ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1286/2012

Deliberând asupra recursului de față; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 107/2011 pronunțată de Tribunalul Alba, secția penală, în dosarul nr. 67/107/2011, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în infracțiunea de lovire, cerere formulată de inculpata M.M., după care: - în temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74, 76 C. pen. rap. la art. 320 1 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata M.M. (fostă M.), la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. Conform art. 76 alin. (3) C. pen.

nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi. - în temeiul art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74, 76 C. pen. rap. la art. 320 1 C. proc. pen. a mai fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen. În baza art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 78/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpată conform legii, sens în care i s-a adus la cunoștința acesteia dispozițiile art. 5 din lege. A fost admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă T.T.L. și a fost obligată inculpata, conform art. 998 și art. 14 C. proc. pen. la 300 euro, sau echivalentul în lei la data plății, în favoarea părții civile, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale. S-a constatat că Spitalul Municipal Aiud nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 650 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul nr. 873/P/2010 din 30 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei M.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și art. 321 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și, respectiv, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.T.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea sancțiunii cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 100 lei, precum și neînceperea urmării penale pentru art. 180 alin. (1) C. pen. față de numitul T.T.L.

(persoană vătămată M.M.) și față de numitul C.A. în (persoană vătămată) T.T.L. Potrivit rechizitoriului, s-a reținut că faptele inculpatei M.M. care, la data de 09 februarie 2010, în jurul orelor 16:00, ca urmare a unor discuții contradictorii în incinta localului A.F. C.A., i-a aplicat o lovitură cu un pahar spart, în zona gâtului, părții vătămate T.T.L., cauzându-i plăgi tăiate în zona comisurii bucale stângi și submentonieră stângă, respectiv în zona gâtului, acesta suferind leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol, inculpata proferând cuvinte și expresii jignitoare, comițând acte și gesturi de agresiune fizică, producând scandal public și indignarea altor persoane, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 20 rap.

la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În sinteză, conform rechizitoriului, în data de 09 februarie 2010, în jurul orelor 16:00, partea vătămată T.T.L. s-a deplasat în incinta barului A.F. C.A., unde a întâlnit-o pe inculpata M.M., aflată în stare de ebrietate. Între partea vătămată T.T.L., inculpata M.M. și numitul G.V. a intervenit un conflict spontan, în timpul căruia numiții M.M. și G.V. au înjurat-o pe partea vătămată. După aceea, partea vătămată a intenționat să-l lovească pe G.V. cu un scaun, renunțând la această ideea ca urmare a solicitării barmaniței S.D.P. Apoi, partea vătămată a început să-i ceară socoteală numitului G.V.

pentru faptul că a fost înjurat, moment în care în această discuție contradictorie a intervenit inculpata M.M., care a împins-o pe partea vătămată. Enervat de atitudinea inculpatei, partea vătămată i-a aplicat acesteia o lovitură cu palma peste față, după care s-a deplasat înspre direcția unei alte mese din incinta barului. În replică, inculpata M.M. a aruncat cu o scrumieră înspre direcția părții vătămate, scrumiera trecând pe lângă aceasta din urmă. Observând aceasta, partea vătămată s-a întors înspre masa la care stătea învinuita, cu intenția de a-i cere socoteală și de a o agresa fizic. În acest moment, a intervenit prietenul acesteia, numitul C.A., care i-a aplicat o lovitură părții vătămate în zona feței, determinând-o să cadă pe pardoseală.

