ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4687/2012

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07 februarie 2011 sub nr.

230/1259/2011 pe rolul Tribunalului Specializat Argeș, reclamanta SC V.A.N.

SRL, societate în reorganizare judiciară, reprezentată legal prin administrator

judiciar SP R. SPRL și administrator special V.R., în temeiul dispozițiilor art.

969, 998-999 C. civ., art. 3 pct. 14, 17 și art. 55 din Legea nr. 13/2007, art.

3 pct. 32 și art. 38 din Legea nr. 85/200G a chemat în judecată pe pârâta SC C.V.

SA prin SC C.V. Pitești solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de

2.624.044 lei, reprezentând contravaloare materie primă (carne) aflată în

depozite frigorifice, a sumei de 144.282 lei, reprezentând contravaloare

produse finite (preparate din carne) aflate în stoc și a sumei de 18.481.674

lei, reprezentând beneficiu nerealizat ca urmare a imposibilității

valorificării produselor.

Prin sentința nr. 1111 din 8 iunie 2012 Tribunalul

Specializat Argeș a admis acțiunea formulată de reclamanta SC V.A.N. SRL prin

administrator judiciar SC R. SPRL și administrator special V.R. împotriva

pârâtei SC C.V. SA astfel cum a cum a fost precizată, obligând pârâtă în

favoarea reclamantei la plata sumei de 29.159.791,91 lei cu titlu de

prejudiciu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC C.V.

SA, calea de atac formând obiectul dosarului nr. 230/1259/2011 pe rolul Curții

de Apel Pitești - secția I civilă.

De asemenea, pârâta, la data de 19 iunie 2012, a

formulat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 676/46/2012 o cerere pe cale de

ordonanță președințială prin care a solicitat suspendarea provizorie a

executării silite a sentinței nr. 1111 din 8 iunie 2012 pronunțate de

Tribunalul Specializat Argeș în dosarul nr. 230/1259/2011, până la soluționarea

cererii de suspendare a executării formulate în cadrul cererii de apel.

În motivarea

cererii de suspendare provizorie, petenta a susținut că

prin punerea în

executare silită a sentinței apelate ar avea de suportat consecințe extrem de

grave, fiind lipsită de o sumă foarte mare de bani, fapt care ar avea ca și

consecință împiedicarea desfășurării în condiții bune a activității curente a

societății, care ar fi pusă în imposibilitate de a achita salariile angajaților

de a-și plăti furnizorii, situație care i-ar cauza prejudicii și în raporturile

cu restul debitorilor săi aflați în procedura insolvenței, care ar putea adopta

un comportament similar intimatei.

Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din 29

iunie 2012, Curtea de Apel Pitești - secția I civilă a respins cererea de

suspendare provizorie a executării sentinței nr. 1111 din 8 iunie 2012,

pronunțate de Tribunalul Specializat Argeș în dosarul nr. 230/1259/2011,

formulată de petenta C.V. S.A. în contradictoriu cu intimata SC V.A.N. SRL prin

administrator judiciar SP R. SPRL București și a dispus restituirea cauțiunii

în cuantum de 2.915.979,191RON consemnată de petentă la dispoziția instanței cu

recipisa de consemnare din 20 iunie 2012 emisă de B.R.D. - sucursala Craiova.

Pentru

a pronunța această soluție, curtea a reținut în esență că prin raportare la

dispozițiile art. 300 alin. (2) și (3) coroborate cu art. 403 alin. (1) C.

proc. civ., în cauză petenta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției urgenței

prevăzută de art. 581 din același cod, pentru admisibilitatea unei cereri

promovate pe calea ordonanței președințiale.

În

acest sens, curtea a reținut că din dovezile administrate a rezultat că

societatea petentă este una puternică, atât din punct de vedere al capitalului

cât și al factorului uman și că în cauză nu s-au administrat probe care să

conducă la concluzia perturbării grave și posibil ireversibile a activității

societății.

