ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4178/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4178/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra cererii de
revizuire de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele
cauzei. Decizia supusă revizuirii
Prin Decizia civilă nr. 2722 din 12 mai 2011,
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și
fiscal, a respins recursul formulat de către Asociația S.C. împotriva Sentinței
civile nr. 4465 din data de 17 decembrie 2009 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pentru a hotărî
astfel, Înalta Curte a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect
situația de fapt în speță, raportat la ansamblul probator prezentat și la
susținerile părților, precum și dispozițiile legale incidente, sentința
recurată fiind la adăpost de orice critică sub aceste aspecte.
Analizând
înscrisurile cauzei, în special Regulamentul de organizare și funcționare a
Asociației, instanța de recurs a apreciat că mecanismul financiar constituit
prin regulamentul sus-menționat se încadrează în dispozițiile art. 43 lit. b)
din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de
piață, constituind practică comercială interzisă, fiind lipsită de relevanță
forma de organizare a persoanei juridice care oferă cadrul de desfășurare a
acestor activități, categoria persoanelor cărora se adresează sau suportul
tehnic pe care îl folosește în acest scop.
A mai arătat Înalta
Curte că argumentele recurentei privind calificarea acestor activități ca
sistem financiar modular de tipul sistemului pensiilor de stat sau a sistemului
de vânzări multi-level sunt neîntemeiate, primul sistem fiind construit în
jurul principiului contribuției pentru o perioadă determinată de timp, iar cel
de-al doilea fiind definit de art. 42 alin. (2) din O.G. nr. 99/2000 ca „formă
a vânzării directe prin care produsele și serviciile sunt oferite consumatorilor
prin intermediul unei rețele de vânzători direcți care primesc un comision atât
pentru vânzările proprii, cât și pentru vânzările generate de rețelele de
vânzători direcți pe care i-au recrutat personal”, în timp de sistemul promovat
de către recurentă se bazează pe principiul existenței unei baze cât mai largi
de membri noi, care alimentează financiar partea superioară a piramidei intrată
deja în circuit, recuperarea banilor investiți și multiplicarea lor depinzând
de numărul de noi persoane pe care membrii îi recomandă și aduc în asociație.
Deciziile organelor
de cercetare penală privind scoaterea de sub urmărire penală a membrilor
asociației, sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni, nu au relevanță în ceea
ce privește incidența dispozițiilor art. 43 lit. b) din O.G. nr. 99/2000, așa
cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Măsura confiscării
sumei de 20.910.859.375 lei ROL a fost apreciată ca temeinic și legal dispusă
de către organul fiscal emitent al deciziei contestate, în temeiul competențelor
stabilite de art. 84 pct. d) din O.G. nr. 99/2000. A arătat instanța de control
judiciar că art. 80 pct. 14 din O.G. nr. 99/2000 impune aplicarea sancțiunii
confiscării sumelor rezultate din practicile prohibite fără a o condiționa, în
esență, de existența unei acțiuni penale, fără a impune vreo procedură specială
de constatare a acestei contravenții, iar formularea sa nu îndreptățește
afirmația că măsura confiscării ar avea natură exclusiv complementară,
depinzând de aplicarea amenzii, ci ar putea reprezenta, în condițiile legii
speciale, singura sancțiune aplicată în condițiile stabilirii răspunderii
contravenționale cu privire la săvârșirea faptei prevăzute de art. 43 lit. b)
din O.G. nr. 99/2000.
A mai apreciat Înalta
Curte și că procesul-verbal din 21 decembrie 2004, prin care s-a constatat
existența contravenției prevăzute de art. 43 lit. b) din O.G. nr. 99/2000,
respectiv art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 251/1999, satisface și cerințele art.
16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 sub aspectul mențiunilor obligatorii, dar, pe de
altă parte, dispozițiile privind măsura confiscării nu pot fi tratate separat
de procesul-verbal în cuprinsul cărora au fost menționate, act supus, în
integralitatea sa, regimului juridic conturat de dispozițiile Titlului IX din
O.G. nr. 92/2003 - forma în vigoare la momentul emiterii actului
administrativ-fiscal contestat.
A mai arătat Curtea
că în mod corect a respins prima instanță solicitarea recurentei privind
restituirea sumei indisponibilizate în valoare de 155.982,0358 RON, în condițiile
în care, pe de o parte, această cerere ar fi inadmisibilă, iar, pe de altă
parte, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind
indisponibilizarea sumei respective.
Cererea de
revizuire
Împotriva acestei
decizii a formulat cerere de revizuire recurenta Asociația S.C., criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând drept temei legal prevederile
art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Revizuenta a
prezentat contextul în care a fost înființată, modul în care funcționează și a
punctat asupra corectitudinii sale ca și contribuabil.
În concret, ca motive
de revizuire a susținut:
1) - că instanța s-a
pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv asupra caracterului
pretins piramidal al activității asociației și
2) - că nu s-a pronunțat
asupra unui lucru cerut, respectiv asupra cererii de anulare a Deciziei din 21
octombrie 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și a
măsurilor dispuse prin aceasta.
Considerentele
instanței asupra cererii de revizuire
Potrivit
dispozițiilor art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. care constituie temeiul legal
al cererii de față:
„Revizuirea unei
hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a
unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate
cere în următoarele cazuri:
dacă s-a pronunțat
asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru
cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
Verificând decizia
instanței de recurs vizată de revizuire, Înalta Curte observă că aceasta nu
evocă fondul ci, raportându-se la aceeași situație de fapt ca și instanța de
fond, respinge recursul ca nefondat.
Așa fiind, nu ne
regăsim în ipoteza avută în vedere de legiuitor, a unei hotărâri pronunțate de
instanța de recurs, care evocă fondul și, deci, cererea de revizuire este
inadmisibilă.
De altfel, criticile
expuse de autorul cererii exced motivului de revizuire prevăzut de art. 322
pct. 2 C. proc. civ.
Astfel, nu se poate
susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut ori
că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, câtă vreme soluția adoptată
vizează Sentința civilă nr. 4465 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și, implicit,
verificarea legalității actelor administrativ fiscale emise de intimați, supuse
cenzurii instanței.
Considerentul
referitor la jocul de tip piramidal, reținut în argumentarea soluției de prima
instanță, a fost menținut de instanța de recurs care a și explicat pe larg în
pagina a 5-a a considerentelor pe ce se întemeiază. Procedând astfel, instanța
nu a făcut decât să verifice dacă intimații au interpretat și aplicat corect
dispozițiile art. 43 lit. b) din O.G. nr. 99/2000 referitoare la practicile
comerciale interzise, ceea ce era obligatoriu în procedura judiciară. Pe de
altă parte, o eventuală greșeală de judecată, care nu se decelează în cauză, nu
ar putea fi remediată pe calea extraordinară de retractare, aleasă de autorul
cererii.
Temeiul legal al soluției
adoptate
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge cererea de
față ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire formulată de către Asociația S.C. împotriva Deciziei civile nr. 2722
din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 16 septembrie 2011.