ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1286/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1286/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului de față;

în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 107/2011 pronunțată de Tribunalul

Alba, secția penală, în dosarul nr. 67/107/2011, a fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la omor calificat în

infracțiunea de lovire, cerere formulată de inculpata M.M., după care:

- în

temeiul art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. cu aplic. art. 74, 76 C.

pen. rap. la art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnată inculpata

M.M. (fostă M.), la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu aplic. art. 64 lit. a)

teza a Ii-a și b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

Conform

art. 76 alin. (3) C. pen. nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii

unor drepturi.

- în

temeiul art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74, 76 C. pen. rap. la art.

320

1

C. proc. pen. a mai fost condamnată aceeași inculpată la o

pedeapsă de 2 luni închisoare cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b) C.

pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza

art. 33, 34 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate inculpatei în pedeapsa cea

mai grea de 2 ani închisoare, cu aplic. art. 64 lit. a) teza a Ii-a și b) C.

pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza

art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii pe durata

unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenția inculpatei asupra

dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza

art. 7 din Legea nr. 78/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la

inculpată conform legii, sens în care i s-a adus la cunoștința acesteia

dispozițiile art. 5 din lege.

A fost

admisă în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă T.T.L. și a fost

obligată inculpata, conform art. 998 și art. 14 C. proc. pen. la 300 euro, sau

echivalentul în lei la data plății, în favoarea părții civile, cu titlu de

despăgubiri pentru daune morale.

S-a

constatat că Spitalul Municipal Aiud nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza

art. 191 C. proc. pen. a fost obligată inculpata la 650 lei cheltuieli

judiciare în favoarea statului.

Pentru a

dispune în acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 873/P/2010 din

30 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei M.M. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.

și art. 321 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și,

respectiv, scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.T.L. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea sancțiunii

cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 100 lei, precum și neînceperea

urmării penale pentru art. 180 alin. (1) C. pen. față de numitul T.T.L. (persoană

vătămată M.M.) și față de numitul C.A. în (persoană vătămată) T.T.L.

Potrivit

rechizitoriului, s-a reținut că faptele inculpatei M.M. care, la data de 09

februarie 2010, în jurul orelor 16:00, ca urmare a unor discuții contradictorii

în incinta localului A.F. C.A., i-a aplicat o lovitură cu un pahar spart, în

zona gâtului, părții vătămate T.T.L., cauzându-i plăgi tăiate în zona comisurii

bucale stângi și submentonieră stângă, respectiv în zona gâtului, acesta

suferind leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol, inculpata proferând

cuvinte și expresii jignitoare, comițând acte și gesturi de agresiune fizică,

producând scandal public și indignarea altor persoane, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175

lit. i) C. pen. și prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art.

33 lit. a) C. pen.

În

sinteză, conform rechizitoriului, în data de 09 februarie 2010, în jurul orelor

16:00, partea vătămată T.T.L. s-a deplasat în incinta barului A.F. C.A., unde a

întâlnit-o pe inculpata M.M., aflată în stare de ebrietate. Între partea

vătămată T.T.L., inculpata M.M. și numitul G.V. a intervenit un conflict

spontan, în timpul căruia numiții M.M. și G.V. au înjurat-o pe partea vătămată.

După aceea, partea vătămată a intenționat să-l lovească pe G.V. cu un scaun,

renunțând la această ideea ca urmare a solicitării barmaniței S.D.P. Apoi,

partea vătămată a început să-i ceară socoteală numitului G.V. pentru faptul că

a fost înjurat, moment în care în această discuție contradictorie a intervenit

inculpata M.M., care a împins-o pe partea vătămată. Enervat de atitudinea

inculpatei, partea vătămată i-a aplicat acesteia o lovitură cu palma peste

față, după care s-a deplasat înspre direcția unei alte mese din incinta

barului. În replică, inculpata M.M. a aruncat cu o scrumieră înspre direcția

părții vătămate, scrumiera trecând pe lângă aceasta din urmă. Observând

aceasta, partea vătămată s-a întors înspre masa la care stătea învinuita, cu

intenția de a-i cere socoteală și de a o agresa fizic. În acest moment, a

intervenit prietenul acesteia, numitul C.A., care i-a aplicat o lovitură părții

vătămate în zona feței, determinând-o să cadă pe pardoseală.

În timp

ce partea vătămată se afla întinsă pe pardoseala barului, cu corpul într-o

parte, inculpata M.M. a luat în mâna dreaptă un pahar din sticlă, pentru vin,

și ținându-l în această mână, l-a izbit de masa la care stătea, ciobindu-l în

partea superioară. Apoi, s-a deplasat la locul unde partea vătămată era întinsă

pe pardoseală, s-a aplecat asupra acesteia și i-a aplicat o lovitură cu partea

ciobită a paharului în zona gâtului. Văzând că partea vătămată sângerează din

abundență din zona gâtului, barmanița S.D.P. a sesizat telefonic organele de

poliție.