Referitor

la motivarea petentei potrivit căreia executarea sentinței ar fi de natură a-i

produce prejudicii însemnate și în raporturile cu ceilalți debitori aflați în

procedura insolvenței, astfel încât ar fi în situația de a nu-și mai putea

recupera nicio creanță născută după data deschiderii procedurii de la niciun

debitor aflat în insolvență, prima instanță a apreciat această apărare ca fiind

o simplă supoziție nedovedită cu probe, care vizează o eventualitate incertă,

motiv pentru care a înlăturat-o.

În

ceea ce privește verificarea aparenței dreptului, curtea a consemnat că, în

contextul neredactării hotărârii a cărei suspendare provizorie a executării se

cere, nu poate face aprecieri asupra îndeplinirii sau nu a acestui criteriu,

fără să aibă posibilitatea efectuării unei minime cenzuri asupra elementelor

care au format convingerea instanței în sensul pronunțării soluției de admitere

a acțiunii reclamantei, intimate în cauză.

Împotriva încheierii de ședință pronunțate în Camera de

Consiliu din 29 iunie 2012 de Curtea de Apel Pitești - secția I civilă, în

termen, legal, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., a declarat recurs petenta SC C.V. SA criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea recursului, modificarea în

tot a hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea cererii de emitere

a ordonanței președințiale de suspendare provizorie a sentinței nr. 1111 din 08

iunie 2012, astfel cum a fost precizată.

Recurenta a criticat hotărârea atacată pentru greșita

apreciere a instanței de fond în sensul de a nu se fi dovedit iminența pagubei

ce urma a se produce în patrimoniul său prin executarea silită a sentinței a

cărei suspendare provizorie a solicitat-o și implicit a eronatei rețineri a

nedovedirii urgenței cererii. De asemenea a arătat că soluția primei instanțe

este nelegală din perspectiva aprecierii că nu s-a putut verifica existența

aparenței dreptului petentei motivat de inexistența redactării hotărârii a

cărei suspendare provizorie a executării silite s-a cerut.

În susținerea acestor critici, SC C.V. SA a arătat că a

îndeplinit cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 581 C. proc.

civ., respectiv: urgenta, neprejudecarea fondului cauzei (demonstrarea unei

aparențe a dreptului de partea reclamantei) și vremelnicia demonstrând că o

executare silită pentru o sumă de cca. 7 milioane de euro reprezintă o pagubă

gravă, deși gravitatea nu este o cerință legală de admisibilitate a ordonanței

președințiale, ci doar iminența acesteia), indiferent de cât de bună sau de

precară ar fi situația economică a unei societăți.

A

mai arătat că a dovedit cu documentele financiare și contabile depuse situația

economică precară a societății, asupra căreia ar avea un impact major

executarea silită a sentinței în lipsa dispunerii măsurii urgente a

suspendării, măsură care se impune și față de prejudiciul însemnat ce i-ar fi

produs societății și în raporturile cu ceilalți debitori aflați în procedura

insolvenței, generând riscul ca aceștia să adopte un comportament similar

intimatei - reclamante și să nu își plătească, din rea-credință, datoriile

curente, prejudiciul constând în pierderea unor importante sume de bani

reprezentând creanțe ale asupra debitorilor

aflați

în insolvență.

A susținut că este nefondat argumentul instanței de

fond în sensul că aceste prejudicii nu ar fi fost dovedite și că fiind numai

eventuale nu ar fi îndeplinită condiția urgenței, arătând că aceste prejudicii

s-ar produce cu certitudine în lipsa suspendării executării sentinței nr. 1111

din 08 iunie 2012, fiind deci pagube iminente și previzibile, dispozițiile

codului de procedură prevăzând tocmai că trebuie să se evite producerea unei

pagube iminente, iar nu să se înlăture efectele unui prejudiciu deja suportat.

Referitor la fundamentarea soluției primei instanțe pe

neîndeplinirea condiției aparenței dreptului petentei motivat de

imposibilitatea cenzurării hotărârii a cărei suspendare provizorie se solicită,

datorită neredactării acesteia la data pronunțării încheierii atacate,

recurenta a susținut că este una eronată și nelegală, în considerarea

următoarelor:

Codul de procedură civilă permite judecarea cererii de

suspendare vremelnică chiar și în lipsa dosarului în care s-a pronunțat

sentința a cărei suspendare se solicită, numai pe baza înscrisurilor depuse de

petentă, printre care cererea de chemare judecată formulată de partea adversă,

întâmpinarea subscrisei, rapoartele de expertiză, în caz contrar, în opinia

recurentei s-ar încălca spiritul normei legale, care permite soluționarea

cererii de ordonanță președințială (și deci „pipăirea" fondului dreptului)

în lipsa dosarului de fond, tocmai în vederea protejării drepturilor părților

ce pot fi prejudiciate printr-o executare silită demarată în baza unui titlu

executoriu nelegal.

