ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6442/2011

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la

data de 27 aprilie 2011 sub nr. 3577/1/2011, Municipiul București prin Primar

General, în contradictoriu cu intimatul B.I. a formula contestație în anulare

împotriva deciziei civile nr. 1742 din 28 februarie 2011 pronunțată de această

instanță în Dosar nr. 18187 din 01 martie 2007, întemeiată pe dispozițiile art.

318 C. proc. civ.

În motivarea

contestației, s-a învederat că instanța de recurs a omis să analizeze unul

dintre motivele de casare pe care contestatorul, în calitate de recurent, le-a

formulat împotriva deciziei civile nr. 267 din 15 aprilie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Astfel, în

dezvoltarea acestei teze, contestatorul învederează că prin recursul formula a

criticat decizie atacată sub aspectul soluționării excepției autorității de

lucru judecat, al neaplicării în speță a prevederilor Legii nr. 10/2001 și a

intervenirii prescripției achizitive, fiind totodată, invocată și excepția

puterii lucrului judecat, motive formulate atât prin memoriul de recurs, cât și

în susținerea orală a acestora cu ocazia dezbaterii recursului în fond.

Excepția puterii de

lucru judecat a fost invocată în temeiul art. 1200 pct. 4 C. civ. și art. 166 C.

proc. civ., cu referire la decizia civilă nr. 706 din 14 martie 2001 pronunțată

de Curtea de Apel în Dosarul nr. 4127/2000 prin care a fost respinsă în mod

irevocabil acțiunea având ca obiect restituirea în natură a spațiului comercial

în litigiu, decizie prin care s-a statuat că imobilul a fost preluat cu titlu

valabil în proprietatea statului.

Or, asupra acestei

excepții invocate în recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție nu s-a

pronunțat, situație în care devin incidente dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Totodată,

contestatorul mai arată că, potrivit doctrinei, noțiunea de putere de lucru

judecat nu este sinonimă cu noțiunea de autoritate de lucru judecat, cea din

urmă fiind doar o parte puterii lucrului judecat. Existența unei hotărâri

judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de

lucru judecat când se invocă exclusivitatea ei sau cu putere de lucru judecat

când se invocă obligativitatea ei, fără ca în al doilea proces să fie necesară

identitatea de părți, obiect și cauză.

Având în vedere că

instanța de recurs era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor de

recurs și a tuturor excepțiilor invocate de recurent, dacă a omis să o facă cel

puțin cu privire la unul dintre ele, devin incidente dispozițiile art. 318 C.

proc. civ.

Contestația în

anulare este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare specială poate fi

promovată în două situații: când dezlegarea dată recursului este rezultatul

unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de

casare, cea din urmă ipoteză legală fiind cea invocată de contestator.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar

nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus

judecății.

Analizând

înscrisurile și lucrările cauzei, Înalta Curte constată că prin decizia civilă nr.

1742 din 28 februarie 2011 s-a respins ca nefondat recursul formulat de pârâtul

Municipiul București prin primar general, împotriva deciziei civile nr. 267/ A

din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă.

Din considerentele

deciziei date de instanța de recurs, rezultă că s-a apreciat că în cauză nu se

poate reține autoritatea de lucru judecat ca o prezumție legală și absolută în

raport de sentința civilă nr. 3645 din 5 martie 1999 pronunțată de Judecătoria

sector 2 București, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 706 din 14

martie 2001 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, deoarece nu sunt

întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., neexistând identitate de

cauză.

Față de aceste

constatări rezultă că instanța de recurs a analizat motivul de casare a cărei

omisiune de cercetare se reclamă prin formularea contestației în anulare în

contextul art. 318 C. proc. civ., instanța învestită cu soluționarea prezentei

căi extraordinare de atac de retractare nefiind în măsură să cenzureze

legalitatea acestei analize.

Având în vedere cele

ce preced, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., va

respinge ca nefondată contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatorul Municipiul București, prin

Primarul General, împotriva deciziei nr. 1742 din 28 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 septembrie 2011.