ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4598/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.A. a chemat în judecată Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea autorizației de construire din 7 mai 2009, emisă de pârât. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că prin autorizația a cărei anulare o solicită, Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea l-a autorizat pe numitul P.I. să execute lucrări de construire, respectiv lucrări de racordare la canalizare a unui imobil situat în Râmnicu Vâlcea, strada H. județul Vâlcea, instalație care este proprietatea reclamantului, instalațiile de apă și canalizare fiind executate pe cheltuiala sa în anul 1996, întrucât strada nu avea rețea de canalizare, iar instalația respectivă nu a intrat în domeniul public al Municipiului Râmnicu Vâlcea.

S-a mai susținut că, potrivit Legii nr. 213/1998, apartenența unui bun la domeniul public de interes județean sau local se atestă prin hotărâre de guvern și nu prin hotărâre a Consiliului local, racordul la apă și canal din strada H. nefiind inclus la anexa la H.G. nr. 1362/2001, prin care s-a atestat apartenența bunurilor la domeniul public al municipiului, astfel că Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea nu putea emite autorizația de construire pentru alte persoane, decât cu acordul reclamantului. În ședința din 30 martie 2010, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a poziției nr. XX din anexa nr. 1 a H.G. nr. 54/2008 de modificare și completare a H.G. nr. 1362/2001, privind atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public al Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea a invocat excepția inadmisibilității acțiunii iar pârâtul Guvernul României a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate. Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 149/F-CONT din 23 iunie 2010 a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâții Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea și Guvernul României, precum și excepția de nelegalitate invocată de reclamantul C.A. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele: Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii,respectiv a excepției de nelegalitate a poziției nr. XX din anexa nr. 1 a H.G.

nr. 54/2008, s-a reținut că aceasta nu este întemeiată. Astfel, s-a reținut că hotărârea de guvern atacată nu este un act administrativ normativ, deoarece are caracteristicile unui act administrativ individual, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004. Cât privește excepția de nelegalitate a poziției nr. XX din anexa nr. 1 a H.G. nr. 54/2008, s-a reținut că nu este fondată. S-a statuat că preluarea în domeniul public a extinderii rețelei de apă și canalizare din strada H. Municipiul Râmnicu Vâlcea s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 28 alin. (1) și art. 29 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 525/1996. Conform art. 3 lit. m) din O.G. nr. 32/2002, reclamantul este proprietar doar asupra instalațiilor interioare de canalizare, astfel că nu se poate pretinde de acesta că a fost vătămat prin dispozițiile a căror nelegalitate a fost invocată.

Împotriva acestei sentințe, considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamantul C.A., invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”, se arată că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept soluția respingerii excepției de nelegalitate invocată, în raport de probele administrate și apărările formulate de părți, pentru a da posibilitatea instanței de recurs să analizeze temeinicia și legalitatea hotărârii recurate. În ceea ce privește incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., se arată că instanța de fond nu a interpretat și aplicat corect dispozițiilor art. 29 din H.G. nr. 525/1996 atunci când a analizat apartenența la domeniul public a bunului de la poziția nr. XX anexa nr. 1 din H.G. nr. 54/2008. Mai mult, se menționează că nu acestea erau aplicabile în cauză, ci dispozițiile art. 28 din actul normativ menționat. Se susține că prin sentința nr. 1743 din 07 martie 2002 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra instalației de canalizare.

De asemenea, se arată că nu s-a făcut dovada de pârâți că a avut o preluare a instalației de canalizare în baza unui titlu valabil, inclusiv în condițiile Legii nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care să justifice introducerea acesteia în proprietate publică, prin hotărârea Consiliului Local a Municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 196/2001 și ulterior prin hotărârea Guvernului a cărei nelegalitate s-a invocat. Intimații P.I. și C. au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului. Pentru Municipiul Râmnicu Vâlcea au fost dispuse concluzii scrise prin care s-a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat. Se arată că racordul de canalizare în discuție a fost realizat de I.E., în calitate de investitor nu a făcut obiectul vreunei tranzacții cu recurentul și a fost cuprins în domeniul public prin efectul art. 28 alin. (1) art. 29 alin. (1) din H.G.

