ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6442/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 27 aprilie 2011 sub nr. 3577/1/2011, Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu intimatul B.I. a formula contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1742 din 28 februarie 2011 pronunțată de această instanță în Dosar nr. 18187 din 01 martie 2007, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În motivarea contestației, s-a învederat că instanța de recurs a omis să analizeze unul dintre motivele de casare pe care contestatorul, în calitate de recurent, le-a formulat împotriva deciziei civile nr. 267 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Astfel, în dezvoltarea acestei teze, contestatorul învederează că prin recursul formula a criticat decizie atacată sub aspectul soluționării excepției autorității de lucru judecat, al neaplicării în speță a prevederilor Legii nr. 10/2001 și a intervenirii prescripției achizitive, fiind totodată, invocată și excepția puterii lucrului judecat, motive formulate atât prin memoriul de recurs, cât și în susținerea orală a acestora cu ocazia dezbaterii recursului în fond. Excepția puterii de lucru judecat a fost invocată în temeiul art. 1200 pct. 4 C. civ. și art. 166 C. proc. civ., cu referire la decizia civilă nr. 706 din 14 martie 2001 pronunțată de Curtea de Apel în Dosarul nr. 4127/2000 prin care a fost respinsă în mod irevocabil acțiunea având ca obiect restituirea în natură a spațiului comercial în litigiu, decizie prin care s-a statuat că imobilul a fost preluat cu titlu valabil în proprietatea statului.

Or, asupra acestei excepții invocate în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a pronunțat, situație în care devin incidente dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Totodată, contestatorul mai arată că, potrivit doctrinei, noțiunea de putere de lucru judecat nu este sinonimă cu noțiunea de autoritate de lucru judecat, cea din urmă fiind doar o parte puterii lucrului judecat. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat când se invocă exclusivitatea ei sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea ei, fără ca în al doilea proces să fie necesară identitatea de părți, obiect și cauză. Având în vedere că instanța de recurs era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de recurs și a tuturor excepțiilor invocate de recurent, dacă a omis să o facă cel puțin cu privire la unul dintre ele, devin incidente dispozițiile art. 318 C. proc.

civ. Contestația în anulare este nefondată. Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare specială poate fi promovată în două situații: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare, cea din urmă ipoteză legală fiind cea invocată de contestator. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Analizând înscrisurile și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că prin decizia civilă nr. 1742 din 28 februarie 2011 s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul Municipiul București prin primar general, împotriva deciziei civile nr. 267/ A din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă.

Din considerentele deciziei date de instanța de recurs, rezultă că s-a apreciat că în cauză nu se poate reține autoritatea de lucru judecat ca o prezumție legală și absolută în raport de sentința civilă nr. 3645 din 5 martie 1999 pronunțată de Judecătoria sector 2 București, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 706 din 14 martie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., neexistând identitate de cauză. Față de aceste constatări rezultă că instanța de recurs a analizat motivul de casare a cărei omisiune de cercetare se reclamă prin formularea contestației în anulare în contextul art. 318 C. proc. civ., instanța învestită cu soluționarea prezentei căi extraordinare de atac de retractare nefiind în măsură să cenzureze legalitatea acestei analize.

Având în vedere cele ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., va respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul Municipiul București, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 1742 din 28 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 septembrie 2011.