În timp ce partea vătămată se afla întinsă pe pardoseala barului, cu corpul într-o parte, inculpata M.M. a luat în mâna dreaptă un pahar din sticlă, pentru vin, și ținându-l în această mână, l-a izbit de masa la care stătea, ciobindu-l în partea superioară. Apoi, s-a deplasat la locul unde partea vătămată era întinsă pe pardoseală, s-a aplecat asupra acesteia și i-a aplicat o lovitură cu partea ciobită a paharului în zona gâtului. Văzând că partea vătămată sângerează din abundență din zona gâtului, barmanița S.D.P. a sesizat telefonic organele de poliție. La scurt timp, la fața locului au ajuns organele de poliție, precum și o ambulanță care a preluat-o pe partea vătămată și a transportat-o la Spitalul Municipal Aiud, unde s-a constatat că aceasta a suferit o plagă tăiată comisura bucală stângă și o plagă tăiată submentonieră stângă și excoriată.

Ulterior, medicul legist a constatat că partea vătămată a suferit leziuni care necesită 6-7 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și că nu sunt elemente obiective pentru a se putea afirma punerea vieții în primejdie. Prin actele materiale infracționale comise de către inculpata M.M. și partea vătămată T.T.L. s-a produs scandal public și indignarea consumatorilor din barul respectiv. Ca probe în acuzare au fost reținute plângerea penală formulată de partea vătămată, procesele verbale de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raportul de constatare întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Alba, adeverință medicală eliberată de Secția Urgențe a Spitalului Municipal Aiud privind leziunile constatate cu ocazia acordării îngrijirilor medicale părții vătămate, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor S.D.P., G.V., P.V.

și C.A., declarația olografă a martorului M.I. și declarațiile inculpatei M.M. Inculpata M.M. a recunoscut comiterea faptei, arătând că se afla în legitimă apărare, apărare care nu este susținută de probele administrate în cauză. S-a reținut că în cursul judecății partea vătămată T.T.L. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1000 euro daune morale. La termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2011 inculpata a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, solicitând, conform art. 320 1 C. proc. pen., ca judecata să se facă numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le însușește și a solicitat termen pentru depunerea în probațiune a unor înscrisuri în circumstanțiere privind comportamentul său.

Instanța de fond a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost legal administrate, precum și faptul că înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosar de inculpată în cadrul procedurii simplificate sunt de natură că completeze ansamblul probator care ajută instanța la individualizarea pedepsei. Din probe rezultă că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de inculpată.

În legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpată prin apărătorul său, din tentativă la omor calificat în infracțiunea de lovire, instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de lovire având în vedere obiectul folosit la lovirea părții vătămate, respectiv un pahar de sticlă pe care anterior, inculpata l-a spart tocmai în scopul lovirii cu el a părții vătămate, ceea ce denotă intenția ei de a aplica o lovitură aptă să suprime viața părții vătămate mai ales în condițiile în care l-a lovit în zona gâtului cauzându-i leziuni de natură a pune în pericol viața părții vătămate și doar sosirea ambulanței și transportarea părții vătămate la spital au determinat evitarea unor complicații de natură să îi suprime viața acesteia.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a apreciat că intenția inculpatei a fost clară, în sensul de a suprima viața părții vătămate, cu atât mai mult cu cât inculpata i-a aplicat lovitura cu paharul ciobit în acest scop și cât timp aceasta era întinsă pe pardoseală, aspect care confirmă intenția ei nu de a-i aplica pur și simplu o lovitură, ivită întru-un conflict, ci mai degrabă intenția de a-i aplica o lovitură mortală.

La individualizarea pedepsei, cu toată gravitatea faptei comise, urmările acesteia și producerea de scandal public, instanța de fond a avut în vedere opțiunea inculpatei pentru judecarea prin procedura simplificată a recunoașterii faptei, împrejurarea că, potrivit înscrisurilor în circumstanțiere, are, de regulă, un comportament onest în societate, își vizitează cei doi copii minori dați în plasament instituțional, are probleme de sănătate, de natură psihică, accentuată pe fondul consumului de alcool etilic, aspecte care au condus la concluzia că recunoașterea faptei și conștientizarea efectelor acesteia, precum și derularea prezentului proces împotriva sa constituie un real avertisment pentru comportamentul său viitor, nefiind necesară privarea sa de libertate.

