoarece ar fi fost lezat astfel principiul autonomiei locale consacrat de art. 2 din Legea nr. 215/2001, republicată.

În acest context, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu subzistă. În privința celei de-a doua critici de esență aduse sentinței recurate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este corectă și legală calificarea dată de Curtea de Apel Iași avizului la care face trimitere art. 90 din Legea nr. 188/1999, republicată. Nu va fi primită susținerea recurentului (autor al excepției de nelegalitate) privind caracterul conform și prealabil al avizului din 07 februarie 2006. În mod just, instanța de fond a apreciat pe baza doctrinei și practicii judecătorești că atunci când nu este prevăzută expres natura avizului, acesta trebuie considerat a fi unul consultativ.

Într-adevăr, doctrina în materia actului administrativ (formalități procedurale premergătoare actelor administrative) * exemplifică avizul prevăzut de art. 90 din Legea nr. 188/1999, republicată, printre avizele consultative - pe care organul administrativ care intenționează să emită un act de autoritate este obligat să le ceară, fără a fi însă obligat să se conformeze. Așadar avizul emis de Agenția Națională a Funcționarilor Publici este unul consultativ și cu caracter limitat – privind doar funcțiile publice – această autoritate procedând în baza atribuțiilor ce-i revin la verificarea măsurii în care activitățile desfășurate de funcționarii publici implică exercitarea prerogativelor de putere publică și nicidecum la o verificare a legalității și temeiniciei măsurii de restructurare a serviciului juridic al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Drepturilor Copilului Iași, pentru motive deja amintite.

În acest context, așa cum corect au raționat și judecătorii fondului, emiterea ulterioară, și chiar tardivă a acestui aviz, raportat la hotărârea de reorganizare și aprobare a organigramei și statului de funcțiuni, nu îl plasează în afara legii, dat fiind natura sa consultativă și caracterul său limitat. Pentru toate cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul L.A. împotriva sentinței civile nr. 132/CA din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 ianuarie 2008. ___________ *Anton Trăilescu – Drept administrativ – ediția a II-a, pag. 201