ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 317/2011

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 115 din 14 iunie 2010, Tribunalul Harghita a dispus condamnarea inculpatului M.M. la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2), 176 alin. (1) lit. d) și alin. (2) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen. a fost revocat restul de pedeapsă de 681 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 164 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Miercurea Ciuc și a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la data de 23 ianuarie 2010 la zi.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.M. suma de 10.000 RON daune materiale și 35.000 RON daune morale, iar părții civile Spitalul Clinic de Urgență Târgu Mureș suma de 17.688,22 RON cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală aferentă.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 23 ianuarie 2010 partea vătămată S.M., în vârstă de 50 de ani, s-a aflat în zona B-dului F. din apropierea Gării C.F.R. Gheorghieni, pentru a se deplasa cu un tren în jurul orelor 5,30 la Cluj-Napoca.

Inculpatul M.M., în noaptea de 23 ianuarie 2010, pe la ora 2,00, a plecat de acasă cu intenția (conform declarației sale) să facă rost de bani.

În timp ce se plimba în apropierea Gării Gheorghieni s-a înarmat cu o bâtă pentru a lovi și în momentul în care s-a intersectat cu partea vătămată i-a aplicat o puternică lovitură în cap, lovitură ce a determinat căderea victimei în zăpadă, unde a rămas în stare de inconștiență. După aplicarea loviturii, inculpatul a sustras din geanta victimei un telefon mobil și suma de 500 RON.

Partea vătămată a fost internată în aceeași zi la Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și a fost supusă unei intervenții chirurgicale.

Din concluziile raportului medico-legal întocmit de I.M.L. Târgu Mureș, instanța de fond a reținut că victima a suferit un traumatism cranio-cerebral prin agresiune, plagă deschisă cranio-cerebrală, fractură multischiloasă bilateral, fractură fronto parietală dreapta, fractură orbită dreapta, fractură nasian, contuzie dilacerare frontală bilaterală, leziuni ce au necesitat 110 - 120 zile de îngrijiri medicale și au pus viața victimei în primejdie, aceste leziuni constituind o infirmitate permanentă.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la locul faptei, planșe foto criminalistice, dovezi de ridicare-restituire, raport medico-legal, declarațiile martorilor C.I., B.G., S.A., B.E., P.R., M.L. și M.J., coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut constant fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia penală nr. 63 A din 29 octombrie 2010, a respins apelul declarat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinței penale atacate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, invocând același motiv de netemeinicie și a solicitat reducerea pedepsei avându-se în vedere recunoașterea faptei.

Recursul nu este fondat.

Situația de fapt, așa cum a fost reținută și dovedită prin probele administrate, este corectă, iar încadrarea juridică dată faptei este cea stabilită de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

Referitor la individualizarea pedepsei, aspect sub care decizia curții de apel este criticată, Înalta Curte constată că au fost analizate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și s-a ținut seama atât de natura, gravitatea și gradul de pericol social ridicat al infracțiunii săvârșite dar și de persoana inculpatului care nu este la primul contact cu legea penală, criterii în raport de care pedeapsa stabilită a fost just dozată.

Într-adevăr, fapta comisă de inculpat este de o gravitate deosebită atât prin consecințele produse, menționate în raportul medico-legal, cât și prin modalitatea de săvârșire. Astfel, inculpatul a plănuit comiterea infracțiunii de tâlhărie, scop în care a plecat de acasă cu această intenție, s-a înarmat cu o bâtă, a ales momentul propice pentru a ataca și a acționat prin surprindere asupra victimei cu o violență total nejustificată față de o femeie în vârstă de 50 de ani.

Cu privire la persoana inculpatului, din probele administrate, rezultă că acesta este recidivist, fiind condamnat anterior prin mai multe sentințe la diferite pedepse pentru săvârșirea unor infracțiuni de violență și furt. Deși a beneficiat de mai multe ori de clemență, nu a desprins concluziile ce se impuneau, a persistat în activitatea infracțională, comițând o altă infracțiune de gravitate deosebită.

Tot sub acest aspect este de menționat că, după săvârșirea faptei, inculpatul nu a manifestat nicio compasiune față de victimă pe care a abandonat-o fără remușcări în zăpadă, în plin ger, punându-i viața în pericol și prin acest gest.

Este adevărat că inculpatul a recunoscut infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, însă această recunoaștere a fost urmarea faptului că a fost identificat telefonul în casa în care locuia mama sa, telefon folosit de membrii familiei inculpatului de mai multe ori în ziua de 23 ianuarie 2010.

Ca atare, recunoașterea faptei, în circumstanțele arătate, nu justifică atenuarea pedepsei inculpatului care a comis o infracțiune deosebit de gravă, cu consecințele ireparabile descrise.

Față de considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nu este fondat și urmează a fi respins în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 63/A din 29 octombrie 2010 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 23 ianuarie 2010 la 31 ianuarie 2011.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2011.