ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4178/2011

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Decizia supusă revizuirii Prin Decizia civilă nr. 2722 din 12 mai 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul formulat de către Asociația S.C. împotriva Sentinței civile nr. 4465 din data de 17 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a apreciat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt în speță, raportat la ansamblul probator prezentat și la susținerile părților, precum și dispozițiile legale incidente, sentința recurată fiind la adăpost de orice critică sub aceste aspecte.

Analizând înscrisurile cauzei, în special Regulamentul de organizare și funcționare a Asociației, instanța de recurs a apreciat că mecanismul financiar constituit prin regulamentul sus-menționat se încadrează în dispozițiile art. 43 lit. b) din O.G. nr. 99/2000 privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, constituind practică comercială interzisă, fiind lipsită de relevanță forma de organizare a persoanei juridice care oferă cadrul de desfășurare a acestor activități, categoria persoanelor cărora se adresează sau suportul tehnic pe care îl folosește în acest scop. A mai arătat Înalta Curte că argumentele recurentei privind calificarea acestor activități ca sistem financiar modular de tipul sistemului pensiilor de stat sau a sistemului de vânzări multi-level sunt neîntemeiate, primul sistem fiind construit în jurul principiului contribuției pentru o perioadă determinată de timp, iar cel de-al doilea fiind definit de art. 42 alin. (2) din O.G.

nr. 99/2000 ca „formă a vânzării directe prin care produsele și serviciile sunt oferite consumatorilor prin intermediul unei rețele de vânzători direcți care primesc un comision atât pentru vânzările proprii, cât și pentru vânzările generate de rețelele de vânzători direcți pe care i-au recrutat personal”, în timp de sistemul promovat de către recurentă se bazează pe principiul existenței unei baze cât mai largi de membri noi, care alimentează financiar partea superioară a piramidei intrată deja în circuit, recuperarea banilor investiți și multiplicarea lor depinzând de numărul de noi persoane pe care membrii îi recomandă și aduc în asociație. Deciziile organelor de cercetare penală privind scoaterea de sub urmărire penală a membrilor asociației, sub aspectul săvârșirii unor infracțiuni, nu au relevanță în ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 43 lit. b) din O.G.

nr. 99/2000, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță. Măsura confiscării sumei de 20.910.859.375 lei ROL a fost apreciată ca temeinic și legal dispusă de către organul fiscal emitent al deciziei contestate, în temeiul competențelor stabilite de art. 84 pct. d) din O.G. nr. 99/2000. A arătat instanța de control judiciar că art. 80 pct. 14 din O.G. nr. 99/2000 impune aplicarea sancțiunii confiscării sumelor rezultate din practicile prohibite fără a o condiționa, în esență, de existența unei acțiuni penale, fără a impune vreo procedură specială de constatare a acestei contravenții, iar formularea sa nu îndreptățește afirmația că măsura confiscării ar avea natură exclusiv complementară, depinzând de aplicarea amenzii, ci ar putea reprezenta, în condițiile legii speciale, singura sancțiune aplicată în condițiile stabilirii răspunderii contravenționale cu privire la săvârșirea faptei prevăzute de art. 43 lit. b) din O.G.

nr. 99/2000. A mai apreciat Înalta Curte și că procesul-verbal din 21 decembrie 2004, prin care s-a constatat existența contravenției prevăzute de art. 43 lit. b) din O.G. nr. 99/2000, respectiv art. 9 alin. (1) din H.G. nr. 251/1999, satisface și cerințele art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 sub aspectul mențiunilor obligatorii, dar, pe de altă parte, dispozițiile privind măsura confiscării nu pot fi tratate separat de procesul-verbal în cuprinsul cărora au fost menționate, act supus, în integralitatea sa, regimului juridic conturat de dispozițiile Titlului IX din O.G. nr. 92/2003 - forma în vigoare la momentul emiterii actului administrativ-fiscal contestat.

A mai arătat Curtea că în mod corect a respins prima instanță solicitarea recurentei privind restituirea sumei indisponibilizate în valoare de 155.982,0358 RON, în condițiile în care, pe de o parte, această cerere ar fi inadmisibilă, iar, pe de altă parte, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri privind indisponibilizarea sumei respective. 2. Cererea de revizuire Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire recurenta Asociația S.C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând drept temei legal prevederile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Revizuenta a prezentat contextul în care a fost înființată, modul în care funcționează și a punctat asupra corectitudinii sale ca și contribuabil.

În concret, ca motive de revizuire a susținut: 1) - că instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, respectiv asupra caracterului pretins piramidal al activității asociației și 2) - că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra cererii de anulare a Deciziei din 21 octombrie 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova și a măsurilor dispuse prin aceasta. 3. Considerentele instanței asupra cererii de revizuire Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 2 din C. proc. civ. care constituie temeiul legal al cererii de față: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: 2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.

Verificând decizia instanței de recurs vizată de revizuire, Înalta Curte observă că aceasta nu evocă fondul ci, raportându-se la aceeași situație de fapt ca și instanța de fond, respinge recursul ca nefondat. Așa fiind, nu ne regăsim în ipoteza avută în vedere de legiuitor, a unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, care evocă fondul și, deci, cererea de revizuire este inadmisibilă. De altfel, criticile expuse de autorul cererii exced motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. Astfel, nu se poate susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut ori că nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, câtă vreme soluția adoptată vizează Sentința civilă nr. 4465 din 17 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și, implicit, verificarea legalității actelor administrativ fiscale emise de intimați, supuse cenzurii instanței.

Considerentul referitor la jocul de tip piramidal, reținut în argumentarea soluției de prima instanță, a fost menținut de instanța de recurs care a și explicat pe larg în pagina a 5-a a considerentelor pe ce se întemeiază. Procedând astfel, instanța nu a făcut decât să verifice dacă intimații au interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 43 lit. b) din O.G. nr. 99/2000 referitoare la practicile comerciale interzise, ceea ce era obligatoriu în procedura judiciară. Pe de altă parte, o eventuală greșeală de judecată, care nu se decelează în cauză, nu ar putea fi remediată pe calea extraordinară de retractare, aleasă de autorul cererii. 4. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc.

civ., se va respinge cererea de față ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de către Asociația S.C. împotriva Deciziei civile nr. 2722 din 12 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2011.