ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4687/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 07 februarie 2011 sub nr. 230/1259/2011 pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, reclamanta SC V.A.N. SRL, societate în reorganizare judiciară, reprezentată legal prin administrator judiciar SP R. SPRL și administrator special V.R., în temeiul dispozițiilor art. 969, 998-999 C. civ., art. 3 pct. 14, 17 și art. 55 din Legea nr. 13/2007, art. 3 pct. 32 și art. 38 din Legea nr. 85/200G a chemat în judecată pe pârâta SC C.V. SA prin SC C.V. Pitești solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 2.624.044 lei, reprezentând contravaloare materie primă (carne) aflată în depozite frigorifice, a sumei de 144.282 lei, reprezentând contravaloare produse finite (preparate din carne) aflate în stoc și a sumei de 18.481.674 lei, reprezentând beneficiu nerealizat ca urmare a imposibilității valorificării produselor.

Prin sentința nr. 1111 din 8 iunie 2012 Tribunalul Specializat Argeș a admis acțiunea formulată de reclamanta SC V.A.N. SRL prin administrator judiciar SC R. SPRL și administrator special V.R. împotriva pârâtei SC C.V. SA astfel cum a cum a fost precizată, obligând pârâtă în favoarea reclamantei la plata sumei de 29.159.791,91 lei cu titlu de prejudiciu. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC C.V. SA, calea de atac formând obiectul dosarului nr. 230/1259/2011 pe rolul Curții de Apel Pitești - secția I civilă. De asemenea, pârâta, la data de 19 iunie 2012, a formulat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 676/46/2012 o cerere pe cale de ordonanță președințială prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării silite a sentinței nr. 1111 din 8 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Specializat Argeș în dosarul nr. 230/1259/2011, până la soluționarea cererii de suspendare a executării formulate în cadrul cererii de apel.

În motivarea cererii de suspendare provizorie, petenta a susținut că prin punerea în executare silită a sentinței apelate ar avea de suportat consecințe extrem de grave, fiind lipsită de o sumă foarte mare de bani, fapt care ar avea ca și consecință împiedicarea desfășurării în condiții bune a activității curente a societății, care ar fi pusă în imposibilitate de a achita salariile angajaților de a-și plăti furnizorii, situație care i-ar cauza prejudicii și în raporturile cu restul debitorilor săi aflați în procedura insolvenței, care ar putea adopta un comportament similar intimatei. Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 29 iunie 2012, Curtea de Apel Pitești - secția I civilă a respins cererea de suspendare provizorie a executării sentinței nr. 1111 din 8 iunie 2012, pronunțate de Tribunalul Specializat Argeș în dosarul nr. 230/1259/2011, formulată de petenta C.V.

S.A. în contradictoriu cu intimata SC V.A.N. SRL prin administrator judiciar SP R. SPRL București și a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 2.915.979,191RON consemnată de petentă la dispoziția instanței cu recipisa de consemnare din 20 iunie 2012 emisă de B.R.D. - sucursala Craiova. Pentru a pronunța această soluție, curtea a reținut în esență că prin raportare la dispozițiile art. 300 alin. (2) și (3) coroborate cu art. 403 alin. (1) C. proc. civ., în cauză petenta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției urgenței prevăzută de art. 581 din același cod, pentru admisibilitatea unei cereri promovate pe calea ordonanței președințiale. În acest sens, curtea a reținut că din dovezile administrate a rezultat că societatea petentă este una puternică, atât din punct de vedere al capitalului cât și al factorului uman și că în cauză nu s-au administrat probe care să conducă la concluzia perturbării grave și posibil ireversibile a activității societății.

Referitor la motivarea petentei potrivit căreia executarea sentinței ar fi de natură a-i produce prejudicii însemnate și în raporturile cu ceilalți debitori aflați în procedura insolvenței, astfel încât ar fi în situația de a nu-și mai putea recupera nicio creanță născută după data deschiderii procedurii de la niciun debitor aflat în insolvență, prima instanță a apreciat această apărare ca fiind o simplă supoziție nedovedită cu probe, care vizează o eventualitate incertă, motiv pentru care a înlăturat-o. În ceea ce privește verificarea aparenței dreptului, curtea a consemnat că, în contextul neredactării hotărârii a cărei suspendare provizorie a executării se cere, nu poate face aprecieri asupra îndeplinirii sau nu a acestui criteriu, fără să aibă posibilitatea efectuării unei minime cenzuri asupra elementelor care au format convingerea instanței în sensul pronunțării soluției de admitere a acțiunii reclamantei, intimate în cauză.

Împotriva încheierii de ședință pronunțate în Camera de Consiliu din 29 iunie 2012 de Curtea de Apel Pitești - secția I civilă, în termen, legal, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ., a declarat recurs petenta SC C.V. SA criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea cererii de emitere a ordonanței președințiale de suspendare provizorie a sentinței nr. 1111 din 08 iunie 2012, astfel cum a fost precizată. Recurenta a criticat hotărârea atacată pentru greșita apreciere a instanței de fond în sensul de a nu se fi dovedit iminența pagubei ce urma a se produce în patrimoniul său prin executarea silită a sentinței a cărei suspendare provizorie a solicitat-o și implicit a eronatei rețineri a nedovedirii urgenței cererii.