De asemenea, pe baza acelorași motive, instanța de fond a reținut și circumstanțele atenuante facultative atenuante prev. la art. 74 alin. (1) lit. b), c) și alin. (2) rap. la art. 76 C. pen. Într-adevăr, s-a constatat că inculpata are antecedente penale, dar care nu atrag starea de recidivă, fapte comise tot pentru ultraj contra bunelor moravuri, precum și pentru o infracțiune de tâlhărie, infracțiuni care s-au comis însă în urmă cu mai mult de 5 ani, astfel că, de la acel moment și până la comiterea prezentei fapte, nu se poate să nu se aprecieze pozitiv comportamentul ei, în sensul de a nu mai comite alte infracțiuni, ceea ce indică un efort de reeducare din partea acesteia, mai ales în contextul în care prezintă o stare psihică precară generată de consumul de alcool, aspecte dovedite cu înscrisuri, fiindu-i prescris tratament specific și control psihiatric lunar.

Împotriva sentinței au declarat apel Ministerul Public și inculpata M.M. În motivarea apelului, procurorul a criticat hotărârea sub aspectul laturii penale, privind individualizarea judiciară a pedepsei, susținând că se impune majorarea pedepsei aplicate, aplicarea pedepsei complementare și executarea pedepsei în detenție, ținând seama de antecedentele penale ale inculpatei. În motivarea apelului său, inculpata a criticat hotărârea sub aspectul laturii penale, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de omor în lovire sau alte violențe, neexistând intenția de a suprima viața victimei.

Prin decizia penală nr. 113/A din 8 septembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, a dispus următoarele: A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței penale nr. 107/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. 67/107/2011, a desființat sentința apelată, în parte, numai în ceea ce privește greșita aplicare a dispozițiilor art. 81 și 71 alin. (5) C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, și - procedând la o nouă judecată în aceste limite - a înlăturat dispozițiile referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmând ca inculpata M.M. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, prin privare de libertate, precum și pedeapsa accesorie.

A menținut în rest celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Prin aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata M.M. A obligat pe inculpată să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: În primul rând, s-a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt din care rezultă că inculpata, profitând de starea victimei, care era căzută la pământ, a spart un pahar pentru a-l transforma într-un obiect tăietor, s-a ridicat de la masă, s-a deplasat spre aceasta și i-a aplicat o lovitură în zona gâtului, cauzându-i plăgi tăiate în zona comisurii bucale stângă submentonieră stângă, victima suferind leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol, provocând și scandal public prin proferarea de cuvinte și expresii jignitoare.

În al doilea rând, s-a apreciat că, în raport cu situația de fapt, instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, constatând existența concursului real de infracțiuni între tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., în condițiile art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen. Intenția inculpatei de a suprima viața victimei este evidențiată de acțiunea de transformare a paharului într-un obiect tăietor, de aplicarea loviturii într-o zonă vitală (zona gâtului), profitând de starea victimei căzute la pământ, împrejurare care înlătură schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovire sau alte violențe.

S-a mai arătat că în mod justificat prima instanță a reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., precum și dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. Totuși, raportat la antecedentele penale - condamnată anterior pentru comiterea a două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și pentru o infracțiunea de tâlhărie - la circumstanțele reale ale cauzei, care reliefează un comportament violent, de dispreț a vieții și integrității corporale a victimei, antisocial, instanța de apel a apreciat că pentru realizarea funcțiilor pedepsei este necesară excluderea temporară din comunitate a inculpatei. S-a apreciat, în final, că în condițiile în care executarea pedepsei închisorii se va face în detenție, pedeapsa de 2 ani închisoare este bine proporționalizată în raport cu gravitatea faptei.

Împotriva deciziei, inculpata M.M. a declarat prezentul recurs. În sinteză, atât în motivele scrise de recurs, cât și în cursul dezbaterilor, s-a solicitat - invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 ori pct. 17 2 C. proc. pen.

