ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4598/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamantul C.A. a chemat în judecată Primarul

Municipiului Râmnicu Vâlcea, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va

pronunța să dispună anularea autorizației de construire din 7 mai 2009, emisă de

pârât.

În motivarea cererii,

reclamantul a susținut că prin autorizația a cărei anulare o solicită, Primarul

Municipiului Râmnicu Vâlcea l-a autorizat pe numitul P.I. să execute lucrări de

construire, respectiv lucrări de racordare la canalizare a unui imobil situat în

Râmnicu Vâlcea, strada H. județul Vâlcea, instalație care este proprietatea reclamantului,

instalațiile de apă și canalizare fiind executate pe cheltuiala sa în anul 1996,

întrucât strada nu avea rețea de canalizare, iar instalația respectivă nu a intrat

în domeniul public al Municipiului Râmnicu Vâlcea.

S-a mai susținut că, potrivit

Legii nr. 213/1998, apartenența unui bun la domeniul public de interes județean

sau local se atestă prin hotărâre de guvern și nu prin hotărâre a Consiliului local,

racordul la apă și canal din strada H. nefiind inclus la anexa la H.G. nr. 1362/2001,

prin care s-a atestat apartenența bunurilor la domeniul public al municipiului,

astfel că Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea nu putea emite autorizația de construire

pentru alte persoane, decât cu acordul reclamantului.

În ședința din 30 martie

2010, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a poziției nr. XX din anexa

nr. 1 a H.G. nr. 54/2008 de modificare și completare a H.G. nr. 1362/2001, privind

atestarea apartenenței bunurilor la domeniul public al Municipiului Râmnicu Vâlcea.

Prin întâmpinările formulate

în cauză, pârâtul Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea a invocat excepția inadmisibilității

acțiunii iar pârâtul Guvernul României a invocat inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă

nr. 149/F-CONT din 23 iunie 2010 a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată

de pârâții Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea și Guvernul României, precum și

excepția de nelegalitate invocată de reclamantul C.A.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut următoarele:

Referitor la excepția

inadmisibilității acțiunii,respectiv a excepției de nelegalitate a poziției nr.

XX din anexa nr. 1 a H.G. nr. 54/2008, s-a reținut că aceasta nu este întemeiată.

Astfel, s-a reținut că

hotărârea de guvern atacată nu este un act administrativ normativ, deoarece are

caracteristicile unui act administrativ individual, fiindu-i aplicabile dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Cât privește excepția

de nelegalitate a poziției nr. XX din anexa nr. 1 a H.G. nr. 54/2008, s-a reținut

că nu este fondată. S-a statuat că preluarea în domeniul public a extinderii rețelei

de apă și canalizare din strada H. Municipiul Râmnicu Vâlcea s-a făcut în conformitate

cu dispozițiile art. 28 alin. (1) și art. 29 alin. (1) și (3) din H.G. nr. 525/1996.

Conform art. 3 lit. m) din O.G. nr. 32/2002, reclamantul este proprietar doar asupra

instalațiilor interioare de canalizare, astfel că nu se poate pretinde de acesta

că a fost vătămat prin dispozițiile a căror nelegalitate a fost invocată.

Împotriva acestei sentințe,

considerată netemeinică și nelegală a declarat recurs reclamantul C.A., invocând

ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În susținerea motivului

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia „hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

sau străine de natura pricinii”, se arată că instanța de fond nu a motivat în fapt

și în drept soluția respingerii excepției de nelegalitate invocată, în raport de

probele administrate și apărările formulate de părți, pentru a da posibilitatea

instanței de recurs să analizeze temeinicia și legalitatea hotărârii recurate.

În ceea ce privește incidența

motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se arată că instanța

de fond nu a interpretat și aplicat corect dispozițiilor art. 29 din H.G. nr. 525/1996

atunci când a analizat apartenența la domeniul public a bunului de la poziția

nr. XX anexa nr. 1 din H.G. nr. 54/2008.

Mai mult, se menționează

că nu acestea erau aplicabile în cauză, ci dispozițiile art. 28 din actul normativ

menționat.

Se susține că prin sentința

nr. 1743 din 07 martie 2002 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea s-a stabilit, cu putere

de lucru judecat, că i-a fost încălcat dreptul de proprietate asupra instalației

de canalizare.

De asemenea, se arată

că nu s-a făcut dovada de pârâți că a avut o preluare a instalației de canalizare

în baza unui titlu valabil, inclusiv în condițiile Legii nr. 33/1994, privind exproprierea

pentru cauză de utilitate publică, care să justifice introducerea acesteia în proprietate

publică, prin hotărârea Consiliului Local a Municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 196/2001

și ulterior prin hotărârea Guvernului a cărei nelegalitate s-a invocat.

Intimații P.I. și C. au

formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului.

Pentru Municipiul Râmnicu

Vâlcea au fost dispuse concluzii scrise prin care s-a solicitat, în esență, respingerea

recursului ca nefondat.