La scurt

timp, la fața locului au ajuns organele de poliție, precum și o ambulanță care

a preluat-o pe partea vătămată și a transportat-o la Spitalul Municipal Aiud,

unde s-a constatat că aceasta a suferit o plagă tăiată comisura bucală stângă

și o plagă tăiată submentonieră stângă și excoriată. Ulterior, medicul legist a

constatat că partea vătămată a suferit leziuni care necesită 6-7 zile îngrijiri

medicale pentru vindecare și că nu sunt elemente obiective pentru a se putea

afirma punerea vieții în primejdie. Prin actele materiale infracționale comise

de către inculpata M.M. și partea vătămată T.T.L. s-a produs scandal public și

indignarea consumatorilor din barul respectiv.

Ca probe

în acuzare au fost reținute plângerea penală formulată de partea vătămată,

procesele verbale de cercetare la fața locului, planșe fotografice, raportul de

constatare întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Alba, adeverință

medicală eliberată de Secția Urgențe a Spitalului Municipal Aiud privind

leziunile constatate cu ocazia acordării îngrijirilor medicale părții vătămate,

declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor S.D.P., G.V., P.V. și

C.A., declarația olografă a martorului M.I. și declarațiile inculpatei M.M.

Inculpata

M.M. a recunoscut comiterea faptei, arătând că se afla în legitimă apărare,

apărare care nu este susținută de probele administrate în cauză.

S-a

reținut că în cursul judecății partea vătămată T.T.L. s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 1000 euro daune morale.

La

termenul de judecată din data de 24 ianuarie 2011 inculpata a declarat că

recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, solicitând, conform art.

320

1

C. proc. pen., ca judecata să se facă numai în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, probe pe care le cunoaște și le

însușește și a solicitat termen pentru depunerea în probațiune a unor

înscrisuri în circumstanțiere privind comportamentul său.

Instanța de

fond a reținut că probele administrate în cursul urmăririi penale au fost legal

administrate, precum și faptul că înscrisurile în circumstanțiere depuse la

dosar de inculpată în cadrul procedurii simplificate sunt de natură că

completeze ansamblul probator care ajută instanța la individualizarea pedepsei.

Din probe rezultă că starea de fapt corespunde cu cea descrisă în actul de

sesizare și recunoscută de inculpată.

În

legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpată

prin apărătorul său, din tentativă la omor calificat în infracțiunea de lovire,

instanța de fond a apreciat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de lovire având în vedere obiectul folosit la lovirea părții

vătămate, respectiv un pahar de sticlă pe care anterior, inculpata l-a spart

tocmai în scopul lovirii cu el a părții vătămate, ceea ce denotă intenția ei de

a aplica o lovitură aptă să suprime viața părții vătămate mai ales în

condițiile în care l-a lovit în zona gâtului cauzându-i leziuni de natură a

pune în pericol viața părții vătămate și doar sosirea ambulanței și

transportarea părții vătămate la spital au determinat evitarea unor complicații

de natură să îi suprime viața acesteia. Nu în ultimul rând, instanța de fond a

apreciat că intenția inculpatei a fost clară, în sensul de a suprima viața

părții vătămate, cu atât mai mult cu cât inculpata i-a aplicat lovitura cu

paharul ciobit în acest scop și cât timp aceasta era întinsă pe pardoseală,

aspect care confirmă intenția ei nu de a-i aplica pur și simplu o lovitură,

ivită întru-un conflict, ci mai degrabă intenția de a-i aplica o lovitură

mortală.

La

individualizarea pedepsei, cu toată gravitatea faptei comise, urmările acesteia

și producerea de scandal public, instanța de fond a avut în vedere opțiunea

inculpatei pentru judecarea prin procedura simplificată a recunoașterii faptei,

împrejurarea că, potrivit înscrisurilor în circumstanțiere, are, de regulă, un

comportament onest în societate, își vizitează cei doi copii minori dați în

plasament instituțional, are probleme de sănătate, de natură psihică,

accentuată pe fondul consumului de alcool etilic, aspecte care au condus la

concluzia că recunoașterea faptei și conștientizarea efectelor acesteia, precum

și derularea prezentului proces împotriva sa constituie un real avertisment

pentru comportamentul său viitor, nefiind necesară privarea sa de libertate.

