ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul Municipiul Râmnicu
Vâlcea prin Primar a chemat în judecată pârâta SC U. SA, solicitând obligarea
acesteia să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în
suprafață de 1074,77 aferent construcției Hală, situat în P.C. a Municipiului
Vâlcea.
La termenul din 21
octombrie 2008, pârâta SC U. SA a invocat excepția de nelegalitate a H.G. nr.
54/2008 pentru modificarea și completarea unor anexe ale H.G. nr. 1302/2001,
solicitând anularea parțială a acesteia în privința poziției nr. 86 și în
privința poziției nr. 1124.
Prin Încheierea din
data de 4 noiembrie 2008, Tribunalul Vâlcea, constatând că excepția invocată
are legătură cu soluționarea cauzei pendinte, a dispus sesizarea Curții de Apel
Pitești, secția contencios administrativ, și suspendarea cauzei până la
soluționarea excepției de nelegalitate.
Apărările
formulate de pârâții Guvernul României și Municipiul Rm. Vâlcea.
La termenul de
judecată din data de 03 decembrie 2008, în fața Curții de Apel Pitești, pârâtul
Guvernul României a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea
excepției de nelegalitate, întrucât hotărârea a fost adoptată în temeiul art. 108
din Constituția României și art. 21 din Legea nr. 213/1998.
De asemenea, pârâtul
Municipiul Rm. Vâlcea a solicitat respingerea excepției, arătând că prin H.G.
nr. 54/2008 nu s-a realizat o expropriere a reclamantei.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin Sentința nr.
45/F-C, Curtea de Apel Pitești a respins ca neîntemeiată excepția de
nelegalitate a H.G. nr. 54/2008 invocată de reclamanta SC U. SA, în
contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Municipiul Râmnicu Vâlcea prin
primar M.G.
Motivele de fapt
și de drept pe care s-a întemeiat convingerea instanței de fond.
Instanța de fond a
reținut, în esență, că, având în vedere prevederile art. 21 și art. 13 din
Legea nr. 213/1998, pentru ca bunurile din domeniul public al unității
administrativ teritoriale să fie inventariate și confirmate ca aparținând
acestui domeniu este necesar să existe acte administrative unilaterale de
atestare a acestei situații, iar în speță H.C.L. Râmnicu Vâlcea nr. 5/2004 și
H.G. nr. 54/2008 nu contravin normelor legale care garantează și ocrotesc
dreptul de proprietate în România.
S-a mai arătat în
considerentele sentinței atacate că H.G. nr. 54/2008 a fost emisă pe baza
H.C.L. nr. 5/2004 a cărei legalitate a fost verificată și constată prin
Sentința nr. 1193/C din 29 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu,
rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 10 din 04 ianuarie 2006 pronunțată de
Curtea de Apel Alba Iulia.
În ceea ce privește
procedura de adoptare a H.G. nr. 54/2008 și conținutul acesteia, instanța de
fond a apreciat că nu sunt încălcate nici art. 480 și urm. C. civ., întrucât nu
reprezintă o modalitate de constituire a dreptului de proprietate.
De asemenea, instanța
de fond a constatat că H.G. nr. 54/2008 nu reprezintă un act de trecere forțată
a imobilelor din domeniul privat al unor subiecte de drept civil în cel public
al Municipiului Rm. Vâlcea și nici nu contravine art. 44 din Constituția
României și art. 1 din Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Concluzionând,
instanța de fond a arătat că H.G. nr. 54/2008 nu constituie drept de
proprietate în favoarea Municipiului Rm. Vâlcea asupra bunurilor imobile
"teren și spații comerciale" evidențiate la pozițiile nr. 86 și nr.
1124.
Recursul formulat
de reclamanta SC U. SA Râmnicu Vâlcea împotriva Sentinței nr. 45/F-C din 11
februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal.
Motivele de recurs
sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C.
proc. civ.