Se arată că racordul de

canalizare în discuție a fost realizat de I.E., în calitate de investitor nu a făcut

obiectul vreunei tranzacții cu recurentul și a fost cuprins în domeniul public prin

efectul art. 28 alin. (1) art. 29 alin. (1) din H.G. nr. 525/1996, pentru aprobarea

Regulamentului general de urbanism.

Prin concluziile scrise

depuse de recurentul-reclamant C.A. se reiterează criticile din cererea de recurs,

concluzionându-se că este întemeiată excepția de nelegalitate invocată, fiind încălcate

dispozițiile art. 481 C. civ., art. 1, art. 3, art. 4 și 7 din Legea nr. 213/1998.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, analizând recursul în raport de motivele invocate, înscrisurile ce

se află la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu poate fi reținut de instanța de recurs.

După cum se constată,

sentința recurată cuprinde mențiunile prevăzute de art. 261 pct. 5  C. proc. civ.

De asemenea, aceasta nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii,

susținerea făcută în acest sens de recurentă fiind în termeni generali, fără a se

face trimitere în concret la o astfel de situație.

Motivul de recurs prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat, soluția instanței de fond fiind

legală și temeinică.

Potrivit înscrisurilor

de la dosarul cauzei, respectiv a hotărârii nr. 196 din 28 decembrie 2001 rezultă

că în lista cuprinzând inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public al Municipiului

Râmnicu  Vâlcea a fost inclusă și rețeaua de canalizare de pe strada H.

Ulterior, prin H.G.

nr. 54/2008, pentru modificarea și completarea unor anexe la H.G. nr. 1362/2001,

privind atestarea domeniului public al județului Vâlcea, precum și al municipiilor,

orașelor și comunelor din județul Vâlcea, la poziția nr. XX din anexa nr. 1 a fost

înscrisă rețeaua de canalizare Dn.300,85m, strada H., menționată și în intervalul

ce a făcut obiectul hotărârii Consiliului Local a Municipiului Râmnicu Vâlcea

nr. 196/2001 menționată anterior.

Prin urmare, în H.G.

nr. 54/2008, la poziția nr. XX din anexa nr. 1, se menționează ca aparținând domeniului

public al Municipiului Râmnicu Vâlcea rețeaua de canalizare din strada H., astfel

cum a fost identificată prin această hotărâre și nu au a „racordului sau „instalației”

de canalizare asupra cărora recurentul susține că are un drept de proprietate.

Este adevărat că în considerentele

hotărârii atacate instanța de fond face referiri și la „racordul de canalizare”

de pe strada H., însă, acestea nu pot schimba soluția pronunțată.

Excepția de nelegalitate

supusă judecății vizează rețeaua de canalizare din strada H., menționat la poziția

nr. XX, anexa 1 din H.G. nr. 54/2008, astfel că analiza s-a făcut și se va face

numai cu privire la aceasta.

Cum dispozițiile art.

29 din Regulamentul general de urbanism, aprobat prin H.G. nr. 525/1996, prevăd

expres că rețelele de canalizare sunt proprietate publică, în cazul de față a Municipiului

Râmnicu Vâlcea, iar lucrările referitoare la aceste rețele, indiferent de modul

de finanțare, intră în proprietate publică, rezultă că instanța de fond a făcut

o corectă interpretare și aplicare a acestor dispoziții în litigiul de față.

În consecință, hotărârea

instanței de fond este corectă, întrucât rețeaua de canalizare din strada H., în

litigiu, aparține doar proprietății publice a Municipiului Râmnicu Vâlcea, fiind

executată pe domeniul public, fapt de altfel necontestat.

Și dispozițiile art. 28

din același Regulament, apreciate ca fiind aplicabile în cauză de către recurent,

conduc către aceeași soluție, întrucât lucrările ce sunt făcute pentru branșarea

și racordarea la rețeaua de canalizare nu schimbă regimul de proprietate publică

în ceea ce privește rețeaua de canalizare a Municipiului Râmnicu Vâlcea – strada

H.

Mai mult dispozițiile

art. 28 alin. 2 prevăd că: „Lucrările de racordare și de branșare la rețeaua edilitară

publică se suportă în întregime de investitor sau beneficiar”.

Deci, chiar în situația

în care aceste lucrări sunt executate pe cheltuiala beneficiarului, acesta nu dobândește

un drept de proprietate asupra rețelei de canalizare, care este proprietatea publică

a municipiului, întrucât dispozițiile art. 28 și 29 din Regulamentul general de

urbanism trebuie să fie interpretate coroborat și nu trunchiat.

În consecință, în raport

de cele expuse, nu poate fi reținută incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În temeiul art. 20 din

Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare coroborat cu

art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul formulat ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.A. împotriva sentinței civile nr. 149/F din 23 iunie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 octombrie 2010