De

asemenea, pe baza acelorași motive, instanța de fond a reținut și

circumstanțele atenuante facultative atenuante prev. la art. 74 alin. (1) lit.

b), c) și alin. (2) rap. la art. 76 C. pen. Într-adevăr, s-a constatat că

inculpata are antecedente penale, dar care nu atrag starea de recidivă, fapte

comise tot pentru ultraj contra bunelor moravuri, precum și pentru o

infracțiune de tâlhărie, infracțiuni care s-au comis însă în urmă cu mai mult

de 5 ani, astfel că, de la acel moment și până la comiterea prezentei fapte, nu

se poate să nu se aprecieze pozitiv comportamentul ei, în sensul de a nu mai

comite alte infracțiuni, ceea ce indică un efort de reeducare din partea

acesteia, mai ales în contextul în care prezintă o stare psihică precară

generată de consumul de alcool, aspecte dovedite cu înscrisuri, fiindu-i

prescris tratament specific și control psihiatric lunar.

Împotriva

sentinței au declarat apel Ministerul Public și inculpata M.M.

În

motivarea apelului, procurorul a criticat hotărârea sub aspectul laturii

penale, privind individualizarea judiciară a pedepsei, susținând că se impune

majorarea pedepsei aplicate, aplicarea pedepsei complementare și executarea

pedepsei în detenție, ținând seama de antecedentele penale ale inculpatei.

În

motivarea apelului său, inculpata a criticat hotărârea sub aspectul laturii

penale, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă de

omor în lovire sau alte violențe, neexistând intenția de a suprima viața

victimei.

Prin decizia

penală nr. 113/A din 8 septembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, a dispus următoarele:

A admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinței

penale nr. 107/2011 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. 67/107/2011, a

desființat sentința apelată, în parte, numai în ceea ce privește greșita

aplicare a dispozițiilor art. 81 și 71 alin. (5) C. pen., referitoare la

suspendarea executării pedepsei principale și a pedepsei accesorii, și -

procedând la o nouă judecată în aceste limite - a înlăturat dispozițiile

referitoare la suspendarea condiționată a executării pedepsei, urmând ca

inculpata M.M. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, prin privare

de libertate, precum și pedeapsa accesorie.

A menținut în rest celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Prin

aceeași decizie, a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpata M.M.

A obligat

pe inculpată să plătească statului suma de 125 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare avansate de stat.

Pentru a

dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

În

primul rând, s-a constatat că prima instanță a reținut corect situația de fapt

din care rezultă că inculpata, profitând de starea victimei, care era căzută la

pământ, a spart un pahar pentru a-l transforma într-un obiect tăietor, s-a

ridicat de la masă, s-a deplasat spre aceasta și i-a aplicat o lovitură în zona

gâtului, cauzându-i plăgi tăiate în zona comisurii bucale stângă submentonieră

stângă, victima suferind leziuni care i-ar fi putut pune viața în pericol,

provocând și scandal public prin proferarea de cuvinte și expresii jignitoare.

În al

doilea rând, s-a apreciat că, în raport cu situația de fapt, instanța de fond a

făcut o corectă încadrare juridică a faptelor, constatând existența concursului

real de infracțiuni între tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C. pen.

raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și ultraj contra bunelor

moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. și ped. de art. 321

alin. (1) C. pen., în condițiile art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen.

Intenția

inculpatei de a suprima viața victimei este evidențiată de acțiunea de

transformare a paharului într-un obiect tăietor, de aplicarea loviturii într-o

zonă vitală (zona gâtului), profitând de starea victimei căzute la pământ,

împrejurare care înlătură schimbarea încadrării juridice a faptei în

infracțiunea de lovire sau alte violențe.

S-a mai arătat

că în mod justificat prima instanță a reținut circumstanțele atenuante

prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. b) și c) C. pen., precum și dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen.

Totuși,

raportat la antecedentele penale - condamnată anterior pentru comiterea a două

infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și pentru o infracțiunea de

tâlhărie - la circumstanțele reale ale cauzei, care reliefează un comportament

violent, de dispreț a vieții și integrității corporale a victimei, antisocial,

instanța de apel a apreciat că pentru realizarea funcțiilor pedepsei este

necesară excluderea temporară din comunitate a inculpatei.

S-a

apreciat, în final, că în condițiile în care executarea pedepsei închisorii se

va face în detenție, pedeapsa de 2 ani închisoare este bine proporționalizată

în raport cu gravitatea faptei.

Împotriva deciziei, inculpata M.M. a

declarat prezentul recurs.

În

sinteză, atât în motivele scrise de recurs, cât și în cursul dezbaterilor, s-a

solicitat - invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 ori pct. 17

2

C. proc. pen. - casarea deciziei și menținerea

sentinței prin care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

cu motivarea că nu a fost pusă în pericol viața victimei, că pentru condamnările

anterioare a intervenit reabilitarea și că prezintă „o stare psihică precară

datorită consumului de alcool".