nr. 525/1996, pentru aprobarea Regulamentului general de urbanism. Prin concluziile scrise depuse de recurentul-reclamant C.A. se reiterează criticile din cererea de recurs, concluzionându-se că este întemeiată excepția de nelegalitate invocată, fiind încălcate dispozițiile art. 481 C. civ., art. 1, art. 3, art. 4 și 7 din Legea nr. 213/1998. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de motivele invocate, înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut de instanța de recurs. După cum se constată, sentința recurată cuprinde mențiunile prevăzute de art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. De asemenea, aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, susținerea făcută în acest sens de recurentă fiind în termeni generali, fără a se face trimitere în concret la o astfel de situație. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei, respectiv a hotărârii nr. 196 din 28 decembrie 2001 rezultă că în lista cuprinzând inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului Râmnicu Vâlcea a fost inclusă și rețeaua de canalizare de pe strada H. Ulterior, prin H.G. nr. 54/2008, pentru modificarea și completarea unor anexe la H.G.

nr. 1362/2001, privind atestarea domeniului public al județului Vâlcea, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Vâlcea, la poziția nr. XX din anexa nr. 1 a fost înscrisă rețeaua de canalizare Dn.300,85m, strada H., menționată și în intervalul ce a făcut obiectul hotărârii Consiliului Local a Municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 196/2001 menționată anterior. Prin urmare, în H.G. nr. 54/2008, la poziția nr. XX din anexa nr. 1, se menționează ca aparținând domeniului public al Municipiului Râmnicu Vâlcea rețeaua de canalizare din strada H., astfel cum a fost identificată prin această hotărâre și nu au a „racordului sau „instalației” de canalizare asupra cărora recurentul susține că are un drept de proprietate.

Este adevărat că în considerentele hotărârii atacate instanța de fond face referiri și la „racordul de canalizare” de pe strada H., însă, acestea nu pot schimba soluția pronunțată. Excepția de nelegalitate supusă judecății vizează rețeaua de canalizare din strada H., menționat la poziția nr. XX, anexa 1 din H.G. nr. 54/2008, astfel că analiza s-a făcut și se va face numai cu privire la aceasta. Cum dispozițiile art. 29 din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin H.G. nr. 525/1996, prevăd expres că rețelele de canalizare sunt proprietate publică, în cazul de față a Municipiului Râmnicu Vâlcea, iar lucrările referitoare la aceste rețele, indiferent de modul de finanțare, intră în proprietate publică, rezultă că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a acestor dispoziții în litigiul de față.

În consecință, hotărârea instanței de fond este corectă, întrucât rețeaua de canalizare din strada H., în litigiu, aparține doar proprietății publice a Municipiului Râmnicu Vâlcea, fiind executată pe domeniul public, fapt de altfel necontestat. Și dispozițiile art. 28 din același Regulament, apreciate ca fiind aplicabile în cauză de către recurent, conduc către aceeași soluție, întrucât lucrările ce sunt făcute pentru branșarea și racordarea la rețeaua de canalizare nu schimbă regimul de proprietate publică în ceea ce privește rețeaua de canalizare a Municipiului Râmnicu Vâlcea – strada H. Mai mult dispozițiile art. 28 alin. 2 prevăd că: „Lucrările de racordare și de branșare la rețeaua edilitară publică se suportă în întregime de investitor sau beneficiar”.

Deci, chiar în situația în care aceste lucrări sunt executate pe cheltuiala beneficiarului, acesta nu dobândește un drept de proprietate asupra rețelei de canalizare, care este proprietatea publică a municipiului, întrucât dispozițiile art. 28 și 29 din Regulamentul general de urbanism trebuie să fie interpretate coroborat și nu trunchiat. În consecință, în raport de cele expuse, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.A. împotriva sentinței civile nr. 149/F din 23 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2010