- casarea deciziei și menținerea sentinței prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei cu motivarea că nu a fost pusă în pericol viața victimei, că pentru condamnările anterioare a intervenit reabilitarea și că prezintă „o stare psihică precară datorită consumului de alcool". Recursul inculpatei va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta: Aspectele referitoare la încadrarea juridică a faptei - inculpata susținând că, prin fapta sa, nu a pus în pericol viața victimei - au fost examinate, și corect soluționate, de ambele instanțe care au reținut infracțiunea de tentativă de omor calificat, iar nu infracțiunea de loviri sau alte violențe, având în vedere obiectul folosit la lovirea părții vătămate (un pahar de sticlă pe care, anterior, inculpata l-a spart tocmai în scopul lovirii cu el a părții vătămate), acțiune ce denotă, în mod rezonabil, intenția ei de a aplica o lovitură aptă să suprime viața victimei, mai ales în condițiile în care a lovit în zona gatului, zonă puternic vascularizată, interesând vase mari de sânge, cu rol vital în asigurarea supraviețuirii, cauzându-i astfel leziuni de natură a-i pune în pericol viața, și că doar sosirea ambulanței și transportarea victimei la spital au determinat evitarea unor complicații de natură letală.

Or, în aceste condiții, intenția inculpatei a fost clară, orientată în sensul de a suprima viața părții vătămate, cu atât mai mult cu cât aceasta i-a aplicat lovitura cu paharul ciobit în acest scop și cât timp victima era căzută pe pardoseală, aspect care, așa cum corect au reținut ambele instanțe, relevă intenția ei nu de a-i aplica victimei, pur și simplu, o lovitură, pe fondul unui conflict, ci - mai degrabă - intenția de a-i aplica o lovitură cu efect letal. Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia se reține că în conformitate cu art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen., care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă de numai 2 ani închisoare, în condițiile solicitării judecății prin procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. („pledarea vinovăției"), cu consecința reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă stabilite pentru tentativă de omor calificat, infracțiune prevăzută de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., dar și a reținerii, în favoarea acestei, a unor circumstanțe atenuante (generic indicate ca fiind prevăzute de „art. 74 C. pen.'). Pentru a dispune cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în doctrină și jurisprudență se face trimitere la necesitatea examinării, pe de o parte, a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar pe de altă parte, a unor condiții speciale prevăzute de art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Astfel, potrivit art. 81 C. pen., pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, printre altele, trebuie îndeplinită și condiția potrivit căreia „se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia" (art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.).

Or, potrivit art. 52 C. pen. „pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului". Chiar dacă condamnările menționate în fișa de cazier nu atrag starea de recidivă, și în principiu, nu ar constitui impedimentul prevăzut de art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., aceste antecedentele penale ale inculpatei - ca fapte reale, obiective - nu pot fi ignorate și nu justifică, rezonabil, convingerea instanței că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia" (art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.).

Conform datelor de cazier, inculpata a fost mai fost condamnată, de-a lungul timpului, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de art. 322, art. 217, art. 211, art. 321 C. pen., toate din categoria celor care presupun, într-un anumit grad, mai mic sau mai mare, acțiuni de violență, această constatare justificând concluzia instanței de apel potrivit căreia se „reliefează un comportament violent, de dispreț a vieții și integrității corporale ., antisocial, . pentru realizarea funcțiilor pedepsei este necesară excluderea temporară din comunitate a inculpate?.

Aceleași argumente exclud și posibilitatea aplicării modalității prevăzută de art. 86 1 C. pen., solicitată în recurs de către inculpată, deoarece potrivit art. 86 1 alin. (1) lit. c) C. pen., una din condiții se referă la „aprecierea instanței, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni". Față de cele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-inculpată va fi obligată la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M. împotriva deciziei penale nr. 113/A din 08 septembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 aprilie 2012.