Recursul

inculpatei va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:

Aspectele

referitoare la încadrarea juridică a faptei - inculpata susținând că, prin

fapta sa, nu a pus în pericol viața victimei - au fost examinate, și corect

soluționate, de ambele instanțe care au reținut infracțiunea de tentativă de

omor calificat, iar nu infracțiunea de loviri sau alte violențe, având în vedere

obiectul folosit la lovirea părții vătămate (un pahar de sticlă pe care,

anterior, inculpata l-a spart tocmai în scopul lovirii cu el a părții

vătămate), acțiune ce denotă, în mod rezonabil, intenția ei de a aplica o

lovitură aptă să suprime viața victimei, mai ales în condițiile în care a lovit

în zona gatului, zonă puternic vascularizată, interesând vase mari de sânge, cu

rol vital în asigurarea supraviețuirii, cauzându-i astfel leziuni de natură a-i

pune în pericol viața, și că doar sosirea ambulanței și transportarea victimei

la spital au determinat evitarea unor complicații de natură letală. Or, în

aceste condiții, intenția inculpatei a fost clară, orientată în sensul de a

suprima viața părții vătămate, cu atât mai mult cu cât aceasta i-a aplicat lovitura

cu paharul ciobit în acest scop și cât timp victima era căzută pe pardoseală,

aspect care, așa cum corect au reținut ambele instanțe, relevă intenția ei nu

de a-i aplica victimei, pur și simplu, o lovitură, pe fondul unui conflict, ci

- mai degrabă - intenția de a-i aplica o lovitură cu efect letal.

Referitor

la individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a

acesteia se reține că în conformitate cu art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate

în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele

prevăzute de lege. Conform art. 72 C. pen., care prevede criteriile generale de

individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: de

dispozițiile părții generale a Codului penal; de limitele de pedeapsă fixate în

partea specială a Codului penal; de gradul de pericol social al faptei

săvârșite; de persoana infractorului; de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Inculpatei

i-a fost aplicată o pedeapsă de numai 2 ani închisoare, în condițiile

solicitării judecății prin procedura prevăzută de art. 320

1

C. proc.

pen. („pledarea vinovăției"), cu consecința reducerii cu 1/3 a limitelor

de pedeapsă stabilite pentru tentativă de omor calificat, infracțiune prevăzută

de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., dar și a reținerii, în

favoarea acestei, a unor circumstanțe atenuante (generic indicate ca fiind

prevăzute de „art. 74 C. pen.').

Pentru a

dispune cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, în doctrină și

jurisprudență se face trimitere la necesitatea examinării, pe de o parte, a

criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., iar pe de altă parte, a unor condiții

speciale prevăzute de art. 81 sau art. 86

1

C. pen.

Astfel,

potrivit art. 81 C. pen., pentru a se dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei închisorii, printre altele, trebuie îndeplinită și condiția

potrivit căreia „se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără

executarea acesteia" (art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.).

Or,

potrivit art. 52 C. pen. „pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc

de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni. Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini

corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de

conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice

și nici să înjosească persoana condamnatului".

Chiar

dacă condamnările menționate în fișa de cazier nu atrag starea de recidivă, și

în principiu, nu ar constitui impedimentul prevăzut de art. 81 alin. (1) lit.

b) C. pen., aceste antecedentele penale ale inculpatei - ca fapte reale,

obiective - nu pot fi ignorate și nu justifică, rezonabil, convingerea

instanței că „scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea

acesteia" (art. 81 alin. (1) lit. c) C. pen.).

Conform

datelor de cazier, inculpata a fost mai fost condamnată, de-a lungul timpului,

pentru săvârșirea mai multor infracțiuni prevăzute de art. 322, art. 217, art.

211, art. 321 C. pen., toate din categoria celor care presupun, într-un anumit

grad, mai mic sau mai mare, acțiuni de violență, această constatare justificând

concluzia instanței de apel potrivit căreia se „reliefează un comportament

violent, de dispreț a vieții și integrității corporale ., antisocial, . pentru

realizarea funcțiilor pedepsei este necesară excluderea temporară din

comunitate a inculpate?.

Aceleași

argumente exclud și posibilitatea aplicării modalității prevăzută de art. 86

1

C. pen., solicitată în recurs de către inculpată, deoarece potrivit art. 86

1

alin. (1) lit. c) C. pen., una din condiții se referă la „aprecierea instanței,

ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea

faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și,

chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși

infracțiuni".

Față de

cele arătate, înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpată.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-inculpată va fi obligată la plata

către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata M.M. împotriva deciziei

penale nr. 113/A din 08 septembrie 2011 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta inculpată la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 24

aprilie 2012.