ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2106/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 24 august 2007 la

Curtea de Apel Pitești, reclamanții C.S. și N.V. au solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României, obligarea acestuia de a-i recunoaște numitului N.V.

dreptul de a dobândi calitatea de revoluționar și eliberarea certificatului de revoluționar

pentru a beneficia de drepturile care decurg din această calitate. Reclamanta a

arătat că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989 i-a comunicat (urmare a cererii din 8 iunie 2007) că fiul său, reclamantul

N.V., nu figurează în baza de date și nu poate dobândi calitatea de revoluționar,

întrucât Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și Comisia pentru Cinstirea

și sprijinirea Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și-au încetat activitatea.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că N.V. a fost încorporat la data de 21 septembrie 1989 pentru

stagiul militar obligatoriu, fiind repartizat la București, U.M. nr. EE Otopeni

și a participat în perioada 22 - 24 decembrie 1989 la paza și apărarea obiectivelor

unității și Aerodromului Otopeni; că urmare acestei experiențe cumplite pe care

a trăit-o, a sperieturii și a șocului produs a fost declarat inapt pentru serviciul

militar, fiind scos din evidență.

Prin precizarea de acțiune

din 14 noiembrie 2007, reclamanții cheamă în judecată în calitate de pârâți Guvernul

României și Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, solicitând obligarea acestora la emiterea titlului de Luptător pentru Victoria

Revoluției din Decembrie 1989 - luptător rănit și eliberarea certificatului de revoluționar

pentru a beneficia de drepturile ce decurg din această calitate.

Curtea de Apel Pitești,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5/F-C

din 9 ianuarie 2008 a respins acțiunea ca tardiv formulată.

În motivarea soluției,

s-a reținut că, potrivit art. 48 din H.G. nr. 566/1996, Comisia pentru cinstirea

și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989 și-a încetat activitatea în

termen de un an de la intrarea în vigoare a Legii nr. 30/1996, publicată în M.

Of. al României - Partea I nr. 96/13.05.1996.

Legea nr. 341/2004 - legea

recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria

Revoluției Române din Decembrie 1989 nu prevede reglementări care să permită acordarea

de noi certificate de revoluționari, ci doar preschimbă certificatele eliberate

potrivit Legii nr. 42/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs în termen reclamanții C.S. și N.V.

În motivarea cererii,

recurenta reiterează situația de fapt expusă în acțiune, iar în privința legalității

hotărârii atacate arată că soluția primei instanțe a creat o situație inechitabilă,

întrucât dreptul fiului ei de a dobândi calitatea de revoluționar există în continuare,

în temeiul Legii nr. 42/1990, chiar dacă acele comisii și-au încetat activitatea.

Consideră recurenta că

pentru a fi respectate principiile prevăzute de Legea nr. 341/2004 în art. 2 și

în raport cu situația de fapt din cauză, ar fi echitabil ca și fiul ei să beneficieze

de drepturile legale și actuale pe care le are, iar Guvernul României, ca autoritate

publică centrală cu competență materială și teritorială generală, este cel mai în

măsură să o ajute în valorificarea acestor drepturi.

Recursul nu se fondează.

Tardivitatea exercițiului

dreptului la acțiune a fost în mod legal constatată de instanța de fond, în raport

cu dispozițiile art. 48 din H.G. nr. 566/1996.

Pe de altă parte, se poate

vorbi despre un drept actual al unei persoane numai în măsura în care aceasta l-a

dobândit acționând în termenele și condițiile prevăzute de lege.

În speță, fiul reclamantei

avea o vocație de a dobândi recunoașterea calității sale de luptător în Revoluție,

sub incidența Legii nr. 42/1990. Situația că reclamanta nu a uzat în termenul legal

de căile legale de recunoaștere a dreptului fiului ei nu este imputabilă pârâtei

și cu atât mai puțin instanței.

În fine, chiar dacă Guvernul,

conform art. 102 din Constituția României, exercită conducerea generală a administrației

publice, iar în plan politic asigură realizarea politicii interne și externe a țării,

el nu poate interveni pentru reglementarea unor situații sociale speciale altfel

decât prin actele pe care le emite, conform art. 108 din Constituția României: hotărâri

și ordonanțe.

Dar chiar și în exercițiul

emiterii acestor acte, Guvernul acționează pentru organizarea executării legilor,

iar nu contrar legii, astfel cum îi pretinde reclamanta să acționeze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de C.S. și de N.V. împotriva sentinței nr. 5/F-C din 9 ianuarie 2008 a Curții de

Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.