5.1. În mod greșit instanța de fond a respins
excepția de nelegalitate a poziției nr. 86 și 1124 din anexa la H.G. nr.
54/2008 privind modificarea și completarea unor anexe la H.G. nr. 1362/2001
fără a verifica dacă bunurile au intrat în proprietatea statului în temeiul
unui titlu valabil, astfel cum prevăd dispozițiile art. 6 și 7 din Legea nr.
213/1998.
5.2. Recurenta
consideră că erau necesare efectuarea unei adrese către pârâtul Guvernul
României pentru a comunica actele care au stat la baza trecerii în domeniul
public al bunurilor în discuție, precum și efectuarea unei expertize tehnice
care să individualizeze bunurile proprietatea recurentei și să stabilească dacă
există sau nu suprapunere cu bunurile menționate la pozițiile 86 și 1124.
5.3. Existența unei
hotărâri a consiliului local nu scutește unitatea administrativ-teritorială de
a face dovada că un anumit bun a intrat în mod legal în proprietatea sa,
conform Deciziei Curții Constituționale nr. 244 din 9 martie 2008.
Decizia Curții
Constituționale nr. 1031 din 14 septembrie 2010.
La termenul de
judecată din data de 17 septembrie 2009, recurenta-reclamantă a invocat
excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 alin. (3) din Legea
nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Prin Încheierea de
ședință din 12 noiembrie 2009 s-a dispus admiterea cererii de sesizare a Curții
Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a
prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 și suspendarea judecății
cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Prin Decizia nr. 1031
din 14 septembrie 2010, Curtea Constituțională a respins excepția de
neconstituționalitate invocată.
Cauza a fost repusă
pe rol și soluționată în ședința publică de la 9 decembrie 2010.
II. Considerentele
instanței de recurs.
Recursul este
fondat.
1.1. Inventarul
însușit de Consiliul local, precum și hotărârea de guvern prin care se atestă
apartenența bunurilor la domeniul public de interes local, potrivit art. 21 din
Legea nr. 213/1998 trebuie să fie întocmite și emise în conformitate cu
prevederile art. 7 din Legea nr. 213/1998.
1.2. În acest scop,
atât prin hotărârea Consiliului local, cât și prin hotărârea de guvern emise în
temeiul art. 21 din Legea nr. 213/1998, este obligatoriu a se face dovada că
bunurile menționate în anexe au intrat în proprietate publică în temeiul unui
titlu valabil.
1.3. În sensul
arătat, s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin deciziile sale,
exemplificate și de recurentă în motivele de recurs.
1.4. De asemenea,
prin jurisprudența sa, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de
contencios administrativ și fiscal, a stabilit că trebuie făcută dovada că un
anumit bun a intrat în mod legal în proprietatea publică, iar Guvernul, ca
emitent al actului administrativ este obligat în temeiul art. 21 din Legea nr.
213/1998, în situația în care se contestă legalitatea actului pe calea
excepției de nelegalitate, să demonstreze existența și valabilitatea titlului.
1.5. În speță, judecătorul
fondului a analizat pur formal legalitatea actului administrativ numai din
perspectiva procedurii emiterii sale.
Nu s-a făcut nici un
fel de dovadă în sensul conformității actului cu prevederile art. 7 din Legea
nr. 213/1998.
Instanța de fond nu a
solicitat depunerea de înscrisuri doveditoare și a respins în mod greșit
administrarea oricăror alte probe ce ar putea tinde la demonstrarea modului în
care bunurile înscrise în anexă au intrat în proprietatea publică.
1.6. Față de acestea,
instanța de recurs apreciază că se impune în temeiul art. 312 alin. (1) teza I
și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004 modificată și completată, admiterea recursului, casarea hotărârii
recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță
care va administra orice probe necesare în vederea verificării modului de
trecere a bunurilor în proprietatea publică de interes local.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de SC "U." SA Râmnicu Vâlcea împotriva Sentinței nr. 45/F-C
din 11 februarie 2009 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 decembrie 2010.