De asemenea a arătat că soluția primei instanțe este nelegală din perspectiva aprecierii că nu s-a putut verifica existența aparenței dreptului petentei motivat de inexistența redactării hotărârii a cărei suspendare provizorie a executării silite s-a cerut. În susținerea acestor critici, SC C.V. SA a arătat că a îndeplinit cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 C. proc. civ., respectiv: urgenta, neprejudecarea fondului cauzei (demonstrarea unei aparențe a dreptului de partea reclamantei) și vremelnicia demonstrând că o executare silită pentru o sumă de cca. 7 milioane de euro reprezintă o pagubă gravă, deși gravitatea nu este o cerință legală de admisibilitate a ordonanței președințiale, ci doar iminența acesteia), indiferent de cât de bună sau de precară ar fi situația economică a unei societăți.

A mai arătat că a dovedit cu documentele financiare și contabile depuse situația economică precară a societății, asupra căreia ar avea un impact major executarea silită a sentinței în lipsa dispunerii măsurii urgente a suspendării, măsură care se impune și față de prejudiciul însemnat ce i-ar fi produs societății și în raporturile cu ceilalți debitori aflați în procedura insolvenței, generând riscul ca aceștia să adopte un comportament similar intimatei - reclamante și să nu își plătească, din rea-credință, datoriile curente, prejudiciul constând în pierderea unor importante sume de bani reprezentând creanțe ale asupra debitorilor aflați în insolvență.

A susținut că este nefondat argumentul instanței de fond în sensul că aceste prejudicii nu ar fi fost dovedite și că fiind numai eventuale nu ar fi îndeplinită condiția urgenței, arătând că aceste prejudicii s-ar produce cu certitudine în lipsa suspendării executării sentinței nr. 1111 din 08 iunie 2012, fiind deci pagube iminente și previzibile, dispozițiile codului de procedură prevăzând tocmai că trebuie să se evite producerea unei pagube iminente, iar nu să se înlăture efectele unui prejudiciu deja suportat.

Referitor la fundamentarea soluției primei instanțe pe neîndeplinirea condiției aparenței dreptului petentei motivat de imposibilitatea cenzurării hotărârii a cărei suspendare provizorie se solicită, datorită neredactării acesteia la data pronunțării încheierii atacate, recurenta a susținut că este una eronată și nelegală, în considerarea următoarelor: Codul de procedură civilă permite judecarea cererii de suspendare vremelnică chiar și în lipsa dosarului în care s-a pronunțat sentința a cărei suspendare se solicită, numai pe baza înscrisurilor depuse de petentă, printre care cererea de chemare judecată formulată de partea adversă, întâmpinarea subscrisei, rapoartele de expertiză, în caz contrar, în opinia recurentei s-ar încălca spiritul normei legale, care permite soluționarea cererii de ordonanță președințială (și deci „pipăirea" fondului dreptului) în lipsa dosarului de fond, tocmai în vederea protejării drepturilor părților ce pot fi prejudiciate printr-o executare silită demarată în baza unui titlu executoriu nelegal.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 280 C. proc. civ., „Cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul, fie deosebit în tot cursul judecății în fața instanței de apel. Cererea se va depune la prima instanță sau instanța de apel, în care caz se va alătura în copie legalizată dispozitivul hotărârii. Cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel. Dispozițiile art. 403 alin. (3) sunt aplicabile." Conform art. 581 C. proc.

civ.: „instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării". Este de reținut că urgența reprezintă o cerință esențială a cererii de suspendare vremelnică, legea nedefinind conceptul de urgență, instanța de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speței. Legea indică doar situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției, respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar pierde prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara înlăturarea piedicilor ivite cu prilejul executării.

În acest context, înalta Curte constată că prima instanță a analizat și a reținut cu justețe împrejurarea că petenta nu a făcut dovada iminenței unei pagube ce nu s-ar fi putut repara, în condițiile existenței instituției întoarcerii executării, nefiind astfel îndeplinită cumulativ tripla condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale prevăzută de dispozițiile art. 581 C. proc. civ. Astfel,, motivele invocate nu sunt de natură a conduce la dispunerea măsurii suspendării provizorii a hotărârii, până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul apelului, nefiind inițiată punerea în executare, petenta nu a făcut dovada perturbării grave și ireversibile a activității economico-financiară a apelantei SC C.V.

SA București, și nici a eventualelor consecințe nefavorabile asupra raporturilor comerciale și asupra propriilor salariați, limitându-se la simple afirmații. Referitor la critica recurentei vizând necenzurarea hotărârii a cărei suspendare provizorie s-a cerut sub aspectul aparenței dreptului și implicit din perspectiva neprejudecării fondului, se reține că potrivit dispozițiilor art. 280 alin. (2) C. proc. civ., instanța avea posibilitatea verificării îndeplinirii acestei condiții, chiar în lipsa hotărârii motivate, dar aspectul este lipsit de relevanță, în contextul în care din probatoriile administrate a rezultat neîndeplinirea condiției esențiale a urgenței, iar calea procesuală dedusă judecății, respectiv ordonanța președințială, impune potrivit art. 581 C. proc.

civ., îndeplinirea cumulativă a condițiilor vizând urgenta, neprejudecarea fondului cauzei (demonstrarea unei aparențe a dreptului de partea reclamantei) și vremelnicia. Or, neîndeplinirea uneia dintre ele este de natură să atragă inadmisibilitatea cererii. Față de considerentele anterior expuse, înalta Curte, constată că, instanța a interpretat și aplicat corect legea, dând o corectă eficiență textelor de lege incidente în speța de față, hotărârea recurată fiind la adăpost de orice critică și sub aspectul instituit de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Pentru toate argumentele de fapt și de drept care preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC C.V.

SA București împotriva încheierii din 29 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția I Civilă, menținând hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC C.V. SA București împotriva încheierii din 29 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2012