Analizând decizia atacată în raport de criticile

formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept

invocate, înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 280 C. proc. civ., „Cererea pentru suspendarea executării

vremelnice se va putea face fie o dată cu apelul, fie deosebit în tot cursul

judecății în fața instanței de apel.

Cererea se va depune la prima instanță sau instanța de

apel, în care caz se va alătura în copie legalizată dispozitivul hotărârii.

Cererea de suspendare se va judeca de instanța de apel.

Dispozițiile

art. 403 alin. (3) sunt

aplicabile."

Conform art. 581 C. proc. civ.: „instanța va putea să

ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care

s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu

s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu

prilejul executării".

Este de reținut că urgența reprezintă o cerință

esențială a cererii de suspendare vremelnică, legea nedefinind conceptul de

urgență, instanța de judecată urmând să aprecieze, în concret asupra dispunerii

măsurii, având în vedere criteriile obiective ale speței. Legea indică doar

situațiile ce pot face necesară și posibilă o intervenție a justiției,

respectiv pentru păstrarea unui drept care s-ar pierde prin întârziere,

prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara înlăturarea piedicilor

ivite cu prilejul executării.

În acest context, înalta Curte constată că prima

instanță a analizat și a reținut cu justețe împrejurarea că petenta nu a făcut

dovada iminenței unei pagube ce nu s-ar fi putut repara, în condițiile

existenței instituției întoarcerii executării, nefiind astfel îndeplinită

cumulativ tripla condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale

prevăzută de dispozițiile art. 581 C. proc. civ.

Astfel,, motivele invocate nu sunt de natură a conduce la

dispunerea măsurii suspendării provizorii a hotărârii, până la soluționarea

cererii de suspendare formulate în cadrul apelului, nefiind inițiată punerea în

executare, petenta nu a făcut dovada perturbării grave și ireversibile a

activității economico-financiară a apelantei SC C.V. SA București, și nici a

eventualelor consecințe nefavorabile asupra raporturilor comerciale și asupra

propriilor salariați, limitându-se la simple afirmații.

Referitor la critica recurentei vizând necenzurarea

hotărârii a cărei suspendare provizorie s-a cerut sub aspectul aparenței

dreptului și implicit din perspectiva neprejudecării fondului, se reține că

potrivit dispozițiilor art. 280 alin. (2) C. proc. civ., instanța avea

posibilitatea verificării îndeplinirii acestei condiții, chiar în lipsa

hotărârii motivate, dar aspectul este lipsit de relevanță, în contextul în care

din probatoriile administrate a rezultat neîndeplinirea condiției esențiale a

urgenței, iar calea procesuală dedusă judecății, respectiv ordonanța

președințială, impune potrivit art. 581 C. proc. civ., îndeplinirea cumulativă

a condițiilor vizând urgenta, neprejudecarea fondului cauzei (demonstrarea unei

aparențe a dreptului de partea reclamantei) și vremelnicia.

Or, neîndeplinirea uneia dintre ele este de natură să

atragă inadmisibilitatea cererii.

Față de considerentele anterior expuse, înalta Curte,

constată că, instanța a interpretat și aplicat corect legea, dând o corectă

eficiență textelor de lege incidente în speța de față, hotărârea recurată fiind

la adăpost de orice critică și sub aspectul instituit de pct. 9 al art. 304 C.

proc. civ.

Pentru toate argumentele de fapt și de drept care

preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC C.V. SA

București împotriva încheierii din 29 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Pitești - Secția I Civilă, menținând hotărârea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondat recursul declarat de recurenta SC C.V. SA București împotriva încheierii

din 29 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2012